21,056
Mica Doza
Pagină de curiozități din știință, călătorii, gastronomie și câte în lună și în stele.
Dacă tot am adus vorba ieri despre superstiții, iată una care e posibil să fie printre cele mai vechi din lume. De aia e și universală. Fluieratul, domnule. Fluieratul în casă sau noaptea. Uite, eu, când eram copil, mi-a spus maică-mea să nu mai fluier în casă pe motiv că rămâne casa pustie. Iar când ești copil și ți se spune ceva, de obicei iei de bun. Mai ales dacă te sperii. În plus, nu stai să comentezi prea mult că ți-o iei. Mă rog, acum nu prea ți-o mai iei, dar atunci așa funcționa treaba. Cel mult, dacă întrebai „de ce?”, ți se răspundea că „așa se zice”, iar ăsta era un argument pe care nu aveai cum să îl mai combați.![]()
![]()
Pe măsură ce mai crești, mai vezi una alta, și începi să îți pui din nou întrebări. Bă, nene, da` de ce nu e bine să fluieri în casă sau noaptea? Oricum nu o faci, că ți-a rămas pe scoarța cerebrală din copilărie că nu e bine. Dar întrebări tot îți pui. Și uite ce am aflat eu, făcând un mic research pe tema asta.![]()
![]()
Nimeni nu știe când a apărut superstiția legată de fluierat, dar există niscai bănuieli. Ideea este că pe vremuri, adică prin Evul Mediu, în anumite părți din Europa, în special aia occidentală, fluieratul era deja interzis prin lege pe timpul nopții. De ce? Pen` că, odată, existau temerile legate de spirite rele. Secundo, dacă nu erau spirite rele, erau oameni răi. Iar oamenii răi umblau noaptea și își dădeau semnale din astea, fluierate, ca să se coordoneze atunci când voiau să facă lucruri rele.![]()
![]()
De aici și interdicția legală din trecut. Dacă erai prins fluierând noaptea, erai bun de amendă, de o mică umilire publică, ba chiar riscai să ajungi la mititica o perioadă, până te lecuiai. Așa tare a prins legătura dintre oameni răi și fluierat, că a persistat secole de-a rândul. Nici măcar marinarii, care obișnuiau să fluiere ca să comunice între vase, nu mai aveau voie să o facă, pe motiv că o să cheme furtuna. ![]()
![]()
Eeei, dar dacă era așa simplu, nu s-ar mai fi povestit. Problema e ceva mai veche. Și uite așa ajungem la greco-romani. Acilea, ne zice taica Cicero, pomenind de un tip căruia îi plăcea să cânte, că era totuși un „pater familias” și un „eques romanus”, ceea ce nu dădea bine. Cum ar veni, un gentleman roman nu se cădea să cânte, cu atât mai puțin să fluiere, că treaba asta din urmă era și mai nepoliticoasă. Pe scurt, doar needucații, măscăricii și prostovanii cântau și fluierau în public. ![]()
![]()
Da, dar mai e un schepsis pe lângă faptul că nu era politicos să fluieri. Și pe ăsta îl aflăm de la bădia Lucius Columella care, în a sa De re rustica, pomenește despre un vechi crez al păstorilor. Cică dacă animalul domestic refuză să bea apă, să îl fluieri, că astfel începe să bea. Pe urmă, Aristotel spunea că fluieratul era bun împotriva spiritelor rele. ![]()
![]()
Aristofan și Pliniu cel Bătrân spuneau că șuieratul și plescăitul din limbă puteau domoli furtunile. Și uite cum intrăm pe teritoriul magiei și al superstițiilor. Dacă nu ați prins încă ideea, vă spun că religiile monoteiste (în special creștinismul și islamismul) au avut o mare problemă cu magia. Adepții lor nu erau singurii împotriva magiei, ei erau doar cei mai înverșunați. ![]()
![]()
Nici nu ar trebui să ne mire faptul că, pe filiera asta, fluieratul a fost asociat încă din anii de început ai creștinismului cu diavolul. Mai exact, fluieratul era „muzica diavolului”. De aici și până la a scorni tot felul de povești care să te facă să nu mai fluieri, nu a mai fost decât un pas. ![]()
