Mica Doza de Facebook

Mica Doza de Facebook

Cover for Mica Doza
7,082
Mica Doza

Mica Doza

Pagină de curiozități din știință, călătorii, gastronomie și câte în lună și în stele. By Adrian Nicolae, jurnalist de știință și autor al cărții "Revoluția după Darwin. Pledoarie pentru specia umană".

29 minutes ago

Vreți să aflați ce schimbări se petrec în creierul vostru după vârsta de 40 de ani? Care este secretul unei căsnicii fericite? Știința are răspunsuri frumoase, educative, pentru toate aceste întrebări. Să vedeți ce fericiți și înțelepți veți fi după ce veți citi toate astea! Și nu numai ele, că la revista presei de știință mai avem și altele. Știința nu doarme, ea are grijă de voi! Să sperăm că se afișează linkul de data asta. ... See MoreSee Less
View on Facebook

7 hours ago

Unul dintre cititorii noștri se întreba ieri dacă nu cumva, printre atâtea descoperiri, egiptenii antici nu or fi inventat și sabia laser din filmul Războiul Stelelor. Well, băieți și fete, avem o veste neașteptată. S-ar putea să o fi făcut. Nu glumim, vă explicăm de îndată.Noi ne-am apucat temeinic și am căutat arborele genealogic al lui George Lucas, creatorul francizei amintite, și am ajuns până la începutul anilor 1800. Am găsit că are rubedenii germano-elvețiano-scoțiano-olandezo-engleze. Deci, pe filiera asta... țeapă! Dacă o fi avut vreun strămoș cu gene egiptene, să fie sănătos, noi nu știm despre el. Dar, rămâne ideea sabiei ăleia, și aici începe partea interesantă.Egiptenii aveau un zeu major pe care îl chema Osiris. Ăsta a fost ucis de Set, pus într-un sicriu și dat drumul pe gârlă, respectiv pe Nil. Așa a plutit el până în Byblos, pe terenul fenicienilor. Acolo, un copac l-a cuprins cu rădăcinile, a crescut rapid, iar regele local a luat copacul și a făcut un pilon din el. Habar nu avea că în trunchiul copacului se află Osiris, dar îl uimise pe el cu creșterea rapidă. Pilonul ăla a devenit cunoscut sub numele de Djed, și era un simbol major al reînvierii, al stabilității, ba chiar i s-a luat modelul și, după el, s-au tot făcut sceptre care simbolizau puterea. Amulete în forma pilonulul Djed se așezau sub mumii, lângă coloana vertebrală, pentru a ajuta la reînviere.Ar mai fi și un personaj pe nume Djedi, un vrăjitor din vremea faraonului Cheops (acum vreo 4.500 de ani), faimos pentru că trăise incredibil de mult (peste 110 ani), că putea îmblânzi leii doar cu o privire, că putea învia morții și altele asemenea. Numele lui se scrie cu doi piloni din ăia Djed la început. Apropo, Djedi se traduce prin „cel răbdător”, „cel care îndură”. Similarități cu filmul găsiți și voi, că sunt simple.Acum, trebuie să vă uitați la poză și să vedeți că pilonul seamănă teribil cu mânerul sabiei laser din film. Apoi, gândiți-vă la denumire! Djed sau Djedi. Cine folosea săbii din astea? Cavalerii Jedi. Coincidență? Puțin probabil, căci Lucas a zis că s-a inspirat din mitologii străvechi pentru a crea povestea filmului. Apoi, mai e ideea de bază a francizei, adică renașterea ordinului Jedi pentru a face ordine în Univers. Fix ce a făcut și Osiris. You do the math!Cum ar veni, egiptenii nu au inventat sabia laser, dar au dat o mână de ajutor la crearea ei. Mă rog, asta am găsit și noi, făcând săpături pe subiect. Acum, sperăm că am venit cu informații utile, pe scurt, așa cum e frumos să facem, nu polologhii de nu se mai termină.#MicaDoză #CulturăGenerală #starwars #sabie #sabielaser #Osiris #set #mitologie #djed #byblos #nil #jedi #amuletă #georgelucas ... See MoreSee Less
View on Facebook

