8,540
Mica Doza
Pagină de curiozități din știință, călătorii, gastronomie și câte în lună și în stele.
Are românul o vorbă de geniu, care zice așa: „Dacă tăceai, filosof rămâneai”. Mă rog, nu e chiar românească vorba, căci mostra asta de înțelepciune vine din cele mai vechi timpuri, atunci când românii nici măcar nu erau pe țeava evoluției. Adică, nici nu era greu să îți dai seama că, dată fiind natura umană și numărul uriaș de tembeli de pe planetă, este mult mai bine să îți ții gura. Că vrei să faci un bine și, uite așa, ajungi la o altă vorbă românească, ceva legat de facerea de bine... și nu mai știm cum era. Ca să vă dovedim că e așa cum spunem, venim cu un exemplu concludent.![]()
![]()
Ați auzit toți de gripa spaniolă. Aia care între 1918 și 1920 a ucis poate mai mulți oameni decât ciuma bubonică din secolul al XIV-lea. Ei, plecând de la denumire, normal că zici că a venit de la spanioli. Numai că gripa asta, cel puțin locul ei de origine, nu are nimic de a face cu Spania. Să vă explicăm.![]()
![]()
Pe la jumătatea anului 1918, lumea se afla într-un uriaș măcel colectiv, cunoscut în istorie ca Primul Război Mondial. Adorau ăia să se urască și să se ucidă reciproc. Atunci a intervenit natura, evoluția, providența, cum vreți să îi spuneți, care și-a zis că oamenii nu fac un efort suficient de mare pentru a ajunge pe urmele dinozaurilor sau păsărilor dodo, așa că a început să omoare și ea mai abitir decât ar fi făcut armatele combinate ale tuturor combatantelor. ![]()
![]()
Adversarii văzuseră că soldații, precum și civilii, încep să cadă pe capete în propriile tabere, fără ca acolo să fi intervenit mâna dușmanului. Dar ce? Erau proști să recunoască? Ar fi fost culmea să te apuci să dai în presă ceva de genul: „Stimați dușmani de pe câmpul de luptă, nu vă mai agitați ca proștii că murim și singuri. De fapt, știți ce? Ia atacați-ne acum când suntem cu pantalonii în vine!”. Normal că nu scoteau nicio vorbă la nivel oficial, iar presa a fost instruită să își țină gura.![]()
![]()
Asta nu se întâmpla în Spania, care Spanie era neutră. Iar băieții ăia de acolo au considerat că este necesar să și anunțe că lumea o mierlea pe capete de la o epidemie bizară. Ei, spaniolii, chiar au fost băieții de treabă la faza asta, vorbind primii despre „maladia din Madrid” care făcuse deja 100.000 de victime, și încercând să tragă un semnal de alarmă. Și ce a făcut lumea? Anglia, Franța, Germania, Austro-Ungaria, SUA, Rusia și cine se mai lupta atunci? Normal, au dat vina pe spanioli, deși ei se știau de multă vreme cu musca pe căciulă. Ca să fim scrupuloși, englezii au fost primii care au arătat cu degetul spre Spania. Așa a ajuns gripa aia să se numească spaniolă.![]()
![]()
În realitate, cu luni de zile înainte ca spaniolii să facă anunțul, prima victimă a gripei cu pricina murea undeva în Kansas. Apoi, în Minnesota, soldații din două forturi au început să cadă ca muștele. În scurt timp au urmat și civilii. Practic, de acolo se pare că a început toată nebunia. Dar nu i s-a spus niciodată gripa americană. De ce? Pentru că ăia au știut să își țină gura, fiind și ei în război, și trimițând cam 10.000 de soldați pe zi în Franța. Aia e, spaniolii dacă tăceau, filosofi rămâneau și nu li se mai punea eticheta. Au încercat ei să schimbe macazul, numind-o „gripa franceză”, dar era prea târziu. Vinovații erau deja cu degetele arătătoare întinse spre ei. ![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #gripă #gripăspaniolă #Kansas #PrimulRăzboiMondial #război #victime #ciumabubonică
Vorbeam de pionieri în ultima postare. Îmi aduc aminte și acum cum ne-au dus cu autocarul la Muzeul Național de Istorie, cum am cântat lângă copia columnei faimosul șlagăr „Am cravata mea, sunt pionier” (nici acum nu am uitat versurile), apoi la Muzeul Antipa (unde m-am îmbolnăvit iremediabil de boala „evoluției umane”). Frumos tare! Și aveam perspectivă, domnule. Fusesem promovat comandant de detașament, un singur an am fost retrogradat comandant de grupă pe motiv că mă votasem singur. Ulterior, băiat deștept, votam și eu cu cel mai prostovan din clasă ca să fiu sigur că nu iese ăla. ![]()
![]()
Ba am fost și stegar și aveam referințe bune pentru a accede la funcția de comandant de unitate. Funcția supremă, cu șnur albastru. Scrisesem un articol și la Scânteia Tineretului, ba și unul în revista Cutezătorii, note bune, purtare exemplară... ce mai! Eram ca și ales. Dar ați făcut voi Revoluția și mi-ați stricat toate șustele. În loc să am acum un post călduț de ideolog și responsabil cu propaganda, cu o viluță, cu un ARO, cu tot ce trebuie la casa comunistului gospodar, stau la bloc și scriu doze de cultură generală. Păi, drept îi? Dar, asta e! Ați comis-o? Ați comis-o! Nu mai e nimic de făcut acum. În fine.![]()
![]()
Revenind la pionieri, știți că uniforma era tip. Pantalon (fustă) bleumarin, cămașă albă cu epoleți, bască albă cu moț, ecuson cu îndemnul clasic „Tot înainte”, șnur dacă erai promovat și, creme de la creme, cravata roșie. Aia era, de fapt, toată șmecheria. Cravata. Fără cravată, nu erai om pe lume. Pardon, pionier. Iar la ea venea și inelul de plastic, că doar nu mai trăiam pe vremea lui Lenin ca să facem nod. Problema este că mulți nu știu ce simboliza cravata aia, pe lângă faptul că era roșie, deci avea culoarea partidului.![]()
![]()