![]()
Problema este că romanii nu s-au întâlnit niciodată, spre exemplu, cu nativii de prin America de Nord sau cu ăia din Noua Zeelandă, ca să le transmită ideea. Dar și ăștia aveau o problemă cu fluieratul și spiritele rele. Mă rog, aici explicația poate fi simplă. Dacă fluierai noaptea prin pădure sau prin prerie, aveai toate șansele să anunți toate carnivorele de pe o rază de câțiva kilometri că tocmai a apărut un prost numai bun de mâncat. Așa că era bine să îți ții gura. Scurt și la obiect.![]()
![]()
O altă explicație ar fi aceea că fluieratul, chiar dacă e relaxant pentru cel care îl produce, e al dracului de enervant pentru restul. Și atunci, normal, inventai tot felul de povești ca să îl faci pe ăla să tacă. Cum a făcut și maică-mea cu mine. La fel, dacă auzeai un fluierat pe întuneric, într-o vreme în care nu exista electricitate, aveai efectul de laxativ garantat. Și iar veneai cu povești ca să se potolească nebunii și să stai și tu liniștit. De aia se zicea în mai toate culturile că ziua este pentru oameni, noaptea pentru spirite.![]()
![]()
În concluzie, ca mai toate superstițiile, și asta s-a născut din frică. Și excepție făcând câteva culturi izolate unde fluieratul chiar a devenit limbaj, mai peste tot el a fost considerat o chestiune dubioasă. Prin urmare, de-aia nu aveți voie să fluierați în casă sau noaptea. Nu pentru că fluierați a pagubă, ci pentru că unora, acum mii de ani, le-a fost teribil de frică de treaba asta. ![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #superstiție #fluierat #roma #Grecia #creștinism #columella #Cicero #obicei #frică
Cum stăteam eu așa de Anul Nou cu marketinga și cu niște prieteni, dom`ne, am avut o revelație. Daaa. Am avut o revelație care mi-a zis mie că ne-am transformat în antichități. Bașca antichități superstițioase. De fapt, am eu așa o impresie că superstițiile vin la pachet cu vârsta. Păi, cum să nu fie așa? Când zici că pleci să faci Revelionul ca tineretul, cu șampanie, cu dans, cu dezmăț, sex la final ca să îți meargă bine tot anul, să faci haos... și te trezești la o masă pe care ăia care au pregătit-o (adică tot noi) s-au gândit că burta e un fel de Groapa Marianelor. Fro 2 milioane de feluri de mâncare, taică! Frica veșnică a românului, că rămâne fără mâncare.![]()
![]()
Nu mai spun că, în lipsă de televizor, ascultam programul de la Radio România Actualități. Buun program. Mai un Dan Spătaru, mai un Modern Talking, un Eros Ramazzotti, din astea de ascultă tineretul. Nu dansezi că te-a cocoșat deja gătitul, te-a spetit curățenia, și îți fac genunchii de zici că ești curentat când dai să te mai ridici de pe scaun. Aia e, stai la masă, „dezguști” un pahar cu vin, dai și tu din cap pe muzică, și schimbi impresii despre ce distractiv era acum câteva decenii pe la revelioane. Acum câteva decenii când cărai navete de băutură cu gagicile, nu cutia mare cu Colebil, Triferment și Diclofenac de frecție, pregătită strategic de nevastă-ta. Ah, plus Furazolidon, Saprosan și încă vreo câteva chestii din astea bine gândite, ca să nu te taie căcarea fix în noaptea de Anul Nou și să petreci trecerea dintre ani pe budă, ca neoamenii. ![]()
![]()
Ei, și cum petreceam noi așa cu o salată boeuf, cu o „sarmală”, cu o piftie, cum face tineretul, numai ce o aud pe marketingă din capul mesei: „aaa, trebuie să mâncăm musai pește de Anul Nou ca să ne meargă bine tot anul!”. Fix pește ne lipsea, după ce făcusem deja mațul ciorap. Nu e ca și cum nu o zice de fiecare dată de Anul Nou, dar acum m-a lovit pe mine revelația. O altă cucoană de la masă, nu, că trebuie să mâncăm struguri. Că așa e tradiția. Bașca să avem ceva roșu pe noi, bani în buzunar și nu mai știu ce briz-briz-uri. Cum ar veni, pește cu struguri după piftie, cea mai tare combinație ever. Plus chiloți roșii, asortați cu ficatul care strigă de frică, săracul, la auzul unor asemenea grozăvii culinare.![]()
![]()
Pe vremea mea, taică, nu știu cum făcea viitoarea mea soție revelionul la ea la București, dar îți mergea bine tot anul dacă te combinai cu vreo creață, cu două gemene, cu din astea. Nu după cum combinai felurile de mâncare. În fine. Așa că m-am apucat să caut informații și să le dau peste nas cu așa zisele tradiții, care de aia nu mai merge nimic în țara asta, că ne luăm după unii și după alții. Nu că aș fi avut vreun succes, căci iată încă o revelație, bătrânețea vine la pachet și cu niște fixații trainice pe creier. Mă rog. Eu vă spun vouă ce am aflat, ca să luați aminte și să fiți mai înțelepți ca... alții.![]()
![]()
Trecem peste faptul că eu chiloți roșii nu am, și nici nu aș purta de-ai nevesti-mii nici bătut, cât o fi ea de tradiție. Să fie la ei! Dacă mă întrebați pe mine, o tradiție frumoasă ar fi aia în care, la final, rămâi fără chiloți, indiferent de culoare. Dar, na, noi a trebuit să luăm tradițiile altora. Pe urmă, strugurii de Anul Nou. Păi, stați tovarăși, asta e tradiție spaniolă. Și vine de pe la început de secol al XX-lea. Cică producătorii de struguri nu mai reușeau să vândă marfa, că spaniolii adoptaseră moda franco-americană cu șampanie. Așa că au venit cu o chichiță de marketing, cum că e bine să mănânci struguri fix de Anul Nou. 12 boabe, simbolizând fiecare lună a anului care vine. Și trebuie mâncate în ultimele 12 secunde ale anului care trece, ceea ce poate duce la accidente tres jolie, de moare toată lumea de râs. Domnule, le-a prins așa tare, că uite că a ajuns până la noi. Și au vândut struguri când nu mai vindea nimeni, de rupeau bara.![]()
![]()
Pe urmă, peștele. Ăsta de unde dracu mai vine? Originea e neclară, dar cele mai vechi mențiuni vin de prin Germania și Scandinavia, și par a fi cel puțin medievale. Oricum, tradiția e și prin Estul Europei, dar și prin Americi, în China șamd. Cică peștele e argintiu, asta simbolizează banii, deci te umpli de bani pe anul care vine. Românii au schimbat-o puțin, cică să și înoți tot anul printre necazuri precum peștele prin apă. Având în vedere că tu ai un pește mort în farfurie, eu parcă nu aș merge totuși pe varianta asta. Acum, na, fiecare cum crede de cuviință.![]()
![]()
Ce nu știa marketinga, și nici alte persoane de la masă, este că și varza are același efect. E clar tradiție nouă, căci varza fiind verde ar simboliza culoarea banilor. Deci te umpli de bani și la faza asta. Porcul e iar aliment norocos, sub orice formă îl puneți pe masă, nu întrebați de ce, zic și eu ce am aflat. Cel mai probabil, asta ar fi cea mai veche tradiție, căci porcul se taie peste tot (peste tot în lume) de vreo câteva mii de ani. Și clar erai ghinionist dacă nu aveai unul pe masă. De fapt, cam orice e norocos în seara de Anul Nou. Plăcinta cu brânză în Balcani, tăițeii în sudul Asiei, tot felul de bășini prin țări de nici nu ai auzit de ele șamd. Cum ar veni, fiecare cu ce a avut să pună pe masă. Și fiecare a zis, ca să nu pară mai prost, că mâncarea lui e aia norocoasă. ![]()
![]()
În concluzie, nu mai dați banii pe prostii, mâncați ce aveți sau ce vă place, că nu asta vă aduce noroc pe anul care vine. Uite, eu am mâncat salată boeuf, care are origine rusească. Mă rog, aici m-a cam luat puțin cu friguri, gândindu-mă ce poate însemna asta pe anul 2025, dar zic hai să nu devin o babă superstițioasă! Dacă ne educăm cum trebuie, putem evita și influența rusească. Păi, nu?![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #Revelion #tradiție #superstiție #masă #mâncare #anulnou #pește #Struguri #porc #salatăbeouf
Dom`ne, având în vedere că încă nu s-a întors copilul din vacanța petrecută la bunici de sărbători (fericit copilul, fericiți bunicii, extaziați părinții), am zis să facem o aroganță și să mergem la cinema. Păi, da. Ultimul film la cinema pe care îl vizionasem fusese „Patrula cățelușilor, filmul cel mare”, asta acum vreo 2 ani, iar vizionat e mult spus, căci personal am adormit de la faza de introducere. Stați liniștiți, nu am fost singurul, că m-a trezit marketinga de vreo 4 ori, pe motiv că trezeam alți părinți și bunici cu sforăiturile mele. ![]()
![]()
Ei, acum am ales ceva mai pe gustul nostru, respectiv Morometii 3. Ultima difuzare. Și aici mă simt dator să vin cu impresii, căci altcuiva nu am avut cui să le spun. Așa se face că mi-am întărit convingerea că avem actori talentați și valoroși în generația tânără. Avem regizori buni. Am spus-o și o repet. Nu de actori și regizori ducem lipsă, ci de proiecte care să îi pună în valoare. ![]()
![]()
Moromeții 3 e un proiect greu, mai mult decât îndrăzneț, căci nu e ușor să faci un film biografic despre Marin Preda și despre cum s-a născut romanul „Moromeții”. E greu să descrii perioada anilor `50, cu tot ce se întâmpla atunci, și să rămâi cumva obiectiv. Și aici cred eu că filmul a deraiat puțin. OK, nu spun că e un film rău, dimpotrivă. Înțeleg că urmărește fidel biografia lui Marin Preda, cu tot tumultul ei amoros, profesional șamd. Spun doar că, părere personală, filmul tinde să semene cu un manifest anticomunist dus la extrem.![]()
![]()
Diferența dintre „Anul nou care n-a fost” și „Moromeții 3” este că perioada descrisă de primul am trăit-o. Și o descrie exact. Pe cea de a doua o știu doar din cărți (multe subiective) și din descrierile martorilor oculari. Iar legat de a doua, îmi e greu să diger faptul că lumea se împarte în alb și negru. Că doar canaliile, lingăii și brutele erau comuniste, în timp ce în restul oamenilor cerebrali și onești mustea anti-comunismul. Știu cert că atunci au existat și oameni cinstiți care au fost comuniști din convingere. Și nu erau puțini.![]()
![]()
Îmi e greu să cred, de asemenea, replica lui Moromete senior: „În comunism, vaca a devenit capră și calul, măgar”. Nu e ca și cum Ilie Moromete fusese vreun cow-boy care nu mai avea loc în bătătură de cirezile de vaci și de hergheliile de cai. Și nici țărănimea autentică nu o dusese ca în sânul lui Avraam până atunci, ca să spui că doar „puturoșii”, hoții, frustrații și pleava fără pământ, a se vedea cazul Țugurlan sau Ouăbei, simpatizau cu noua orânduire. E aceeași idee care răzbate și în „Moromeții 2”. Un mesaj gen „MeToo”. ![]()
![]()
Iar legat de Moromeții 2, nu cumva Niculae Moromete începuse să aibă dubii serioase legate de ideologia comunistă fix spre finalul filmului? În partea a treia o ia de la zero, ca și cum nimic nu se întâmplase, numai ca să se dezică iar, ca la final să facă pact cu diavolul. Apoi, aș mai adăuga, tot ca părere strict personală, mi se pare că scenariul ratează cumva rolul unor personaje cheie și, în ciuda talentului actorilor, lasă astfel de personaje într-o lumină dacă nu ternă, măcar ambiguă. ![]()