1 day ago

Pe om îl mai lovește din când în când câte o boleșniță. Că dacă nu îl lovea, nu era om, ci fiară sălbatică cu păr. Iar când dă boala peste el, ce face omul? Evident, ia o pastilă, sau mai multe, ca să îi treacă. Asta era, aici am vrut să ajungem. Suntem convinși că, ori de câte ori luați câte o aspirină, un paracetamol, un furazolidon sau ce mai luați voi, mulțumiți în gând creatorului pastilelor. Mare om, mare caracter, să-i dea Ăl de Sus sănătate pe unde o fi el, că bun lucru a făcut. Punem pariu că uneori vă gândiți și că, dacă nu era creatorul pastilelor, acum erați oale și ulcele de la o banală răceală și nu avea cine să mai citească informațiile astea vitale. Deci, dacă vreți să mulțumiți cuiva, mulțumiți egiptenilor, că ăștia oricum au inventat 90% dintre lucrurile pe care le folosim noi azi. Nu stăruim asupra lor, veți vedea de ce. Egiptenii și-au dat seama că e mult mai eficient să îi dai unuia un hap, decât să îi prescrii rețete pe bază de lichide. Îi spuneai ăluia să ia două lingurițe de opiu pentru pântecăraie, și te trezeai cu el țeapăn a doua zi, cu roatele în sus, că nu a auzit bine și a băut două butelci pline. Mai pica dandanua și pe tine, om nevinovat, cu școala de medicină făcută la Memphis. Așa au inventat ei primele pastile din lume. Astea nu doar că urmăreau doza de medicament ce trebuia administrată, dar o făceau și într-un mod ușor și plăcut. Spre exemplu, se introducea medicația într-o biluță de cocă, unsă cu miere pentru gust și cu niscai grăsime ca să alunece. Mierea și coca erau opționale, grăsimea nu, depinde pe ce parte îi administrai medicamentul. Astea au fost primele pastile din lume. Apropo, asirienii, băieți deștepți, dizolvau totul în bere. Se tratau ăia zi lumină pentru o sănătate de oțel, de nu mai pricepeau soțiile ioc ce caută ei 24 de ore din 24 la spital. De la egipteni, moda pastilelor a ajuns la greci. Ei le-au numit katapotia (ușor de înghițit). La romani, în lipsa unui termen mai ușor de pronuțat, a intervenit Pliniu cel Bătrân care le-a numit „pilula”. De acolo vine termenul de pilulă, ca să știți.Acum, după trecerea asta în revistă, să spunem și care a fost prima pastilă modernă, sub formă de tabletă. Pe la 1500 și ceva, alchimistul, medicul și teologul elvețian Theophrastus von Hohenheim, zis și Paracelsus, inventa o băutură pe bază de opiu, numită laudanum. La început se lua pentru dureri, după aia se lua pentru dependență. Ei bine, de la opiu și laudanum a plecat și prima pastilă modernă, dar a durat ceva. Până la ea, facem însă o paranteză. Tot prin perioada aia s-au gândit unii, deștepți tare, să îmbrace pilulele alea pe bază de cocă, model egiptean, într-un înveliș de aur sau argint. Acum, vă dați seama, cum le băgau, așa ieșeau, nu aveau niciun efect. partea nasoală era că mai trebuia să stai să cauți să recuperezi aurul după aia, de mai mare dragul. În fine, să revenim la prima pilulă modernă!Ea a fost creată în anul 1804, de către medicul german Friedrich Sertürner, care a extras nu știu ce chimicale din opiu, le-a comprimat, și le-a denumit după zeul somnului de la greci, Morfeu, adică...morfină. Asta a fost prima pastilă modernă. A urmat chinina în 1820 și paracetamolul în 1877. Aspirina, marea voastră dragoste, a apărut sub formă de tablete la 1897. Ea se făcea din scoarță de salcie și alte plante bogate în salicilați. Practic, medicii moderni doar găseau o altă formă de administrare pentru un tratament inventat tot de egipteni și preluat ulterior de Hipocrate, fiertura de coajă de salcie... aspirină lichidă.Dar hai că ne luăm cu vorba, că aici sunt multe de spus, și iar ne lungim cât ziua de post. Gata!#MicaDoză #CulturăGenerală #pastilă #pilulă #medicament #aspirină #paracetamol #morfină #laudanum #paracelsus #OPIU #salicilați #EGIPT #Grecia #friedrichsertürner #Medicină #salcie #hap ... See MoreSee Less
View on Facebook

