Cum s-a însurat Teofil, zis și Iconoclastul

Oameni buni, de câteva zile suntem bântuiți de un ghinion aici în redacție. Cine știe? Ne-om fi luat de sfinții care nu trebuie, o fi încercat vreun cititor recalcitrant să ne distrugă prin rugăciune (avem bănuieli cam cine ar fi), bani la biserică n-am dat clar (cel puțin în mod direct), o fi pupat marketinga în grabă poza cu Patrula cățelușilor a lui fiu`meu în loc de icoana care trebuie, habar n-avem. Dar, din ce am mai scris noi aici, v-ați cam dat seama ce feerie e la noi. Dacă nu se ia curentul cu orele, e inundație. Dacă nu e inundație, se ia curentul. Iar dacă nu e niciuna, mă împiedic eu de un cablu și cad fix în genunchiul care nu trebuie. Așa durere… zici că m-am mușcat de ochi.

Știu că pare greu de crezut, dar aseară, fix când am terminat postarea pentru azi, s-a luat curentul. Nu mult. Doar 2 minute. Dar eu lucram în notepad (băiat deștept), și nu salvasem nimic. Și să mă apuc după miezul nopții să rescriu tot textul, din amintiri, riscam să fac noapte albă. Așa că de aia aveți postare mai târziu azi. Plus că e nou nouță, fără legătură cu cea scrisă și pierdută astă noapte.

Vă povesteam deunăzi despre măritișul finuței Ana Porfirogeneta cu Vladimir cel Mare, băiat poreclit încă din timpul vieții „Fornicator maximus”. Un termen pe care, din grijă pentru pudoarea și sănătatea voastră mentală, chiar nu ne lasă sufletul să îl traducem. Cu ocazia asta ați văzut cum se bătea palma pentru o căsătorie medievală din dragoste. Și e corect căci, știți și voi, pofta mai vine și mâncând. Dar mai erau și alte metode de a-ți găsi soție, una dintre ele fiind chiar exportată de la bizantini spre lumea rusă. iar despre asta vom vorbi azi.

Spre exemplu de edificare, vorbim azi despre împăratul Teofil, zis și Iconoclastul, pentru că asta era damblaua lui, iconoclasmul. Tipul nu era însurat când a ajuns pe tron, așa că treaba asta trebuia rezolvată rapid. Aici a intervenit maică-sa vitregă, Eufrosina, care a dat ordin să se adune toate gagicile de mâna întâia din imperiu și să vină la Constantinopol pentru un fel de concurs de Miss Bizanț, concurs în care juriul, format exclusiv din Teofil, să aleagă viitoarea nevastă. Nu știm dacă probele de atunci erau similare cu cele de azi, mai ales cea cu defilare în costum de baie, dar știm cum s-a terminat. Și aici, mare atenție.

Cică în grupul de june era una pe nume Eikasia, pe care publicul format din sfetnici, rubedenii și alte personaje de la curte, alături de casele de pariuri, o dădeau ca favorită. Iar Teofil, cu un măr de aur în mână, a trecut prin fața gagicilor, s-a uitat, a analizat, și s-a oprit la Eikasia. Acolo i-ar fi zis ceva de genul: „femeia este sursa tuturor relelor” (aluzie la Eva). Tipa ar fi răspuns: „da, dar este și sursa celor mai bune lucruri” (aluzie la mame). Woaaaa! Câtă profunzimeee, de nici nu știi de unde au scos-o. Șah mat intelectual!

Și ce a făcut Teofil? Bănuiesc că ghiciți! Daaaa! Ca orice bărbat indecis, a ales-o pe aia cu țâțe mai mari. Respectiv pe o concurentă pe nume Teodora. Culmea, că aici au existat și contestații, ăleia nefiindu-i adresată nici măcar o întrebare simplă, de genul „cum ai vrea să salvezi planeta?” sau „cum vei salva urșii polari de la extincție odată ce vei primi coronița?”. Nimic. Oricum, dacă juriul a decis, așa a rămas. Dar, ca să fie treaba bună și toată lumea mulțumită, atât Teodora, cât și Eikasia (redenumită Kassiani), au devenit sfinte. Teo pentru că ar fi înclinat balanța în favoarea cultului icoanelor după moartea lui Teofil, ba chiar pentru persecuția iconoclaștilor. Kassi pentru că s-a retras la mănăstire. Oricum, umbla zvonul că Teofil ar mai fi făcut niște vizite secrete și nu tocmai pioase pe la Kassiani de-a lungul vieții. Dar, dacă erau așa secrete, de unde au aflat cronicarii? De aia nu o să speculăm nici noi pe tema asta.