![]()
Mă refer aici la Aurora Cornu, prima soție a scriitorului, care nu apare decât sporadic, pentru ca la final să îi dea imboldul de a termina romanul Moromeții. Apare parcă de nicăieri. Apoi, în doi timpi și trei mișcări, se termină filmul. Pe urmă, Vera (aka Nina Cassian) pare mai degrabă o piți care scria poezii insipide despre colectivizare, și habar nu avea ce vrea de la viața ei. Nu știu de ce, dar mie mi-a amintit cumva de Nineta, șefa de cadre din ecranizarea romanului „Cel mai iubit dintre pământeni”, jucată de Tora Vasilescu. Și nu prea ar fi trebuit să fie așa. ![]()
![]()
OK, este un film despre Niculae Moromete, aka Marin Preda. Celelalte personaje trec cumva în planul secund. Dar totuși. Una peste alta, Moromeții 3 este un film care merită văzut. Un film bun. Un film despre o epocă pe care unii o vor reînviată, despre cenzură, despre compromisuri, despre dragoste, despre o lume care se schimbă și care îi prinde ca într-o mașină de tocat pe toți cei care nu țin pasul cu ea. În multe aspecte, aduce cu viața de azi. Sigur, nu mai avem naționalizări și colectivizări. Avem mâncare. Cenzura nu mai e ca atunci. Da... deocamdată. ![]()
![]()
Că de aia ajungi să te și întrebi precum Ilie Moromete... „Niculae, unde mergem noi, domnule?”![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #Moromeții3 #niculaemoromete #iliemoromete #film #cinema #cenzură #biografie #MarinPreda
Se zice că dacă faci o faptă bună vei fi răsplătit înzecit. Dom`ne, să știți că există un sâmbure de adevăr în toată treaba asta. Uite, exemplu personal. În ultimele săptămâni am blocat peste 200 de indivizi și conturi dubioase (sunt convins că o voi mai face). Niciodată nu am blocat atâtea conturi și nici nu credeam că o voi face vreodată. Analfabeți incredibil de agresivi, de vulgari, de amenințători, conturi false, posibil boți șamd. În schimb, reversul medaliei, s-au abonat la pagina asta peste 2.000 de persoane în același interval de timp. Ca dovadă că, în câteva zile, vom fi 21.000 de inși pe aici. Ce exemplu mai bun vreți?![]()
![]()
Asta îmi spune mie că mai e un bob de speranță și țara asta nu a ajuns (încă) analfabetă funcțional în proporție de peste 90%. Mă rog, ar mai fi o problemă majoră, dar de asta ar trebui să se ocupe spitalele de psihiatrie, că și nebuni sunt cu ghiotura din câte se pare. S-au activat toți în ultima perioadă, ca atunci când dai cu spray de gândaci într-o bucătărie despre care nu știai că e infestată, și încep toți să alerge de chiauni pe acolo.![]()
![]()
De ceva vreme, am tot spus, mi-au atacat conturile de FB, apoi mailurile, apoi diferite aplicații. Aseară au început să îmi atace și conturile pe care le am pe la platforme de streaming (Disney, Netflix etc.). Sunt convins că nu se vor opri aici, pentru că prostul e întotdeauna și răzbunător. Bănuiesc că sunt folosite servicii VPN, căci ăia/ăla care tot încearcă să îmi spargă conturile și să afle datele personale (bănuiesc că vrea inclusiv datele bancare) apar/apare a fi ba din USA, ba din UK, ba din Rusia șamd. În fine.![]()
![]()
În ordinea asta de idei, noi luăm o pauză de refacere fizică dar, mai ales, psihică, având în vedere că ultimele săptămâni ne-au dus la epuizare pe toți. Având în vedere că am dus copilul la bunici, noi nu vrem decât să stăm pe canapea până iese apă sub noi, cu ochii la un meci englezesc de fotbal, la vreun film, în vreo carte, eventual să bem un pahar cu vin. Pe scurt, exceptând lectura unei cărți, să nu mai facem absolut nimic util pentru societate.![]()
