O dinastie mai puțin știută și deloc pioasă din istoria Bizanțului

Să ajungi pe tronul Bizanțului nu cerea studii înalte. La cum se omorau ăia între ei, de zici că era Cartelul Medellin acolo, nici nu prea aveai timp, și nici nu era rost, să te ocupi de așa ceva. În fond, ce conta? 99% dintre liderii europeni de la vremea aia se semnau cu degetul mare. Și? Azi, la noi, nu e la fel? Studiile se completau după ce ajungeai sus, să nu mai stai să pierzi vremea. Și, evident, se completau din pix și contra unei sume. Ca să ajungi sus, tot ca și azi, trebuia să ai tupeu, un dram de noroc, susținerea cui trebuie și, evident, capacitatea și disponibilitatea de a face concesii în fața celor care te țin acolo. Iar asta nu se rezuma doar la împărați. Lupta pentru putere se dădea și între gagicile de pe tron, sau din anturajul acestuia.

Știți toți cazul Teodorei, apropo de lipsa studiilor și a originilor extrem de joase ale celor care ajungeau pe tron. Din ce știm noi azi, împărăteasa Teodora a fost fiica unui ursar pe nume Acacius. Atât ea, cât și surorile ei, Comito și Anastasia, și-au câștigat existența ca prostituate. Ba, dacă te iei după numitul Procopius din Cezareea, Teo ar fi fost mult mai mult decât atât: vârf de lance în teatrul porno din vremurile alea, dansatoare exotică, dădea reprezentații pentru adulți în show-uri cu animale, era dispusă să meargă cu oricine, indiferent de statut social, atâta vreme cât era plătită, ba chiar se sugerează că era nimfomană și ajunsese să se plângă de faptul că nu are decât trei orificii pentru plăcere. Procopius merge până acolo încât o numește demon (și pe ea și pe soțul ei Iustinian), dar nu asta ne interesa pe noi azi. E cert că și cronicarii ăia erau subiectivi, la fel cum și Teodora a fost un personaj extrem de controversat, în ciuda canonizării ulterioare.

Ceea ce poate știați mai puțin este că și împărateasa de dinaintea ei, Eufemia (Lupicina pe numele original), cam tot un trecut din ăsta avea. Probabil asta era boala băieților care au pus bazele dinastiei iustiniene, respectiv tipele experimentate. Și, la urma urmei, când știi că poți oricând să te trezești cu o suliță în spate, măcar să trăiești intens. Măcar atât. Din punctul ăsta de vedere, băieții ăia se trezeau în fiecare dimineață cu un zâmbet cât roata la tractor. Culmea este că Eufemia, Lupicina după numele original (sau porecla) a mirosit-o imediat pe Teo ce hram poartă. Era și normal.

Probabil că dosarul ei de la serviciile secrete bizantine ajunsese la Eufemia cu mult înainte ca Iustinian să vină și să o prezinte pe jună care, apropo, avea deja cel puțin un copil făcut cu altcineva (despre o fiică se știe sigur. Despre un posibil fiu, aici lucrurile sunt mai dubioase). De asta, Teo nu a ajuns împărăteasă decât după moartea Eufemiei care, între noi fie vorba, promisese că le rupe picioarele amorezilor dacă îi prinde cu vreo tentativă de căsătorie. Plus că nici legea nu permitea actrițelor să ajungă împărătese (actrițele erau și prostituate la vremea aia). De aia, Iusti a schimbat legea ca să se poată căsători.

Ce iar e posibil să nu știți este că nici măcar nu erau primele personaje feminine cu un trecut foarte dubios care ajungeau în astfel de poziții, pardon de expresie. Chiar și Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, apare în cronici, deși destul de voalat din motive pe care ni le putem lesne imagina, ca o femeie cu o tinerețe ceva mai agitată. În sensul că fusese cârciumăreasă și, destul de posibil, oferea și altfel de servicii pe lângă băutură și mâncare.

Revenind însă la Teodora, se știe că ea și Iustinian nu au avut copii. Așa au ajuns, pe străvechiul model roman al transmiterii puterii, și așa cum și Iustinian ajunsese copilul lui Iustin și al Eufemiei, să înfieze un tânăr pe care să îl pună pe tron. Numai că nu era așa simplu. Teo voia să știe că, și după moartea ei, cineva cu genele care trebuie va rămâne pe tron. Așa a ajuns Sofia, fiica uneia dintre cele două surori ale ei (care acum deveniseră personaje importante pe scena politică bizantină), să fie numită împărăteasă. Și aici, să vedeți voi dandanae și poftă de putere.

Iustin al II-lea a luat-o pe arătură cu capul și a murit. Pe tron venea un alt fiu înfiat, Tiberius. Numai că Sofia, pe un model deja patentat, voia să asigure pe tron genele care trebuie. Așa că i-a interzis lui Tiberius să vină la putere cu soția din dotare, Ino Anastasia, ba a emis niște amenințări mai voalate sau mai directe la siguranța ei și a fiicelor ei. În plus, s-a oferit ea însăși ca pretendentă la patul și tronul imperial. Sau, dacă nu ea, măcar fiica ei.

Până la urmă, s-a ajuns la un compromis. Tiberius a rămas cu Anastastia și atât ea cât și Sofia păstrau titlul de Augusta. Nasol, căci Tiberius murea, iar în locul lui venea Mauriciu. Tot înfiat, și căsătorit cu o anume Constantina. Care, evident, a primit titlul de Augusta. De ce nasol? Pentru că ultimele două „Auguste” încă trăiau, aveau locurile lor la palat, încât bizantinii nu mai pricepeau o boabă din ce se petrecea cu atâtea auguste pe capul lor. Deh, puterea! Nici nu visa Acacius, un biet ursar, unde aveau să ajungă neamul și genele lui.

0 comments on “O dinastie mai puțin știută și deloc pioasă din istoria BizanțuluiAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *