Ce noroc pe voi astăzi! Manțăăă, dar ce noroc! Păi, să stați voi triști la cafea, gândindu-vă de ce California e cel mai dubios nume din SUA, mai ales că are și conotații arabe, și să nu știți să răspundeți… Dar fix când stăteați voi așa pe gânduri, dar fix atunci, să apărem noi cu soluția salvatoare. Mai rar așa ceva.
Prin urmare, ca să nu stăm să pierdem timpul, vă spunem din start că nimeni nu știe clar de unde a apărut numele ăsta. Ce e clar e că el circula înainte ca spaniolii să descopere locul cu pricina din America de Nord. Și acum să vă explicăm. O primă variantă zice că numele ăsta apare în cea mai veche formă a sa în faimosul „Cântec al lui Roland” pe care îl știți toți pe de rost, nu are rost să spunem acum ce și cum e cu el. În poemul ăsta din secolul al XI-lea, cică Charlemagne se plângea că toată lumea avea ceva cu el, inclusiv unii recalcitranți de prin „Califerne”.
Ce a vrut să spună autorul în opera sa cu numele ăsta, nimeni nu știe, căci nimeni nu știe de unde să îl ia. După ce și-au bătut capul mult și bine, au ajuns niște băieți deștepți la concluzia că singura denumire care se pupă cu aia din textul amintit este una de pe coasta de nord a Africii, undeva prin Algeria de azi, acolo unde exista o fortăreață berberă pe nume Kal-Ifrene. Și asta fix când s-a scris poemul. Acum, când draci s-a bătut Charlemagne cu berberii, asta doar autorul textului ne-ar fi putut spune, dar el e oale și ulcele de o mie de ani. Așa că ne-a lăsat pe noi să ne batem capul și să îi urăm ceva de neamuri, cu istoria lui de rahat.
Varianta B, aia care ne interesează pe noi, vine din Spania secolului al XVI-lea. Acolo, un scriitor băiat, Garci Rodriguez de Montalvo, era pasionat de povești cu domnițe și cavaleri. Așa că a luat el un poem faimos, scris cu vreun secol înaintea lui, Amadis de Gaula îi zicea, și l-a rescris ca să priceapă tot prostul ce încâlciseră pârliții ăia de autori anonimi din secolul al XIV-lea. Ba a și adăugat o poveste la poemul ăsta, una numită „Las sergas de Esplandian”. Adicătelea, Aventurile lui Esplandian. Și acolo, ce să vezi, apare numele California. Dar știți cum? Negru pe alb. Nu briz-briz-uri, nu cimilituri. California, tati! De zici că toată viața lui acolo trăise și Montalvo ăsta.
În povestea spaniolului, California era un tărâm mitic, stâncos, arid, populat cu animale din desene animate (foarte mulți grifoni cică erau pe acolo, dar și multe alte dubioșenii), plus un neam de amazoane negre. Iar amazoanele erau conduse de o regină pe nume Califa, de acolo venind și numele țării, California. Buuun. Califa asta, după cum v-ați dat seama, avea numele de la termenul arab de „kalifa”, care însemna șef. Calif adică. Și ea a plecat, călare pe un grifon, să cucereasă alături de alți păgâni Constantinopolul. De aici înțelegem două aspecte. Primo, Montalvo auzise de amazoane. Secundo, mai bine nu auzea. E clar că tipul era vai de viața lui la istorie, mai rău ca ăla de îl trimisese în Charlemagne în Algeria, că și bizantinii, săracii, numai cu amazoane nu s-au bătut la viața lor.
Adică, nu ne înțelegeți greșit! Printre atâția bulgari, arabi, varegi, pecenegi, valahi și cu cine se mai luptau ei la vremea aia, toți urâți foamete, să te bați cu niște amazoane simpatice, ba să și iei câteva prizoniere drăguțe, epilate, apoi să le imobilizezi în chestia aia medievală în care îți intrau doar capul și mâinile, vă dați seama? Mană cerească ar fi fost. Dar n-a fost să fie. N-ar fi scris bizantinii despre așa ceva? Oileooo! Dar ce-ar mai fi scris ei. În fine. Treaba este că regina a avut niște revelații acolo. Cea mai importantă era că trebuie să treacă urgent la creștinism. Nu întrebați de ce. Apoi, să se mărite cu un cavaler tare de tot, creștin și el, pe care pusese ea ochii. Și cum s-a creștinat și s-a măritat, i s-ar fi albit și pielea, că așa se întâmplă. Știți doar. Dacă treci la dreapta credință, gata, ți se albește pielea chiar și dacă ai fi venit din Congo. Sau, mă rog, așa se întâmpla în Evul Mediu. Sau așa credeau disperații ăia.
Ca să încheiem, că iar am lungit-o, la 1536, Hernan Cortez făcea ultima lui mare expediție. Și atunci descoperea ceea ce știm noi azi că e Peninsula California. El nu știa asta la vremea lui. El credea că e o insulă. Și când a văzut ce sărăcie era pe acolo, a dat cu basca de balustrada corabiei și așa a zis: „Ce-i, bă, băiete, panaramana asta de insulă? Nu poate fi decât țara reginei Califa, California! Puii mei, hai să plecăm înapoi că băturăm drumul degeaba”. Că el era mai citit, nu analfabet ca văr`su de-al doilea, Francisco Pizzaro. Și așa i-a rămas numele, Baja California. Asta până în 1602, când s-a prins Sebastian Vizcaino cum stă treaba, că e ditamai partea de continent acolo, și a venit cu numele de Alta California.
Gata, asta a fost tot! Cu plăcere!
0 comments on “Nici nu vă imaginați de unde vine numele de California!”Add yours →