2 days ago

Ce face omul normal când vine acasă rupt după o zi de muncă, după aglomerația din autobuz și după ce a mâncat doar 2 covrigi toată ziua? Păi, ia o masă ușoară ca să nu streseze organismul, ceva gen prepeliță cu trufe, câțiva escargoți perpeliți, cu mămăliguță și tăvăliți prin mujdei, un fazan fezandat în vin, cu orez... din astea. Apoi se duce în bibliotecă sau în camera cu trofee ca să își facă digestia. Își pune un cognac Louis al XIII-lea și scoate harpa ca să cânte ceva liniștitor. Ei bine, aici am vrut să vă aducem...la harpă.Știți voi cine a inventat harpa? Când stați așa și cântați la ea? Normal că au inventat-o... sumerienii. Asta încă de acum vreo 5.500 de ani. Egiptenii doar au preluat-o vreo cinci secole mai târziu, deci nu vă gândiți la ei. Asta o face unul dintre cele mai vechi instrumente muzicale din lume. Evident, nu va bate fluierul, că din astea făceau inclusiv neanderthalienii, dar totuși..Treaba cu harpa este că a plăcut ceva de speriat tuturor. Din ea ar fi derivat inclusiv lira, că era mai ușor de cărat, nu mai umblai cu ditamai hardughia după tine. Și așa ajungem la greci, care au făcut lira instrumentul zeilor. Creată de Hermes dintr-o carapace de țestoasă, însușită de Apollo, purtată de Orfeu (ăsta era muritor, dar nu contează), așa a ajuns ea simbolul poeților. Ba prin nord, prin Finlanda, apare pe acolo un personaj din faimoasa saga Kalevala care și-a făcut un instrument similar din craniul unei știuci uriașe. Cum s-ar zice, doar să vrei, că aveai din ce face harpe, lire șamd. Revenind la hardughie, adică la harpă, trebuie subliniat că ea a prins foarte tare în Irlanda, mai tare ca în orice alt loc. Spre exemplu, faimosul prinț John, fratele lui Richard Inimă de Leu, a călătorit un an prin Irlanda și îi descria pe irlandezi într-o cronică (mă rog, nu el a scris cronica, ci Gerald de Wales, un angajat al lui) ca pe niște barbari urâți și proști ce nu văzuse mapamondul. Singurul aspect pozitiv era că ăștia erau neîntrecuți cu harpa. De fapt, gravuri sau cronici irlandeze mai vechi cu câteva secole decât aia a lui John descriu tot felul de cântăreți la harpă, ceea ce e clar că aveau deja o tradiție. Ah, să nu uităm, cică ar fi fost adusă în Irlanda chiar de grecii antici din Milet, care o preluaseră de la egipteni. Așa zic istoricii irlandezi.Nebuni erau ăia după „hărpi”, că pe acolo toate căpeteniile aveau musai un bard și un cântăreț la harpă. Iar când călătoreau îi luau și pe ăia după ei. Nu se dezlipeau neam. Știți și voi deja ce înseamnă o seară fără puțină muzică la harpă. Pe filiera asta a apărut legenda că mărețul rege Brian Boru ar fi cântat la instrumentul amintit înainte de nu știu ce bătălie, și de acolo a început ea să devină simbol al irlandezilor. Evident, au câștigat bătălia. Ce e cert e că a devenit simbol oficial prin 1541, an în care Henric al VIII-lea a devenit rege al Irlandei și a transformat țara în regat. De atunci și până azi, harpa a rămas simbolul Irlandei.În fapt, e singura țară care are ca simbol un instrument muzical. În caz că nu știați asta deja, harpa este prezentă și pe sigla faimoasei beri Guinness, dar și a altora. La Guinness a ajuns siglă oficială încă din 1876. Iar dacă ați călătorit cu compania Ryanair, cu siguranță ați văzut sigla de pe avioane. Așa tare iubesc ăștia harpa. Asta a fost pe ziua de azi! Delectare cât mai plăcută cu harpa.#MicaDoză #CulturăGenerală #harpă #Sumeria #EGIPT #irlanda #LIRĂ #hermes #Apollo #kalevala #Finlanda #guinness #Ryanair #siglă #simbol #brianboru #richardinimădeleu #prințuljohn #GerarddeWales #tradiție #milet ... See MoreSee Less
View on Facebook