În caz că nu știați, cravata fusese preluată de la cercetașii care precedaseră organizațiile de pionieri. Doar că acum era roșie, cum spuneam, și musai în trei colțuri. De ce trei colțuri? Pentru că alea simbolizau cele trei etape din viața unui element sănătos al societății. Mai exact, pionieratul, apoi UTC-ul (Komsomol la origini), iar la final, când deja primeai repartiție și eventual îți găseai și o tovarășă de viață, cu coc, deveneai comunist cu acte în regulă. Ăștia erau cei trei pași simbolizați de colțurile cravatei.![]()
![]()
Apoi, știți toți că un pionier trebuia să fie dedicat trup și suflet pentru cauza nobilă a revoluției agrare, industriale, științifice, totul pentru propășirea unei societăți socialiste, multilateral dezvoltate. El mai trebuie să urmeze neabătut spiritul patriotismului socialist, să cultive mândria patriotică și să fie dedicat valorilor sănătoase și glorioase ale clasei muncitoare. Manțăăă, vă rupeam gura dacă prindeam un post la propagandă! Vă burdușeam de marxism-leninism de vă ieșea pe urechi! Dar, cum ziceam, asta e. N-a fost să fie. Băieții buni, știți și voi, n-are noroc!![]()
![]()
Apropo de băieți buni, poate ați auzit de Pavlik Morozov. Pavlik a fost un tânăr din satul Gherasimovka, gubernia Tobolsk. Mânat de un puternic sentiment patriotic și revoluționar, Pavlik a fost și primul încris în grupul pionierilor din satul său. Ba a și devenit președinte al organizației locale, deși nu împlinise încă 14 ani. Cu aceleași sentimente înalte în suflet, Pavlik și-a denunțat propriul tată pentru activități antirevoluționare și pentru ajutorul dat dușmanilor de clasă. Și nu oriunde, tăică. Direct la GPU s-a dus puștiulică. Adică la Administrația Politică de Stat. Le-a zis ălora că tat`su furase cică din bunurile confiscate de la chiaburi și făcuse acte false. Fapte pentru care, normal, Trofim Morozov a fost deportat în Siberia și executat ulterior. ![]()
![]()
Pentru asta, rudele defunctului l-au ucis pe Pavlik și pe fratele lui mai mic, pe când ei se aflau la cules de mure. Asta în 1932. Faptă pentru care, iar normal, aproape tot neamul a ajuns în pragul extincției, sub privirea rece a comisarului sovietic, privire aproape la fel de rece ca și gloanțele pe care le avea pregătite pentru fiecare în parte. Pavlik, în schimb, a devenit martir al cauzei socialiste și, mai ales, un demn simbol a ceea ce însemna să fii un pionier dârz și înflăcărat. I s-au ridicat statui prin tot URSS-ul, au fost făcute filme, s-au scris cărți despre el, iar pionierii din fiecare generație mergeau și depunea jurământul la una dintre statuile sale. Aia care era mai pe aproape, evident, că doar nu erau tâmpiți ăia să te ducă din Moscova tocmai la Vladivostok, doar ca să behăi tu imnul cravatei. ![]()
![]()
Faza nasoală este că Pavlik, deși a existat, nu ar fi făcut absolut nimic din ceea ce s-a spus ulterior. Dar asta contează mai puțin, atâta vreme cât flacăra mândriei pionierești putea fi aprinsă chiar și cu o minciunică. Una mică mică de tot.![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #pionier #pavlikmorozov #cravataroșie #UTC #komsomol #revoluție #socialism #Patriotism #comunism #Patriotism
Mare atenție că azi plouă cu informații și dozuțe de cultură generală! Nu mișcă nimeni, ochii mari, urechile ciulite! Fără introducere, vă ducem direct la academicianul Gheorghe Munteanu-Murgoci. Dacă nu ați auzit despre el până acum, vă spunem că a fost nu doar unul dintre pionierii geologiei de la noi din țară, ci și unul dintre cei mai mari geologi și oameni de știință pe care i-am avut vreodată. ![]()
![]()
Personal, am ajuns la studiile lui acum câțiva ani, atunci când trebuia să fac documentare despre depozitele de chihlimbar din România. Deși a scris omul acum un secol, ce a scris el e încă literă de lege. Apropo, a fost și membru al comisiei care l-a asistat pe Carol al II-lea atunci când și-a dat bacalaureatul la Castelul Peleș. Cu Murgoci a avut examenul de științele naturii, la care a luat nota 9. ![]()
![]()
Nu BAC-ul lui Carol ne interesa pe noi, ci faptul că, undeva pe la începutul secolului al XX-lea, Murgoci a călătorit în Anglia. Acolo a aflat de o inițiativă nouă a unui militar de carieră britanic, colonelul Robert Baden-Powell. Tipul descoperise pe când activa în Africa de Sud că trupele britanice sunt vai de mama lor atunci când vine vorba de tehnicile de supraviețuire în sălbăticie. Aflase asta de la un tip de SUA, camarad de arme, care îl înștiințase că americanii se școleau cu nativi americani nu doar la mânuirea armelor albe, la care ăștia erau tătici, ci și la supraviețuire.![]()
![]()
Așa a apărut în 1908 organizația Cercetașilor. Și ăsta era scopul ei. Nu doar de a învăța copiii tehnicile elementare de supraviețuire, dar și de a li se inocula idei mărețe despre loialitate, camaraderie, supunere, pregătire premilitară, din astea care să îi pregătească pentru ce urma, că britanicii aveau suficiente teatre de război, nu vă faceți voi probleme din cauza asta. Iar ideea a fost una de expresie, că mai toate țările au adoptat-o rapid. La noi, spre exemplu, Murgoci a venit cu ideea în 1910. ![]()
![]()
În 1914 apărea și organizația oficială, deși primele grupuri deja activau prin Bucegi din 1913. Nu intrăm acum în detalii despre organizarea legiunilor de cercetași din România, poate cu altă ocazie, dar ce vom spune este că te puteai înscrie de la vârsta de 7 ani, până după cea a majoratului. Ecaterina Teodoroiu, spre exemplu, a făcut parte din Marea Legiune a Cercetașelor. Ce ne interesa pe noi azi este că, după mai multe reorganizări, gruparea Cercetășia României, ulterior Straja Țării, s-a desființat în 1940, după abdicarea lui Carol al II-lea.![]()
![]()
Între timp, la ruși, mișcarea cercetașilor fusese adoptată oficială prin 1910, doar pentru a fi desființată la 1920, odată cu venire la putere a bolșevicilor. Aici a intervenit o tipă pe nume Nadejda Krupskaia, de meserie Comisar al Poporului pe Probleme de Educație, dar și soție a lui Vladimir Ilici Lenin. Ea a propus reînființarea organizației cercetașilor ca o aceeași Mărie, dar cu altă pălărie. Așa au apărut Pionierii. Asta prin 1922. Ulterior, în 1924, au apărut și octombriștii, ăștia fiind cumva echivalentul Șoimilor Patriei din România de mai târziu. Așa de tare a prins organizația asta că aproape a fost adoptată în toată lumea civilizată. Inclusiv în SUA a existat Organizația Tinerilor Pionieri Americani. ![]()
![]()
A fost una care prins teribil la tinerii din comunitățile sărace din Bronx și Brooklyn, asta doar în New York (unde aveau deja cinci tabere prin 1930), dar și prin alte opt state americane. Numai că băieții și fetele alea din organizație erau susținuți fățiș de Comintern (Internaționala Comunistă), ba chiar începuseră să participe la întrunirile internaționale de la Moscova. Ideologia de partid moscovită nu a cadrat cu ideologia americană, după cum probabil bănuiați, așa că organizația a luat sfârșit brusc în 1934. ![]()
![]()
La noi, Pionierii au apărut pe scenă în 1945, fix după război. Semănau izbitor cu Cercetașii de dinainte, doar cu câteva mici diferențe, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. Dar despre asta mai vorbim și mâine, că doar nu au intrat zilele în sac. ![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #pioner #șoimalpatriei #EcaterinaTeodoroiu #gheorghemurgoci #vladimirilicilenin #nadejdakrupskaia #organizațiapionierilor #cercetaș #CarolII
Dom`ne, știți ce vă lipsește vouă la început de săptămână? Niște informații despre Egiptul antic. Ia spuneți că nu e așa! Prin urmare, vă ducem puțin azi prin Egipt, și nu numai. Dar de ce vă ducem acolo? Păi, astăzi vorbim despre cel mai vechi asasinat care a avut drept țintă un cap încoronat. Cum ar veni, asta era întrebarea pe ziua de azi: Știți voi cine a fost primul monarh căruia i s-a luat piuitul înainte de a i se lua tronul?![]()
![]()
Dacă nu știați, surpriză, el a fost un egiptean. Sută-n mie că au fost și alții înaintea lui. Practic, putem să ne imaginăm că treaba asta e de când lumea. La urma urmei, Jane Goodall, englezoaica aia care și-a dedicat viața studiului cimpanzeilor, a fost cea care a și documentat primul caz de război între cimpanezei. Pentru putere și pentru conducerea grupului. Și a durat vreo patru ani și a avut și un lider ucis în bătaie. Deci, you do the math.![]()
![]()
Dar, cum cimpanzeii nu puteau și nu știau să scrie, nu ducem la rudele lor puțin mai evoluate, adică Homo sapiens. Și cea mai veche însemnare despre un asasinat la adresa unui rege vine de acum vreo 2.300 de ani. Mare atenție însă! Doar însemnarea vine de atunci. Asasinatul s-ar fi produs acum 4.330 de ani, ceea ce face ca relatarea să fie cel puțin dubioasă. Dar mergem pe mâna ei, dacă nu aveți voi vreo altă propunere mai bună pentru a rezolva dilema. Cel care a scris despre treaba asta se numea Manethos din Sebennytos, și era un popă egiptean din perioada Ptolemeilor.![]()
![]()
Cel despre care a scris se numea Teti, sau Othoes, individ care a reușit trei lucruri importante în viață. Primo, să devină faraon după ce a făcut pace între cele două Egipturi, că nu știm ce drac aveau ăia de se certau atunci. După ce i-a rezolvat pe scandalagii de au dat toți Anubișii în capul lor, Teti s-a pus pe făcut copii pentru a lansa pe piață cea de a VI-a dinastie din istoria Egiptului. Ar fi avut vreo 13 bucăți, ceea ce nu e e rău deloc. Buun. Ultima, și realizarea care ne interesa pe noi, este că Teti ăsta ar fi fost omorât de propriile gărzi de corp, într-un complot care a pornit din propriul harem. Cum ar veni, tot de la femei i s-a tras, săracul.![]()
![]()
Nu toți istoricii sunt convinși de varianta asta, mai ales că alte date nu există. Dar, dat fiind faptul că un individ pe nume Userkare ar fi stat pe tron foarte puțin timp după Teti, înainte ca Pepi, fiul defunctului, să preia tronul, ar fi un indiciu. Apoi, că numele vizirului, al medicului și al șefului armureriei au fost șterse din toate însemnările, ar fi un alt indiciu. Oricum, nu mai contează, că nu stăm acum să ne batem capul cu din astea.![]()
![]()
Dacă nu vă place varianta asta, vă luăm de o mânuță și vă ducem în Germania. Aici a fost descoperit în 1877 mormântul unui individ cu o funcție de conducere și mare responsabilitate, datând de acum fix 3.846 de ani. Că era vorba despre un șef s-a dedus după inventarul funerar de acolo, unul foaaaarte bogat. De aia i s-a spus individului „Prințul din Helmsdorf”, pentru că așa se numea locul în care a fost descoperit... Leubingen. Avea tipul tot ce trebuie (arme căcălău, obiecte de podoabă, ba și un sacrificiu uman, plus un tumul uriaș)... deci, clar. Ce s-a găsit neobișnuit la tipul ăsta vă spunem acum.![]()
![]()
În primul rând, cineva i-ar fi introdus un pumnal în abdomen atât de puternic, încât i-a secționat coloana vertebrală pe partea cealaltă. Cuțitul ar fi avut lama de vreo 16 cm lungime. O a doua lovitură a venit din spate și i-a secționat clavicula, ajungând până la plămâni. E clar că ăla (sau ăia care au dat) au lovit cu așa ură, ca să fie siguri că victima nu își mai revine. Ba, zic experții, e foarte probabil ca tipul să fi fost sprijinit de un zid, că altfel nu se explică modul în care a putut primi prima lovitură în halul ăla. O altă urmă de pe braț ar sugera că a încercat să se și apere, după ce a fost luat prin suprindere. Pe scurt, un Iulius Cezar avant la lettre, în variantă germanică. ![]()
![]()
Ați prins-o, da? Unul din ăștia doi sigur ar ocupa locul 1 în topul primilor monarhi asasinați din istorie. Hai că v-ați început bine săptămâna.![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #Egipt #faraon #asasinat #Germania #teti #pepi #harem #tumul
Succes băieți! Vedeți că istoria noastră nu prea are perdea!![]()
![]()
m.facebook.com/story.php?story_fbid=278293635070001&id=100086680981960✅️Mica Doza se va auzi și pe radio. La Bistrita FM ! ![]()
✅️De luni până vineri la 11.30! Pe 92.6 FM la radio și on-line pe www.bistritafmradio.ro! ![]()
🔝Ascultă altfel istoria într-o mică doză!🔝
O să mă opresc aici cu portrete ale unor oameni care au influențat istoria modernă a rugby-ului, deși lista ar fi uriașă. Mă gândesc la nume ca Bryan Habana (Africa de Sud), Tana Umaga (Noua Zeelandă), Richie McCaw (manță ce atlet a fost ăsta! tot Noua Zeelandă), Emile Ntamack (Franța), John Eales (Australia) și alții. Cum ziceam și cu alte ocazii, ce e mult strică. Dar nu pot să nu mă opresc puțin asupra unuia dintre cei mai mari rugbyști care a existat vreodată, poate cel mai mare dintre toți, Jonah Lomu.![]()
![]()
Când scriu despre Lomu, sau când mă gândeam ce să scriu despre el, am și am avut un nod în gât. Din două motive. Primul, că l-am văzut jucând. Și nu știu când o să mai văd unul ca el. Unul ca Lomu se naște o dată la câteva generații. Apoi, că îmi aduc aminte momentul în care am citit că s-a stins prematur. Nu știu, dar dacă ar fi să reiau prelegerile despre evoluția umană pe care le țineam prin țară, aș pune o poză cu el și aș spune că ăsta e exponentul speciei Homo sapiens. Perfect din punct de vedere fizic. Genul de Homo sapiens cu care ai fi ieșit fluierând din Africa, știind că pune lejer placaj unui bizon de stepă aflat în floarea vârstei, sau care dădea cu cracii în sus ursul de peșteră dacă avea ăsta proasta inspirație să circule pe unde nu trebuie. ![]()
![]()
Când îl vedeai prima oară, cu ăia aproape 2 metri înălțime și 120 de kilograme, te gândeai că un maori din ăsta e ideal ca fundaș. Cel care face placajele și dă de pământ cu adversarii. Părea în stare să oprească un autobuz plin aflat în plină viteză. Neah! Lomu era aripă. Vitezist. Și rămâneai ca la dentist când aflai că namila aia îți face suta de metri în 10,8 secunde. Ba l-au cronometrat unii când a scos 4,5 secunde, într-un meci, într-o cursă pe vreo jumătate de teren. Din punctul ăsta de vedere, Lomu a revoluționat (fără cuvinte mari) sportul cu balonul oval. Fenomen era! Nu avea decât 20 de ani când a debutat la Cupa Mondială din 1995 și a intrat direct în istorie. Până atunci fusese rezerva lui Tana Umaga, altă forță a naturii.![]()
![]()
7 eseuri a marcat în prima lui mare competiție internațională, 4 numai împotriva Angliei, în semifinale. Și ce le-a făcut englezilor atunci. Pfuai de mine! Nu le venea ălora să creadă cum dădea puștanul ăsta cu ei de pământ. Parcă erau jaloane. Ce placaj să îi facă ăia? Parcă dădea mărfarul peste ei. Era incredibil să îl vezi ce fuleu avea, ce viteză, ce forță, ce grație și ce agilitate. Nu degeaba s-a spus că era ca un tren de viteză în pantofiori de balerină. De atunci, Lomu a jucat cu stadioanele pline, fie că juca la echipa de club, fie la națională. Lumea venea pentru el. Era de necrezut ce putea face pe teren. Omul care a transformat rugby-ul în poezie. Dar îl puteai trimite la orice probă sportivă și o câștiga. Ba cred că și la balet ar fi făcut o figură frumoasă, deși nu neapărat în lacul cu lebezi. Ar fi fost disproporționat. Ăsta nu mai era lebădă, era ditamai dinozaurul.![]()
![]()
Noua Zeelandă a pierdut dramatic finala din 1995, în prelungiri, cu eterna rivală, Africa de Sud. Patru ani mai târziu, în 1999, erau iar favoriți (când nu sunt ei favoriți?). Dar au pierdut în semifinale, într-un meci de expresie împotriva Franței. Țin minte că neo-zeelandezii conduceau la pauză. Totul mergea în favoarea lor. Băi, dar ce au luat francezii ăia la pauză, ce-au vorbit ei între ei, că au ieșit ca altă echipă. I-au tocat mărunt pe neo-zeelandezi, în stil englezesc. Numai drop goluri și lovituri de pedeapsă. Plus posesie prelungită. Cristophe Lamaison devenise un fel de Jonny Wilkinson, varianta franceză, și îi termina nervos pe neo-zeelandezi. Atunci l-am văzut pe Lomu cum pleacă, disperat, de lângă propriile buturi, cu mingea la piept. Și nu se mai oprea. De unul singur. Era clar că nu avea să mai paseze cuiva. Am zis că dacă reușește să marcheze și așa, ar trebui interzis pe stadioane. Nu poți să bați Franța de unul singur. Și n-a putut. De abia l-au oprit ăia, undeva pe la jumătatea terenului, după ce trăsese jumătate din echipa Franței după el. În fine.![]()
![]()
