Măcelarul, Nas Tăiat, Moartea Albă și alți sfinți ortodocși

1) Nicefor al II-lea Focas (963-969) a ajuns împărat printr-un concurs de împrejurări, deși omul nu intenționa neapărat asta. Toată viața lui a fost militar. Ba chiar general. A și dat, a și luat, că așa era viața de soldat medieval. Dar când dădea ăsta, ziceai că n-ai avut noroc în viață. De fapt, era indicat să nu te pui cu el. De ce? Pentru că omul era de o cruzime rară. Se poate spune chiar că a fost unul dintre cei mai sângeroși indivizi din istoria Bizanțului, iar asta e o poziție care, vă dați seama, necesită niște atribute negative ieșite din comun. Pentru atrocitățile comise împotriva musulmanilor, dar și ale creștinilor care i se opuneau, a primit numele de „Moartea albă”. De fapt, de aia a și ajuns împărat.

Împărăteasa Teofano, care deja băgase în pământ doi împărați cu propriile ei mânușițe, avea nevoie de un protector cu mușchi gravi. A fost o căsătorie de conveniență, zice-se neconsumată vreodată, căci prin patul lui Teofano ar fi fost un veritabil bulevard care rivaliza cu Champs-Élysées. Nicefor știa, dar îl durea la bască. Vorbă profetică, pentru că în bască și-a luat-o de la unul din amanții lui Teofano, Ioan Tzimiskes, cu voia și acordul împărătesei.

2) Iustinian al II-lea, zis și Rinotmetos (adică „Nas tăiat”), împărat între 685-695, respectiv 705-711, a avut, după cum abil ați dedus, două domnii. De ce două? Pentru că în prima o comisese așa de rău, încât populația bizantină l-a dat jos cu forța. Tipul se bătuse cu mai toți vecinii posibili, apoi începuse și o mică prigoană la adresa creștinilor care nu se aliniau direcției impuse de facțiunea religioasă aflată la putere. A încercat să îi apere pe țăranii liberi de nobilii care le luau pămânurile, asta fiind o idee bună. În realitate, pe el îl interesa partea asta a populației, căci ea îngroșa rândurile armatei, stați voi liniștiți. A trântit niște taxe peste toată lumea, de li s-a acrit ălora și, așa cum spuneam, l-au dat jos cu forța, l-au mutilat prin tăierea nasului (foto), și l-au trimis în exil.

Justi s-a întors susținut de bulgari și slavi, a preluat iar puterea și a început să ia bătaie cam de la toți vecinii cu care avusese conflicte. Și-a îndreptat furia oarbă asupra concurenței la tron, concurență care nu văzuse în toată istoria ei bizantină asemenea atrocități. Să nu uit, omul a fost cel care a readus în practică pedeapsa orbirii, care fusese abolită de Constantin cel Mare. Ba a și transformat-o într-o industrie la scară largă. Extrem de largă. Se poate spune că a fost unul dintre cei mai sângeroși, mai cinici și mai disperați împărați bizantini ever.

3) Despre Leo I Tracul, zis și Măcelarul, v-am mai pomenit în una dintre postările trecute. Tot atunci vă spuneam că omul nu a practicat niciodată meseria asta, una cinstită de altfel. Și asta ar trebui să vă dea un indiciu asupra apucăturilor sale. A ajuns pe tron ca un împărat marionetă, doar pentru a-l ucide pe cel care îl pusese acolo. A lansat o campanie extrem de sângeroasă împotriva concurenței, de unde și porecla. A avut răfuieli și cu păgânii din imperiu, decretând că atâta vreme cât e el împărat, doar creștinii pot ocupa funcții publice. Calitățile le-a transmis și fiicei, Ariadna, care, așa cum vă povesteam, și-a înmormântat de viu soțul, l-a ascultat cum țipă din sarcofag mult și bine, pentru a se recăsători la doar o lună după aia.

4)Teodosiu I, zis și cel Mare (379-395), e un personaj tare controversat. În sensul că trebuie să poți discerne în biografia sa influența celor care au și scris despre el. Mă rog, depinde și pe cine întrebi cum a stat treaba cu Teo ăsta. Vă mai spuneam noi să aveți mare atenție la porecle. De obicei, ăia cu porecla „cel Mare” au stat foarte bine în relațiile cu biserica, în sensul că fie au dat bani, fie au dat pământuri, fie au prigonit dușmanii bisericii (creștini sau păgâni), fie toate la un loc. În cazul lui Teodosiu știm că a fost extrem de activ pe partea asta. Sau și pe partea asta. Putem nota aici închiderea templelor păgâne, interzicerea jocurilor olimpice, plus uciderea a 7.000 de persoane dintr-un foc (printre acestea multe femei și copii), în ceea ce a rămas în istorie sub numele de Masacrul de la Tesalonic din anul 390. Așa a decis el să răzbune moartea unui oficial în urma unei răzmerițe locale. Dar cică i-a părut rău după aia și a fost iertat de biserică… soooorrryyyy!

5) Teodosiu al II-lea, zis și cel Scund (402-450), pentru a-l diferenția de primul, adică de bunică-său, a fost un individ care a prins din plin ascensiunea lui Atila. Clar nu era cea mai bună perioadă în care să fii viu, darămite și împărat roman. Dar era și mai greu să rivalizezi la cruzime cu hunul. Teo s-a remarcat prin faptul că a continuat politica agresivă (puțin zis), la adresa practicanților altor religii decât cea creștină. Apoi, chiar și contemporanii au realizat că omul era un lider slab, condus mai mult de persoanele din jurul său, în principal soră-sa, Pulcheria, și nevastă-sa, Evdochia. La influența celei din urmă, a înființat Universitatea din Constantinopol. La indicațiile, probabil, ale primei, a exilat-o definitiv și irevocabil pe a doua, pentru simplul fapt că primise un măr de la un prieten. Asta era dovadă de adulter la vremea aia.

Tot la insistențele soră-sii, care, zice-se, era conducătorul de facto al Constantinopolului, și care transformase locul într-o așezare nu cenușie și austeră, ci de-a dreptul căcănie, și-a vândut cumnata în sclavie. Apropo, Pulcheria a rămas virgină, cu problemele care rezultă din asta, toată viața. Să fie sănătoasă! Dar nu prea era. Problema e că a vrut să sufere și alții alături de ea. De obicei, când apărea tipa, zice-se că nu mai cânta nicio pasăre sau insectă pe o rază de câțiva kilometri pătrați. În fine. Revenind la Teo 2, vom spune că a stat pe tron de i s-a acrit și, dacă nu ar fi avut un accident de călărie, ar mai fi trăit probabil și azi.

Ce au în comun toate aceste personaje, în afară de cruzime, cinism și alte tendințe psiho? Și, mare atenție, nu doar împărații, ci toate cele ale căror nume au fost pomenite (excepție fac doar Teofano și Ioan Tsimiskes)? Ei bine, absolut toate se află pe lista sfinților ortodocși. Uite că, poate nu știați, dar puteți să cereți să câștigați la loto unor indivizi porecliți, spre exemplu, „Măcelarul”, „Nas Tăiat” sau „Moartea Albă”. Trebuie doar să vă purtați frumos și să vă ridicați la înălțimea spirituală pe care ei au promovat-o prin pilda personală. Ahem!