3 days ago

Știruțe, știruțe! De prin lume adunate, comentate și spre analiza voastră predate. Azi avem un coronavirus rusesc care fix acum a a fost semnalat de americani, cum s-au infestat mayașii cu mercur de-au vorbit singuri, ce minuni au reușit niște cercetători cu nanoboți vindecători și, nu în ultimul rând, o dovadă că viitorul e chiar maro. Cine e curios știe unde le găsește! Enjoy!science.hotnews.ro/stiri-stiintele_vietii-25806197-science-report-nou-coronavirus-rusesc-poate-tr... ... See MoreSee Less
View on Facebook

3 days ago

O întrebare care v-a măcinat de-a lungul timpului, cel puțin așa suntem noi convinși aici în redacția Micii Doze, este una legată de vrăjitoare. Mai exact, de ce zboară ele pe mătură și nu pe altceva? Spre exemplu, pe un inorog, sau pe un covoraș fermecat, sau orice alt animal sau obiect zburător de pe lângă casa omului? Cum de s-a ajuns fix la mătură? Ei, ia să vedeți voi ce poveste interesantă și total neașteptată, ba chiar șocantă pe alocuri, se ascunde în spatele acestei imagini cu vrăjitoarea călare pe mătură.De unde până unde mătura, nu se știe foarte clar. Foarte probabil, mitul a venit de la niște practici păgâne, unele care au avut reminiscențe și pe la noi până prin secolul al XX-lea. Mai exact, se dezbrăca o femeie, se urca pe o mătură, și dădea ture prin curte ca să fugă șoarecii. Asta era la noi. Prin alte părți, se executa același ritual dar în alte scopuri, vezi succes la recolte, gonit spirite rele etc. Treaba e că prin secolul al XIV-lea apar și primele mărturii clare prin care se asociază vrăjitoarele cu măturile. Spre exemplu, o văduvă irlandeză, pe nume Alice Kyteler, a fost acuzată de vrăjitorie. Ce au găsit acuzatorii în casa ei? Un recipient cu o alifie pe care ea o ungea pe un toiag sau o coadă de mătură, apoi încăleca pe una din astea și să te ții zbor. Rețineți detaliile.O lămurire vine vreun secol mai târziu, de la teologul Jordanes de Bergamo, care observase că în popor exista credința conform căreia vrăjitoarele prepară poțiuni cu care ung cozile de mătură, apoi se ung și ele la subsoară și alte părți păroase ale corpului, pentru a zbura unde au chef. Ce se pare că se întâmpla, de fapt? După analiza științifică a principalelor plante folosite tradițional de vrăjitoare, adică mătrăguna, măselarița, mandragora și ciumăfaia, a reieșit că astea, luate în doze mici, dau halucinații și, adesea, senzația de zbor sau plutire. Din datele medievale, reiese că pasta de la plantele amintite era combinată cu tot felul de grăsimi animale, devenind astfel un unguent. Nu îl luau oral că le lovea... că dădeau în altele. Dar era eficient dacă te ungeai cu el pe piele, prin părțile sensibile, chiar intime, cum zicea moșul ăla mai devreme, nu mai detaliem și noi.Cum vrăjitoarele erau în general femei, iar mătura era un obiect asociat cu femeile, iată cum s-au lipit ele de așa ceva. Mai spunem că, inițial, nu doar măturile, ci și alte obiecte casnice care pot fi folosite ca simboluri falice, erau asociate cu vrăjitoarele, că astea se dedau la prostii. Vătraiul, făcălețul și mai numiți și voi că noi nu avem inspirație. Ba se zice că unele le mai foloseau și intim, că altfel nu avea rost să ungi coada măturii cu unguent. Logic. Doar nu dădeai cu praf de zbor, ca în desene animate. Asta vine de la mărturia unui preot francez pe nume Guillaume Edelin care a fost arestat în anul 1453. Omul criticase biserica pentru că ar fi crezut în vrăjitoare. Sub tortură a arătat cine era el cu adevărat, nu se putea ascunde, și a mărturisit tot ce i-au cerut ăia, inclusiv faza cu zborul și alte scopuri ale cozii de mătură. Păi, ce credea `mnealui, că nu se află? Asta a fost, așa s-a împământenit mitul. Ah, să nu uităm, poate nu e cazul să le explicați totuși copiilor ce făceau vrăjitoarele de fapt cu cozile de mătură. Mai lăsați-i puțin să creadă că alea zburătăcesc după copiii care fac rele.PS- vedeți că până prin secolul al XIX-lea, vrăjitoarele apar în picturi și gravuri în pielea goală, în asociere cu mătura. Ca să știți. În cazul de față, o pictură din anul 1880, de Luis Ricardo Falero. #MicaDoză #CulturăGenerală #vrăjitoare #mătură #mătrăgună #măselariță #MIT #ciumăfaie #mandragoră #Unguent #vătrai #superstiție #Alifie #Biserică #vrăjitorie ... See MoreSee Less
View on Facebook