Știți toți că, în ciuda perfecțiunii fizice aparente, Lomu suferea de o boală incurabilă la rinichi. Juca pe semnătură. Chiar și după transplantul de rinichi, tot a continuat să joace, și tot pe proprie răspundere. Nu a câștigat niciun trofeu mondial, spre marea lui dezamăgire, dar și a fanilor săi. Corpul i-a cedat la doar 40 de ani. Dar uite că, în ciuda lipsei Cupei Mondiale, a fost și a rămas un etalon. Un echivalent al lui Pele în fotbal, al lui Kasparov în șah, al lui Rocky Marciano în box sau a Nadiei în gimnastică. Rar așa atlet! Mă bucur enorm că am avut șansa să îl văd jucând.![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #JonahLomu #nouazeelandă #atlet #rugby #WRC2023 #finală #AfricaDeSud #fundaș #semifinale #record #legendă
Le roi est mort, vive le roi! Cam așa ai putea descrie ieșirea din 1995, de pe scena Cupei Mondiale de Rugby, a unui titan ca Thierry Lacroix și apariția în ediția următoare (cea din 1999) a unui puștan englez cu o figură ruptă parcă din filmele cu șmecherași de cartier ale lui Guy Ritchie. Jonny Wilkinson îl chema, exact ca pe lamele de bărbierit. Și n-aveai cum să nu-l remarci. În primul rând, te uitai la poziția lui (devenită faimoasă ulterior) înainte de a executa loviturile de pedeapsă. Dacă îl vedeai prima oară, te și gândeai că, săracul, parcă se roagă. Dar și când începea să le dea fix unde voia el, îți cam pica falca.![]()
![]()
Mă, cum le calcula ăsta, cum descânta mingea aia, ce privire de Terminator o fi avut el, din aia bionică, dar zici că era robot cu țintă laser în vârful bocancului. Imposibil să rateze de undeva. Puteai, cel mult, să îl pui să execute loviturile direct din parcarea stadionului, și nici atunci nu erai sigur că nu ți-o dă printre buturi. Ce vorbești, Franț? Fenomen era. Omul recordurilor! Credeți că vorbesc aiurea? De 19 ori a fost trecut numele lui în Cartea Recordurilor. Și toate erau, evident, din lumea rugby-ului. Când a debutat la Cupa Mondială din `99, de abia împlinise 20 de ani. Un țâști bâști de nici 1,80 înălțime, și sub 90 de kg. Dacă îl vedeai atunci, ziceai că e bun să îl înfieze adversarii. Până a început să joace. Cu italienii au avut primul meci. Aaaa, ce făcuși Bobiță? Le-a scos rugby-ul din cap peninsularilor. 32 de puncte numai el, ba și un eseu, ca să fie și să nu trebuiască.![]()
![]()
A urmat meciul cu Noua Zeelandă. Pierdut, e adevărat, dar puștiulică tot a băgat 11 puncte, din 16 câte au reușit englezii. Plus încă vreo 23 în meciul cu Fiji, ca să știe ăia să nu mai treacă pe acolo. Și asta a fost încălzirea. Prima lui Cupă Mondială. La a doua, aia din 2003, n-aveți cum să nu știți, Anglia a luat trofeul. Singura dată în istorie când o echipă din emisfera nordică a câștigat Cupa Mondială. Și cum a luat-o? Cu un drop gol înscris de Jonny când mai erau 26 de secunde din reprizele de prelungiri. Meci de infarct. Mai rar așa ceva. Ce lupte, ce dăruire... Rovine nu altceva. Iar peste toate, Jonny era omul turneului. Ba mai și marcase 113 puncte în tot turneul, cât să îl depășească la mustață pe Lacroix (112). ![]()
![]()
Ce să mai zic despre el? Că la a treia Cupă Mondială a dus Anglia iar în finală? Că l-au ținut englezii inclusiv la a patra Cupă Mondială, de mai aveau puțin și îl scoteau la pensie direct pe teren? Nu mai putea nici el. Nu e ca și cum ar fi jucat șah. Plus că suferise și o cârcă de accidentări. Dar, na, nu prea mai avea ce să arate. Câștigase tot ce se putea câștiga din rugby și o făcuse în stil de mare campion. Dintre recordurile lui, unele stau încă în picioare și cu greu vor fi depășite. Asta doar dacă nu vor mări ăia constant numărul de echipe de la turneul final, ca la fotbal![]()
![]()
Este și azi sportivul cu cele mai mult puncte marcate în toate aparițiile sale la cupele mondiale (277). Singurul om care a marcat în două finale de Cupă Mondială. Cele mai multe penalty-uri executate la CM (58), cele mai multe drop goluri (14), cele mai multe drop goluri la un singur turneu (8, 2003). Mai are recordul pentru cele mai multe puncte înscrise într-un singur meci din Turneul celor 6 Națiuni (35). Cele mai multe lovituri de pedeapsă transformate într-un singur meci (9), cele mai multe transformări (7), și locul 2 la cele mai multe lovituri de pedeapsă transformate în toată istoria competiției (89). Hai, na, și locul 3 all time la numărul de puncte marcate în Turneul celor 6 Națiuni (546). Așa am găsit și eu pe net, că doar nu țineam minte atâtea cifre.![]()
![]()
Ah, și o completare. Cică in toată cariera lui internațională, Jonny a avut doar cinci meciuri (5!!!) în care să nu fi marcat măcar o singură dată.![]()
![]()
Ce vreți, domnule, mai mult? O legendă! Cum să nu fii mândru că ai apucat să vezi un astfel de sportiv? Și cum să nu te uiți pe mai departe, ca să vezi cine are curajul să îl depășească de acum încolo? Hai cu runda a doua de meciuri, că acușica vin!![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #WRC2023 #jonnywilkinson #rugby #cupamondială #turneulcelorșasenațiuni #record #campion #Anglia #GuyRitchie #nouazeelandă
Era prin `95 când cred am văzut primul meu Campionat Mondial de Rugby. Ăla din 1987 clar nu a fost televizat în România, mai ales că se juca în Noua Zeelandă. Plus că, să fim sinceri, la ce se televiza atunci, numai mondiale din afară nu se dădeau la TV. Nu îmi amintesc dacă ăla din `91 a fost televizat. Dacă da, atunci el a fost primul pe care l-am văzut. Îmi mai amintesc și că aveam o minge de rugby pentru copii, dar o țineam mai mult pe post de bibelou. Unde să te joci cu ea? Doar în pat, să ți-o arunci singur în aer și să te prăvălești cu ea printre perne. Grămadă organizată făceai cu plapuma sau tot cu pernele. ![]()
