De câte ori ajung la mare, inevitabil, îmi vin în minte aceleași și aceleași întrebări. Dar de fiecare dată. Serios! Parcă e un făcut. Primo, ce spanac caut acolo, să mă bată soarele în cap ca pe popândăi? Păi nu mai bine stăteam eu frumos, elegant, cu o trestie în mână, la umbră, pe malul gârlii, să prind niște guvizi din ăia mici de Dunăre, niște bobleți, ca să încropesc seara o cină romantică? Observați, vă rog, că nu întreb „cine” m-a pus să mă duc acolo. Am și eu instinct de conservare. În fine!
Secundo, asta e boală grea, că ori de câte ori mă duc pe undeva, dar mai ales la mare, în mintea mea începe să se deruleze un film înapoi, ca să îmi imaginez cum arătau locurile alea în trecutul îndepărtat. De la neanderthalian încoace. Dar la mare e cel mai frumos să faci exercițiul ăsta de imaginație. Nu glumesc cu nimic, asta mi se întâmplă de absolut fiecare dată. Cu neanderthalienii la mare, mai salcâm, că nu prea o prindeau ei. Marea Neagră s-a tot format și a dispărut în ultimul milion de ani, în funcție de oscilațiile climatice. Deci neanderthalienii puteau merge pe jos până în Georgia, pe lângă un lac mare cu apă dulce, că Marea Neagră nu prea o vedeau. Cel puțin nu toți.
În schimb, e taaare frumos să îți imaginezi așa, cam cum era când au venit grecii acum fro 2.600 și ceva de ani, când s-au apucat ei să facă tot felul de colonii pe la noi. Și uite că ajungem la un subiect foarte interesant. Cum făceau, domnule, grecii coloniile alea? Se băteau cu lumea? Luau terenurile în arendă? Făceau contracte de vânzare-cumpărare pe terenuri extravilane? De unde luau autorizație de construcție? Te păcăleau să le dai 10% din tot ce ai, ca să îți fie bine pe lumea ailaltă? Adică, ei au avut peste 500 de colonii. De jur împrejurul Mediteranei și al Mării Negre. Au ajuns ei să facă până și în Egipt o colonie.
Și nici nu prea există date care să arate că s-au bătut cu cineva când le-au făcut. Până și spartanii, că și ei au avut vreo două duzini de colonii. Măcar așa, ca un schimb cultural, ca păstrare a formei, să fi bătut niște localnici. Neah! Nu se există. De abia cu Alexandru Macedon aflăm că era cu bătaie. Deci, ia să vedem noi cum făceau elenii când stabileau colonii. În trei părți intră, că e subiect vast.
În primul și în primul rând, grecul pleca să ceară sfatul unui oracol. Iar ăla, după cum bine știm, îi răspundea în dodii. Spre exemplu: „vezi că o pisică purpurie se urcă pe gardul de lemn, iar de acolo îl păcălește pe lupul cel rău! Aia e!”. Se uita grecul, se scărpina în cap, și până să ia oracolul la bătaie că l-a fraierit și i-a luat banii degeaba, apărea un popă din ăla antic și îi cerea alți bani ca să interpreteze spusele oracolului. Cum ar veni: „pisica ești tu, neică. De ce? Pentru că ești un puturos ce n-a văzut planeta, dormi până iese apă sub tine, de aia n-ai de niciunele. Dar o triremă tot ai, și aia are pânze purpurii. Deci la asta se referă. Vezi că barca ta e și zidul de lemn, că am mai avut noi o predicție anul trecut cu așa ceva și am bunghit-o de nu se poate. Iar lupul? Cine are lupul ca stindard? Mă rog, trei sferturi de Europă. Dar, auzi? Ia-o tu așa, cătinel, spre Marea Neagră. Mergi la geți și vezi ce iese, că pe acolo încă nu s-a dus nimeni de la noi. Dacă e bine, te întorci și ne spui”.
Și așa pleca grecul de foame, vai de steaua lui, cu alți oropsiți ca și el, ca să găsească un loc unde să se stabilească. Că de aia plecau, nu de fericire ce era pe la ei. Se înmulțiseră de nu se poate, iar doar din pește și măsline nu poți ține o populație cu pretenții. Iar procesul așa se desfășura. Se mergea la un oracol, ăla îți spunea numai tâmpenii, popa le interpreta cum îl tăia capul, iar grecul pleca teleleu unde și-a înțărcat mutu iapa sau, mai exact, unde înțelesese popa că l-a trimis oracolul.
Și aici mai vine o întrebare. Oare acolo unde se ducea grecul, chiar așa nu era nimeni? Așa terenuri pe de-a moaca să fi fost peste tot, doar să te duci să le iei și să te declari apropitar? Nici pomeneală. Era o puzderie de lume și atunci. Și în bazinul Mării Negre, și în ăla mediteraneean, și mai peste tot. Numai la neolitici dacă te uiți și era o aglomerație mai ceva ca în metrou la Unirii, la oră de vârf. Darămite la finalul Epocii bronzului. Ei, aici e interesant. Cum făcea grecul să se înțeleagă cu oamenii de peste tot, a căror limbă nu o vorbea, doar ca să îi convingă pe ăia să îl lase să își facă o cetate unde îți era lumea mai dragă pe teritoriul lor?
Dar, dragii moșului, asta a fost partea I. Despre cum pleca grecul (și de ce) să-și tragă colonie nouă. Unde ajungea și cum făcea, mai vedem și mâine.
0 comments on “Cum întemeiau grecii antici colonii? (partea I)”Add yours →