4 days ago

Despre califul fatimid Abu ʿAlī Manṣur ați auzit? Sau poate îl știți sub numele de Al-Ḥakim bi-Amr Allah? Cel mai probabil nu ați făcut-o, dar să stiți că a fost un tip important la vremea lui, adică prin 985-1021, că atunci a trăit. Noi o să îi spunem Al Hakim, că e mai ușor de reținut. Apropo, al doilea nume pe care l-am dat se traduce prin „Conducător din Ordinul Divinității”, ca să știți ce hram purta.Foarte pe scurt despre el, vom spune că a ajuns pe tronul Egiptului pe la vârsta de 11 sau 14 ani, și s-a trezit acolo cu niște complexe majore. Spre exemplu, maică`sa fusese sclavă, adusă din Bizanț, dar asta nu era grav, că mai erau destule care făceau copii cu înalți demnitari musulmani. Problema lui Al Hakim era că maică`sa era creștină, și i-au sărit mulți în cap că asta l-ar fi înmuiat, că nu mai are ardoarea islamică șamd.Ca să dovedească opusul, s-a pus Al Hakim ăsta pe o prigoană a creștinilor ce nu se mai văzuse de pe vremea lui Nero. Ba și a evreilor, că tot se apucase de-o treabă. Lasă că le-a dărâmat bisericile, că a interzis pelerinaje la locuri sfinte și altele asemenea, dar toți ăștia trebuiau să poarte haine specifice, ca să fie recunoscuți și apostrofați de trecători. Evreii, din motive care ne scapă, trebuiau să poarte inclusiv clopoței. Îi ratai vizual, dar îi auzeai de departe, deci nu aveau cum să scape.Apoi, Al Hakim ăsta a declarat că are origini divine. Cam pe atunci a apărut și porecla Hakim Nebunul, dar el a insistat să o și dovedească. În general, să te declari zeu în Islam îți cam aducea un topor în freză. Lui i-a adus adepți, ceea ce e foarte bizar, mai ales că ei există și azi sub forma sectei druzilor, sau unitarienilor. În fine. Noi despre excentricitățile lui voiam să amintim, mai ales una aparte.Una peste alta, tipul ura femeile, le-a interzis să mai iasă din case, ba a și fiert câteva într-o baie publică. Motivul? Făceau prea multă gălăgie. A pus interdicție la vânzarea de struguri, vin, bere, dar pedepsea irosirea mierii. A mai ordonat ca magazinele să țină deschis noaptea, iar ziua să fie închise, că el era pasăre de noapte, implicit ziua voia liniște ca să se odihnească. A mai ars din temelii jumătate de oraș, adică fix capitala Al Fustat, că auzise el de la cineva că soră`sa ar avea un iubit de pe acolo. Se pare că de la soră`sa i s-ar fi tras, că i se pusese pata amoroasă fix pe ea, iar fata a angajat pe cineva să îi facă felul pe la 35 de ani. Dar astea mai sunt și bârfe, nu s-a dovedit nimic clar.Dar uite că ajungem și la faza aia cu excentricitatea de care pomeneam la început. Hakim avea o dambla cu negustorii necinstiți. Așa că umbla deghizat, noaptea, printre tarabele negustorilor, alături de o namilă de sclav nubian pe nume Masoud. Când îi prindea pe ăia cu fofârlica, adică înșelau la cântar, îi dădea pe mâna lui Masoud care, zice legenda, avea o mare pasiune pentru bărbați. Ați prins-o cam ce le făcea Masoud ălora în public, în timp ce Al Hakim stătea cu un picior pe capul lor. Dragoste bărbătească, cu martori, spre groaza târgoveților și marele regret al târgovețelor care oricum nu mai aveau voie să iasă din case.Uite așa s-a rezolvat problema cu ocaua mică, pen` că numai mică nu ar fi fost ea. Ba chiar se aude că era gigantică, și Masoud ăla fiind cât malul. Cică de atunci ar fi rămas vorba „vezi că îl aduc pe Masoud”, când încearcă ăia să mai tragă țepe, pardon de expresie, prin piețele egiptene. #MicaDoză #CulturăGenerală #alhakim #EGIPT #calif #sclav #masoud #sectadruzilor #AlFustat #nero #nebunie #religie #fanatism #ocauamică #târgoveț #interdicție #vin #bere #miere ... See MoreSee Less
View on Facebook