![]()
Pe ciment sau pe pietrele de afară era exclus. Ca și hocheiul cu crose din bețe. Îți luai câte una peste țurloaie de vorbeai singur. Mai târziu, când ne-am făcut mai mari, cam pe la clasele 5-8, mergeam în parc cu alți copii și jucam rugby pe iarbă. Sau pe plajă. Era cam tot ce îți puteai permite din punctul ăsta de vedere într-un oraș de provincie unde aveai de ales între vreo 5-6 sporturi de performanță (canotaj, fotbal, handbal, box, atletism sau lupte greco-romane).![]()
![]()
Așa că transmisiunile astea de la TVR erau mană cerească. Să mai vezi și tu altceva decât Cântarea României și știrile cu recolte record la hectar care se dăduseră până atunci. Și m-a prins, domnule. M-a prins de nu mi-a trecut nici acum. Pe vremea aia, chiar înainte de `89, vorbeau toți copiii de ritualul Haka. Dar cred că nu îl văzusem decât o singură dată, la vreun Telejurnal, și fiecare își mai amintea din el doar ce îl tăia capul. Nici nu știu dacă l-au dat complet. Noua Zeelandă era ca o echipă de giganți, de pe altă planetă, despre care puteai să îți imaginezi ce voiai, că oricum nu prea aveai de unde verifica. Africa de Sud era și mai și. Se zvonea că ar fi fost singurii capabili să îi bată pe neo-zeelandezi. Dar sud-africanii nu aveau voie să joace pe motiv de apartheid. Iar noi doar ne imaginam și discutam cam cum ar trebui să arate ăia care îi pot învinge pe cei de neînvins. ![]()
![]()
Aveau țările astea exotice un farmec aparte, de nu se poate. Păi nu ne-am luat și o țeapă de zile mari din cauza asta? Asta cred că înainte de `89. Nu știu care prostovan de copil de pe stradă a venit și ne-a zis că joacă Dunărea Călărași cu Mongolia. Văzuse el afișul meciului la poarta stadionului. Era mai mult decât clar. Și nu ne-am luat toți după el? Și n-am plecat încolonați, toată liota de copii, să vedem și noi naționala Mongoliei, de se speriaseră ăia la stadion, că așa public nu avuseseră ei din perioada interbelică? Și cine juca? Mangalia, nene, nu Mongolia. Ce să mai faci acum dacă așa citise prostovanul? Și noi deștepți tare să ne luăm după el... Dar lasă, că la ce capace și-a luat, nu i-a mai trebuit. ![]()
![]()
Ei, în ordinea asta de idei, vă dați seama că, în 1995, când s-a anunțat că veneau toți la Campionatul Mondial (inclusiv sud-africanii), se făcea liniște pe stradă în zi de meci, de zici că eram toți pedepsiți. Toți copiii erau la televizor, că noi eram cu gălăgia pe afară. Să îi vedem și noi pe neo-zeelandezi, pe samoani, pe sud-africani, ba și pe ai noștri bătându-se cu ei. Manța mia ce regal sportiv!!! Dar uite că, din toți sportivii ăia din emisfera sudică de care nu auzisem decât sporadic din ziare sau din reviste străine pasate pe sub mână, mie mi-a rămas în minte un francez.![]()
![]()
Thierry Lacroix în chema pe ăsta. Mijlocaș la deschidere. Ăla care, printre altele, bate loviturile de pedeapsă. Moaaamăăă, ce jucător!!! Unde îl trimiteai pe ăsta, se rezolva cazul. Îi dădeai mingea, și nu se mai oprea cu ea decât în terenul de țintă sau zici că o dădea teleghidată printre buturi. Debutase tipul în 1991, înlocuind o altă legendă a rugby-ului francez, Didier Camberabero. Lacroix a explodat atunci, la Campionatul Mondial din 1995, spre deliciul publicului. A fost cel mai prolific marcator al turneului, cu 112 puncte. La același campionat debuta o altă legendă, probabil cel mai mare rugbyst care a jucat vreodată, Jonah Lomu. Și Lomu dădeau 7 eseuri atunci, vreo 4 numai împotriva Angliei, dacă nu mă înșel. Lacroix era acolo, în spatele lui, cu 4 eseuri. Lacroix e și acum pe locul 3 „all time”, la numărul de puncte marcate la o Cupă Mondială. Și locul 2 în Franța, în toate timpurile, la numărul de puncte marcate în întreaga carieră. Și mai era și fizioterapeut de meserie, că rugby-ul a devenit profesionist în 1995. Adică, să știți, băieții ăia jucau de plăcere. Banii îi câștigau din alte meserii. ![]()
![]()
Fabulos jucător! „Din cauza” lui am vrut și eu, rău de tot, să mă apuc de rugby. Dar, cum spuneam, unde spanac să faci rugby de performanță la noi în oraș? Am ales handbalul, în lipsă de altceva mai bun. În schimb, cine s-a bărbierit fix ca Thierry Lacroix, atunci când i-a dat barba, și cine a păstrat barba aia până, hăt, târziu? Heh? Măcar atât tribut să îi aduc și eu unui jucător de legendă! Apropo, de la Thierry încoace, nu am ratat niciun mondial. Turneul celor 6 Națiuni l-am mai ratat, că nici ăsta nu a fost televizat de fiecare dată. Dar mondiale, nu! ![]()
![]()
Și mă gândesc, oare câți copii nu s-ar mai înscrie la o secție de rugby? Câți nu ar vrea să facă perfomanță într-un sport nobil ca rugby-ul? Câți nu și-ar alege modele dintre sportivi că ăștia? Dar când tu ai o bază de maxim 2.000 de jucători în toată țara, când ai un singur stadion mai de Doamne ajută, și pe ăla te bați cu FCSB-ul când are meci cu Voluntari sau mai știu eu cu cine, să mai ai pretenții să critici naționala României că ajunge acolo, la mondiale, și ia bătaie? Aiurea! Numai pentru asta, că încă suntem acolo, (tare am impresia că asta e ultima dată când îi mai vedem la un Mondial), și le-ar trebui jucătorilor ălora statuie. ![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #thierrylacroix #JonahLomu #WRC2023 #HaiStejarii #cupamondială #turneulcelorșasenațiuni #Franța #TVR #didiercamberabero
Zoe Porfirogeneta - partea a II-a și ultima![]()
![]()