![]()
Vouă vă dorim un An Nou fericit, vă mai dorim tot ce ne doriți și voi nouă, și să ne auzim cu bine în anul care vine! Să fiți cumpătați, educați și, nu uitați... puteți bea apă ca vaca, și câte două vedre dintr-un foc, că tot nu veți găsi atâtea informații câte găsiți într-o carte bună. Apa nu conține informații, cărțile da. Aia zic. Sunt mult prea mulți proști pe lumea asta, nu trebuie decât un mic efort ca să nu le mai îngroșăm și noi rândurile. ![]()
![]()
La anul și la mulți ani!![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #anulnou #urări #educație #boți #amenințări
Semnul crucii. Domnule, îl facem toți. Când intrăm în biserică, când ieșim de acolo, când avem nevoie de ceva de la Divinitate și vrem să ne punem bine cu Ea, când mâncăm până ne sar nasturii de la pantaloni sau, mai nou, când vedem cine a ajuns să candideze la prezidențiale. Fiecare cu motivele lui, îl privește pe fiecare în parte, nu ne interesează aceste opțiuni personale. ![]()
![]()
Eu, spre exemplu, poate nu vă așteptați (nici eu nu mă așteptam), dar am ajuns să fac semnul crucii de vreo 200 de ori pe zi, parcă sunt morișcă. Cred că am și un mic record european la cruci viteză de vreo lună încoace. O fac ori de câte ori deschid secțiunea de comentarii. Hai că ați văzut toți cam ce a început să fie pe acolo, nu mai intru în detalii, că altceva voiam să discutăm azi.![]()
![]()
Mai exact, de unde și când a apărut semnul crucii? Uite că aici, dacă nu știați deja răspunsurile, s-ar putea să aveți surprize. Ah, și încă ceva. Înainte să săriți la gâtul meu, cum s-a întâmplat și cu alte ocazii, vedeți că informațiile le găsiți inclusiv pe paginile oficiale BOR. Așa că stați calmi, nu e de scandal azi. Buuun.![]()
![]()
O primă surpriză este aceea că semnul crucii e foarte posibil să fie precreștin. Cum așa? Păi, dacă vă duceți voi la Vechiul Testament, Ezechiel 9:6, găsiți următorul pasaj: ”Ucideți și nimiciți pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei, dar să nu vă atingeți de niciunul din cei ce au semnul pe frunte!”. Ok, nu e chiar mesajul pe care l-ai aștepta de la un Dumnezeu al iubirii ci, mai degrabă, de la Attila Hunul sau Timur Lenk. Dar pe noi ne interesa altceva acum. Semnul. Ce semn era ăla de pe frunte? Era litera „Tau” din alfabetul ebraic, care se scria fie sub formă de cruce, fie în formă de X. Și se făcea cu degetul mare.![]()
![]()
Taica Origen chiar vine în secolul al III-lea și ne spune că semnul respectiv nu era simbolul lui Dumnezeu, așa cum se spusese până atunci, ci o adevărată profeție care anunța creștinismul. Nu comentăm dar, na... voi ce-ați fi vrut să vă spună? Ideea este că prima dată, la primii creștini adevărați, semnul crucii se făcea în felul ăsta. Pe frunte, cu degetul mare. Uneori pe buze, pe piept, sau peste tot. Se practică și azi la miruirea ortodoxă, la catolici cu alte ocazii, nu e treaba noastră, noi doar menționăm.![]()
![]()
Ulterior, în Bizanț, semnul crucii s-a făcut cu două degete. Asta de pe la secolul al VIII-lea. De ce? Păi apăruse secta monofiziților care spunea că Iisus a avut o singură natură, cea divină. Ăștilalți ziceau că nu, drept urmare au început să se dueleze în cruci. Monofiziții au recurs la crucea făcută cu un deget, dar mare, de sus până jos, ca să vadă toți cine sunt ei. Nu se mai făcea doar pe frunte. Restul creștinilor s-au enervat la creieri și au făcut crucea cu două degete (dubla natură, umană și divină), tot mare, în același scop. Până la urmă, în buna și pioasa tradiție creștină, s-a trecut la persecuția primilor, ca să nu mai existe discuții. Dar tot au existat, chiar dacă monofiziții dispăruseră. ![]()