5 days ago

Sunt ani buni de când nu am mai scris un articol dedicat evoluției umane. Unul de presă, ca să fiu mai exact. Azi am recidivat însă cu o treabă serioasă (fără bășcălie). Așa că, dacă vă plac lucrurile serioase legate de știința evoluției umane, recte fața serioasă a creatorului Micii Doze, ba chiar demontarea unor concepții mai vechiuțe din știința de profil, iacă ocazia ideală. Azi, Peninsula Arabică și importanța ei în istoria veche a speciilor umane. Câteva observații, câteva propuneri de îmbunățire, cum stă bine la o ședință duioasă de comitet. Părerile, mai ales ale voastre, se vor nota și vor fi înaintate spre analiză temeinică la Londra, Paris, Tokyo, acolo unde vor trece pe sub lupa marilor cercetători. Așadar, curaj! ... See MoreSee Less
View on Facebook

5 days ago

Îmi amintesc cum, prin anii copilăriei, înainte de `89, am văzut la TV primul film cu Zorro. Cred că era ăla cu Alain Delon în rolul principal, din 1975. Da` nu mai știu exact. Maanțaa miaaa, ce a fost acolo!!! Lasă filmul, da` să fi văzut voi câți Zorro au apărut a doua zi pe stradă! Nu credea nimeni că poate bate ceva serialul ăla polonez, „Norii negri”, dar uite că tocmai se întâmplase. Toți copiii își trăseseră măști din coperți de caiete, legate cu elastic și colorate sugestiv cu carioci. Bașca săbii din stinghii și bețe, la care atașai un capac de borcan ca să îți faci floretă. Zorro scria pe tine!Chiar scria, că asta făcea Zorro, se scrijelea pe pieptul adversarilor. Iar noi eram numai Zorro, că nimeni nu voia să fie dușmanul netrebnic, așa că ne scrijeleam între noi până se lăsa cu plânsete. Sau până arunca vreo babă cu ligheanul cu apă peste gard. Se umplea strada de răcnete și behăituri, că era musai să avem și fundal sonor și, în lipsă de scule, ni-l asiguram singuri. Un „Ta-na-na-naaa!!!”, aruncat vajnic din toți rărunchii, era suficient ca să te impulsionezi și să te lansezi unde era lupta mai mare. Vremuri, dom`ne, cu filme bune, nu ca azi de vezi numai sex, cu porcării, de trimiți copilu` să își facă temele și de trei ori la rând, că nu știi ce scuze să mai găsești să îl gonești de la TV când rulează din astea. În fine!Uite că în entuziasmul ăla am omis complet să mă interesez dacă Zorro era inspirat din realitate sau era vreun personaj fictiv. Da` mi-am amintit acum și vă rezolv și vouă dilema, în caz că vă întrebați ce și cum. Ei bine, Zorro chiar ar fi inspirat din realitate. L-ar fi chemat Joaquin Murrieta Carrillo, și s-ar fi născut pe la 1829, undeva prin nordul Mexicului. El era un om bun, care a plecat să strângă niște bani prin California, că tocmai începea acolo goana după aur.Să vezi însă ghinionu` dracului, că numai de belele a avut parte. Adică la aur a avut noroc, dar de acolo i s-a tras totul. Întâi și întâi, a fost acuzat împreună cu fratele lui că au furat un catâr. Nu îl furaseră dar erau ăia geloși pe ei. Pe fra`su l-au spânzurat, iar pe el l-au biciuit. Apoi, i-au violat unii nevasta, tot fiindcă erau invidioși pe succesul lui. Atunci s-a enervat el. Da` rău. Și-a tras imediat o gașcă de haiduci mexicani, și a plecat să se răzbune. Așa