După un asasinat la adresa soțului și o nuntă cu amantul în aceeași zi, tanti Zoițica avea să descopere rapid două mari adevăruri științifice. Primul, că fluturașii din stomac și piticii de pe creier nu fac deloc, dar absolut deloc, casă bună. Doi, că fluturașii din stomac, ca și ăia din brusturi, trăiesc al naibii de puțin. Așadar, nici nu s-a terminat bine luna de miere, voiajul de nuntă, năbădăile, că Zoica se trezea luată de o aripă și aruncată în ultimele camere din palat, alea care nici ferestre nu aveau, ca să grijească acolo de goblenuri sau de poțiunile ei pentru frumusețe. Avea interzis să se mai ocupe de treburi politice, administrative sau altele care i-ar fi deranjat tenul. Ba nici nu mai putea ieși de acolo decât cu acordul soțului care, apropo, chiar nu voia să își dea acordul ăsta.![]()
![]()
A tot încercat ea să rezolve situația în stil bizantin, dar medicii și sclaveții care trebuiau să îi administreze lui Mihail al IV-lea otrava destinată erau prinși, cumva, fix înainte să o facă. Nici Mișu nu era nebun, știa ce avea la ușă și mai știa și cum murise ultimul împărat. Problema lui a fost că tot a murit. De Mișu nr. 4 vorbim. Zic unii că de slăbiciune sau epuizare dar, între noi fie vorba, tare e posibil să îi fi picat rău vreun ceai, vreo alimonată, că și degustătorul oficial, la câte otravă și deșeuri nucleare băgase în el de când era Zoe sechestrată, devenise imun la toate. Și cu Mișu ăsta, ziceți și voi, cum să mori de epuizare la 30 de ani? În fine.![]()
![]()
Cert e că Zoe tot nu putea ajunge pe tron cu puteri depline. Fusese obligată să îl aducă acolo pe alt Mișu, al 5-lea, ăsta fiind un nepot al proaspătului răposat împărat. Noroc cu mulțimea, care nu uita că Zoe se trăgea totuși dintr-o dinastie bine văzută, era nepoata Bulgaroctonului, așa că s-a pus de o revoltă, iar Zoe a fost proclamată împărăteasă solo. Asta era bine pentru ea. Ce nu a fost bine, că mulțimea, în entuziasmul detronării unui împărat marionetă, a cerut ca Zoe să conducă alături de sora ei mai tânără, Teodora, pe care Zoe, cu mânuțele ei, o obligase să intre la mănăstire și să jure pe toate cele că nu mai iese de acolo decât cu picioarele înainte. V-am mai spus că avea Zoe asta o baftă, de să-ți bați copiii cu basca. Acum, iar n-avea parte de tot tronul doar pentru ea. (Foto - monedă cu Zoe și Teo, coîmpărătese). ![]()
![]()
Așa s-a gândit ea să își ia din nou un soț, ca să o scoată pe soră-sa din schemă. Dar de unde să aleagă? Că ea se apropia cu pași repezi de 70 de ani. De unde atâta tineret mândria țării pe capul ei? Așa a început ea să se gândească la foștii iubiți, în special ăia din prima căsnicie. Și-a adus aminte de unul, l-a chemat la palat, doar ca să vadă că ăla era mult mai panaramă îmbrăcat și la lumină, decât atunci când era în pielea goală pe întuneric. Prin urmare, l-a dat afară ramburs. Al doilea cadra cu ce voia ea, ba era dispus să și divorțeze omul, dar l-a otrăvit fosta nevastă până să ajungă să se dezcăsătorească. Bafta proverbială a Zoițicăi!![]()
![]()
Al treilea, Constantin Monomahul, a zis că se bagă, dar cu o condiție. Să îl lase Zoe să vină cu iubita lui, că el nu își mai risca sănătatea mentală cu băbăciunea. Ceea ce, în lipsă de opțiuni, Zoe a acceptat. Și uite abrambureală. Avem un împărat, două împărătese + o amantă oficială. Hai să zici că Teodora dormea separat, dar Zoe împărțea patul cu ăilalți doi, deși e clar că mai mult decât să doarmă și să bombăne nemulțumită, altceva cu făcea. Nu mai pricepea nimeni nimic din abrambureala aia. De aceea s-a și lăsat iar cu o răzmeriță populară, că lumea credea că Monomahul are de gând să le omoare pe Zoe și Teodora, ca să se însoare cu Maria. Amanta, deh! Au ieșit astea la balcon ca Papa, au liniștit oamenii, și s-au întors toți la ale lor. ![]()
![]()
Până la urmă, le-a rezolvat timpul pe toate. Zeo s-a stins la 72 de ani, atingând un record neegalat nici până în ziua de azi. Anume, să fie împărăteasă alături de 4 împărați, căsătorită cu trei dintre ei, dar să și asasineze cel puțin unul. Ceea ce, sincer, nici faimoasa ei bunică, Teofano cea Bătrână, nu reușise. Nu degeaba v-am spus că viața ei a fost ca o telenovelă. Și când te gândești că, spanac, totul a fost pentru a păstra tronul. Că de la asta plecasem de la bun început, tronul și nebunii care l-au vrut. ![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #zoeporfirogoneta #constantinmonomahul #Bizanț #căsătorie #împărăteasă #constantinopol
Ne vom opri azi asupra unui personaj despre care am mai povestit noi pe aici, respectiv împărăteasa Zoe Porfirogeneta. Data trecută vă spuneam că făcuse tipa în palat un veritabil laborator de produse cosmetice, cu ajutorul cărora arăta la 60 de ani ca la 20. Cel puțin așa ziceau cronicile. Acum o vom analiza puțin pe la dedesubturi, să vedeți și aici nebunie.![]()
![]()
Zoe asta a avut o viață, de să faci telenovelă din ea. Daaaa. Avea o baftă în dragoste, de zici că fumase în biserică. Trăind în Evul Mediu, se poate spune că era deja trecută bine atunci când, la 23 de ani, respectiv în anul 996, a decis Vasile nr. 2 Bulgaroctonul, împăratul în funcție și unchi dinspre tată al Zoicăi, să o mărite cu împăratul Otto al 3-lea al Sf. Imperiu Roman. Bună alegere, bănoasă, de perspectivă, tipul tinerel, în putere, adică... tot ce trebuie. Dar când își bagă Sarsailă coadă, se alege praful. Și așa a fost și aici. N-a ajuns bine Zoițica la Bari, cu dromonul, că a aflat că Otto dăduse ochii peste cap, dubios, la doar 21 de ani. Și praful s-a ales, cum spuneam.![]()