![]()
Împăratul Leon al IV-lea și-a dat seama că fiecare făcea crucea cum îl tăia capul. Ca să fie ordine și disciplină, a decretat că toată lumea va face la fel de acum încolo, adică din secolul al VIII-lea... sus, jos, dreapta, stânga, cu două degețele. Spre exemplu, la ruși, așa s-a făcut crucea până în secolul al XVII-lea, când a intervenit patriarhul Nikon și i-a trecut pe toți la sistemul cu trei degete. Schimbare care s-a făcut pe stil dur, rusesc, cu anateme, torturi, omoruri, amputări și chiar arderi pe rug, căci credincioșii de rit vechi nu voiau schimbare și pace. ![]()
![]()
Sistemul cu trei degete a fost cvasi-necunoscut până pe la secolul al IX-lea. Pare că a fost introdus de greci, dar nu a devenit răspândit decât prin secolul al XII-lea, când apare și în est și în vest. Apropo, sistemul cu trei degete înseamnă Sfânta Treime (cele trei degete)+natura duală a lui Iisus (cel două degete care rămân). Cert este că la ăia din Occident nu a durat mult, doar vreo două secole, și au trecut la sistemul cu toată mâna, practicat și azi. Faptul că fac crucea de la stânga la dreapta, înseamnă trecerea lui Iisus la dreapta Tatălui, respectiv trecerea de la păcat la mântuire.![]()
![]()
Dacă vă uitați pe paginile ortodoxe oficiale ca să aflați de ce faceți cruce de la dreapta la stânga o să vă cam luați de cap, că nimeni nu dă explicații clare și o lălăie de îți vine să le dai un cap gură autorilor paginilor respective. Așa că te duci și cauți prin sursele din afară. Și acolo găsești o mie de explicații. Evident, fiecare zice că a lui e aia bună. Noi ne oprim asupra a două dintre ele. Cică, inițial, direcția dreapta-stânga însemna transmiterea creștinismului de la evrei către restul lumii. Ulterior, s-a adus o altă explicație, cum că e vorba despre învingerea diavolului care stă de-a stânga. Don`t ask, doar relatez. ![]()
![]()
În fine, asta a fost pe ziua de azi, în caz că aveați întrebări de sărbători pe tema asta.![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #CRUCE #semn #orotodoxie #catolicism #monofizit #practică #RIT #religie #creștinism
Recunosc cu toată sinceritatea că nu sunt un gentleman. Fac eforturi să fiu politicos, dar am defectele mele, le știu, și adesea îmi pierd răbdarea și devin agresiv. Doar în limbaj, dar tot agresiv.![]()
![]()
În ordinea asta de idei, frunzăream acum vreo săptămână niște manuale de etichetă din secolul al XIX-lea, în care se dădeau sfaturi despre cum se poartă o discuție pe teme politice (printre altele). Că știu ce trebuie făcut, dar că nu aplic de multe ori, recunosc cu sinceritate. Pe urmă îmi pare rău că nu am făcut-o. O pun pe seama calmului românesc, comparativ cu cel englezesc. De parcă asta ar fi vreo scuză.![]()
![]()
Eu vă las link-ul materialului în care descriam normele de conduită (în primul comentariu), în speranța că sunteți voi mai înțelepți ca mine și le aplicați. ![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #Etichetă #bunemaniere #Politică #discuție
Cam da
This content isn't available right now
When this happens, it's usually because the owner only shared it with a small group of people, changed who can see it or it's been deleted.
Ca să mă laud, la mine a venit Moșul (a se vedea foto). Ediție limitată, nu oricum, că are vreo 10 kile de informații și peste 900 de pagini. Ceea ce doresc la toată lumea. Sărbători fericite, sănătate și să ne vedem cu bine!