i-a omorât pe ăia care îl bătuseră, și încă vreo 20-30 cu care nu mai știu ce avea. Da`l umpluseră de nervi. Ba chiar conducea vreo cinci bande la un moment dat, dar e posibil să-i mai fi luat valul și pe mexicanii ăia care au spus povestea ulterior, cu o sticlă de tequila în față. Nici nu mai contează. Important e că a început să fure și cai și să îi vândă în Mexic, că trecea granița când voia el, nu avea nimeni cojones să se pună cu tipu`. Și chiar dacă le avea rămânea ramburs fără ele că ăsta era și pistolar și, mai ales, spadasin, ce nu văzuse California neam de neamu` ei. Te făcea franjuri cât nici nu apucai să clipești, și te ciuruia de curgea apa din tine ca în Tom și Jerry, când îl făceau sită pe motan. Așa s-a pus recompensă pe capul lui de 1000 de dolari, sumă imensă la vremea aia. Americanii îl voiau mort, el îi voia morți pe americani.A funcționat, în sensul că l-ar fi împușcat unii, i-au pus capul într-un borcan cu alcool, au umflat recompensa și au șters-o. Dandana acum, că după ce au plimbat americanii capul peste tot prin țară ca să îl vadă curioșii pentru o sumă modică, ar fi început să cârâie mexicanii că ăla nu e Murietta al lor, ci altcineva. Așa s-a născut legenda luptătorului pentru libertatea Californiei și alipirea ei la patria mamă, Mexicul, ceea ce ăla chiar nu intenționase neam la viața lui. Bașca faptul că nu putea fi ucis și că întinerea la fiecare generație nouă de gringo care îi amenința planurile. Acum, la final, că iar am lungit-o, o să vă mai spun că în ultimul film Zorro de calitate, ăla cu Don Banderas, tipul apare la început alături de fratelui lui. Banderas adică. Și cum îl cheamă pe fratele viitorului Zorro în film? Ați ghicit, Joaquin Murrieta Carrillo! Cum sfârșește el? Cu capul într-un borcan de alcool. Ați prins-o? Ăla era, dom`ne, adevăratul Zorro. Pfiu! Hai c-am rezolvat-o și pe`asta! Apropo, dacă vă vine chef să fiți iar Zorro sau Zorro-ițe, aveți grijă ce literă scrijeliți și unde, că dați în altele. S-au schimbat vremurile, taică, nu mai e cum știați voi. #MicaDoză #CulturăGenerală #zorro #alaindelon #film #joaquinmurrietacarrillo #legendă #MIT #Floretă #spadasin #gringo #california #Mexic #SUA #Aur #alcool ... See MoreSee Less
View on Facebook

6 days ago

După ce ieri v-am explicat cum e cu viața sexuală a scorpionilor constipați, azi venim cu o nouă descoperire științifică majoră, respectiv cu problemele în „căsnicie” ale albatroșilor, și de ce divorțează ăștia tot mai des. Vai de capul lor ce stres au, nici nu vă imaginați când îi vedeți cum fâlfâie ei din aripi, aparent nepăsători, pe la mare. Apropo, ia să fiți mai grijulii cu ei, să îi hrăniți, să nu le răniți sentimentele! Oricum o veți face automat după ce veți citi ce le fac nevestele.Apoi, v-ați imaginat cum ar fi să purtați o mască de protecție care să vă anunțe că ați intrat într-o zonă cu virusuri? De gripă, de Covid, etc. Lux ar fi! Ei bine, a apărut masca asta. Mai avem și alte noutăți, numai bune ca să vă țină la curent cu tot ce e prin lume. Unde le găsiți știți deja! Enjoy! ... See MoreSee Less
View on Facebook

De pe Facebook adunate