![]()
Vasile al II-lea a pus-o pe Zoe la păstrare, în caz că mai apare vreo șansă de afacere prin cumetrie. Dar nimic, măi, nene! Parcă dăduse strechea în toți și se însuraseră de nu mai găseai unul de prăsilă. Toți băieții buni erau luați și se uitau nevestele la ei ca la butelie. Când au anunțat-o și pe Zoe că, în sfârșit, i-au găsit unul, gagica deja bătea în 50 de ani. Aici, probabil, o fi și exagerat ea cu acatistele și rugăciunile. Pentru unul tânăr și de perspectivă s-a rugat, unul din ăsta a primit. Era vorba de Conrad al II-lea, tot de la nemți, numai că ăsta avea vreo 10 anișori bătuți pe muchie. I-a picat fața Zoicăi, vă dați seama, când i-au spus ăia vârsta lui ginerică. Ce să facă Zoe cu el, când la ea mai era puțin și venea poștașul cu pensia? Să îi citească povești la culcare? Să îl ducă să se dea în tobogan la locul de joacă? Asta ceruse ea în rugăciunile ei? Păi puștiulică ăla de abia avea picioruțele cât treaba aia de om normal la care visase ea. Vai de viața și de păcatele ei, păcate comise doar cu gândul în lipsă de altceva.![]()
![]()
Dar, stați așa, că muri Vasile al II-lea, veni tat-su (al Zoicăi), Constantin, pe tron, și îi găsi ăsta un băiat. Daaaa, unul refuzat de Teodora, sora mai mică a lui Zoe, pe motiv că ăla era încă însurat, plus că mai era și rudă de sânge cu ei. Dar mai conta? Când ai stat 50 de ani pe banca de rezerve, așteptând marea iubire, te mai uiți la detalii din astea? Nu te mai uiți. Scuipi în sân, arunci chiloții cât vezi cu ochii și îi dai înainte. ![]()
![]()
Și uite că îi ieșise și lui Zoe pasența. Daaaa! Frumos, elegant, cu tot ce trebuie în noaptea nunții... mă rog, cu aproape tot, că nu știa nimeni să spună dacă scârțâiturile se aud de la pat sau direct de la miri. Treaba nasoală e că n-a durat prea mult. N-a durat căci Zoe descoperea că nu poate face copii. Și s-a apucat ea de vrăji, de alchimie, de poțiuni, de l-au lăsat nervii și pe soț. Apropo, pe ăsta îl chema Roman al 3-lea Arghiros. Prin urmare, Roman s-a apucat de tinerele, iar Zoe, desfăcută de acum la lacăte, era liberă să își facă de cap cu cine poftea. Și, între noi fie vorba, a recuperat tipa cu vârf și îndesat toți anii ăia în care doar citise literatură pentru adulți. ![]()
![]()
Sărea ea ca o albinuță, din floare în floare și din pistil în pistil, până ce odată îi căzu unul cu tronc. Dar rău, domnule, rău de tot. Mai ceva ca la adolescență. În fine, ea cam acum își trăia adolescența, deși aniversarea de 60 se apropia cu pași repezi. Iar alesul se numea Mihail, zis și Paflagonianul, care înseamnă fix ce se aude. Așa mare era iubirea pe ea, că deja se rușinau și curtenii. Și vă dați seama câte văzuseră și ăia la viața lor, nu era ca și cum... Zoica, în schimb, era în al 9-lea cer. I se rupea de indiscreții. Au surprins-o ăia cu Mișu inclusiv în pat, în poziții care cu greu pot fi desenate, darămite descrise în cuvinte. Ba chiar și pe tron. Ea, călare pe el, promițându-i că îl face împărat și că vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți. În cazul ei, oricum nu mai erau mult până acolo. În fine. În acest scop, au decis amorezii să scape de ultima piedică în calea iubirii, aia fiind soțul și împăratul în funcție. Zoe i-a dat otravă, ba chiar de mai multe ori, dar ăla zici că era neam cu Rasputin. În afară de câteva transpirații și o cufureală scurtă, n-a avut nici pe naiba. Și tot ca la Rasputin, tot prin înecare a mierlit-o. Aici s-ar fi ocupat direct Mihail, pe când era Roman la baie. Cât să mai suporte și Mișu tensiunea? Păi, nu?![]()
![]()
Când a venit Mihăiță cu vestea nefericită a morții împăratului, Zoițica deja împărțise invitațiile la nuntă, arvunise lăutarii, și împăturea la sărmăluțe în foi de varză murată, alături de bucătarii care roteau purceii și berbecii la proțap de zici că era bâlci. Ba Zoe trimisese și după patriarhul Alexie, să oficieze ăla căsătoria plus încoronarea lui Mihail. Popa, în schimb, când a văzut, o dădea din colț în colț. Că unde-i doliul, cum să faci nuntă cu mortăciunea pe masă la nici o oră după deces, că nu e voie șamd. Când a văzut, în schimb, modica sumă de 45 de kile de aur, în numerar, la cufăr, și-a adus aminte brusc că mai sunt niște neclarități în dogmă și că poate merge nunta fără probleme. Ba chiar el personal ar fi lipit niște sutare pe frunte la lăutari, ca să cânte ăia și din alea mai fără perdea. Ca să știți cum funcționa și cum funcționează și azi. Cel mai probabil, pentru încă un cufăr din ăla, se lăsa și cu o canonizare pe loc, dar mirii aveau alte planuri pe moment, așa că s-a amânat treaba asta. Prin urmare, i-au scos vata din urechi lui Roman, i-au pus-o în nas, apoi l-au luat de picioare și l-au dus într-o cameră mai în spate, ca să nu strice atmosfera, la propriu și la figurat. Și s-au căsătorit în aceeași zi, ca doi porumbei amorezați ce erau ei. El la 24 de ani, cu ambiții și perspective mari, ea... bună de dus la Antipa. ![]()
![]()
Ce a mai fost acolo, vă povestim data viitoare, căci ne-am lungit deja prea mult... Oricum, cu povestea Zoițicăi, vedeți că o terminăm cu bizantinii. Ca să știți. Ce-i mult strică.![]()
![]()
#MicaDoză #CulturăGenerală #zoeporfirogeneta #Bizanț #asasinat #romanIII #Împărat #împărăteasă #vasilebulgaroctonul #Adolescență #MariaJ #patriarh #nuntă
De pe Facebook adunate