Amintiri din comunism![]()
![]()
Apropo de amintiri din comunism, că tot am pomenit ieri. Dom`ne, emisiunea de la Radio România Actualități, intitulată duios și educativ „Cotele Apelor Dunării”. Mai țineți, minte? „Baziaș, soixante six mille centimetri, gheață la mal”. Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic cu emisiunea aia. Cică ar mai exista la Radio România Antena Satelor. Așa am citit. Să trăiască, să-nflorească, și să mai existe 500 de ani de aici încolo! Ideea era că, mă gândeam încă de atunci, din comunism... pe cine spanac interesa aia?![]()
![]()
99% din populația României era afectată fix la bască de cotele apelor Dunării. Cred că aveau același efect ca și rapoartele cu producții record de păioase la hectar. Dar se dădeau zilnic. Ei, uite că pe ăștia de la Dunăre, nu mă bag în ecuație că eram mic și oricum nu aveam voie la pescuit, îi interesa. Evident, nu doar pe pescari îi interesa, ci și pe ăia care navigau pe acolo. Am realizat-o acum câțiva ani, când am vrut să merg la pescuit cu niște amici și a trebuit să ne ducem în port să vedem afișate cotele alea. Uitasem complet de cotele apelor, până m-au lovit, că aveam nevoie să știm pe unde putem să mergem. Ia s-o bage, domnule, la loc! Ce? Le stau în gât alea 2 minute de emisie? Oricum dau numai tâmpenii. ![]()
![]()
Ah, și mai era emisiunea aia tare de tot, cu Adrian Fetecău, Sebastian Domozină, Ilie Dobre și alții, „Fotbal minut cu minut”. Manțaaa miaaa! Ce era acolo!!! Cum apărea regretatul Domozină și primea legătura: „În Bănie este deja 3 la 0 pentru Craiova. Scorul a evoluat în felul următor, 1 la 0, 2 la 0, respectiv 3 la 0!!!”. Rupere! Apropo, știți de ce zicea Domozină că oltenii nu au rău de mare? „Pentru că pe vremea dinozaurilor, Oltenia fusese fund de mare. De acolo!”.![]()
![]()
De Ilie Dobre nici nu mai zic. Stăteai zece minute să termine de urlat, ca să afli cine a dat gol de fapt. Iar noi jucam fotbal pe străduță, și uneori dădeam sonorul tare la radio. Dacă dădeai un gol fix când zbiera Ilie Dobre, erai om pe lume, taică. Maradona scria pe tine.![]()
![]()
De teatru radiofonic nici nu mai spun. Și uite o amintire legată de teatrul radiofonic. Mă încălțam într-o zi cu niște bascheți, ca să mă duc să joc fotbal pe stradelă. Așa îi ziceam noi străduței dintre case, unde jucam fotbal tot timpul sau ne jucam de-a nava spațială când cumpărau vecinii lemne și încă nu apucau să le taie. Eram în pragul ușii, că stăteam în chirie la casă, împreună cu încă o familie. O familie care n-avea copii, dar care îi ura pe-ai altora. În fine. Și, în spatele meu, mergea radioul. Am crezut că era o piesă cu teatru radiofonic, ceva cu războiul mondial, că din astea se tot dădeau. Până am auzit o replică și am înghețat cu șoșonul în mână. „A căzut Ceaușescu!”, zbierau unii pe acolo.![]()
![]()
Am fugit încălțat doar la un picior, ca să le spun alor mei. Aveau musafiri. Erau toți în bucătărie. „A căzut Ceaușescu”, am zis. „Tocmai au anunțat la radio”. Văd și acum cum au venit val vârtej și cum au înconjurat radioul din hol. Tata a chiuit necontrolat. Toate înjurăturile din ultimii ani s-au strâns parcă în chiuitul ăla. Pe urmă s-au speriat. Le văd fețele de parcă a fost ieri. Nu știau clar ce se întâmpla. Musafirii au plecat în secunda doi acasă. Aveau un Trabant. Niciodată nu am văzut Trabant mergând cu așa viteză. Ne-am dus și am aprins TV-ul. Avea emisiune. Pentru prima dată din 1986, era emisiune în timpul zilei. Dar nu mai era orice fel de emisiune. Și nici amintirile nu au mai fost la fel de atunci.![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #copilărie #revoluție #amintiri #Ceaușescu #fotbal #iliedobre #sebastiandomozină #coteleapelordunării
De pe Facebook adunate