Azi avem o mică reconfigurare de traseu. Adică aveam o postare programată, dar o reprogramăm mâine căci, între timp, a intervenit ceva stringent de ni s-a umflat o venă la tâmplă. Respectiv popa ăla cu meclă de patron de sală de păcănele care vrea 10% din banii strânși la orice nuntă. Vrea zeciuială el, care ne abținem să nu-i zicem câteva acum despre obiectele din biserică. Despre altar, cristelniță, paracliser, tămâia, candela, cădelnița și închinarea… cui știm noi. Dar niște întrebări tot trebuie să ne punem. Nu de alta, dar nu mai trăim în Evul Mediu Întunecat, ăla ridicat în slăvi de unii pentru nivelul de credință, invers proporțional cu nivelul școlarizării, în care îți luai una în bot de nu te vedeai dacă puneai întrebări.
1. Când a apărut, neică, zeciuiala? Că peste tot găsești că a apărut în Vechiul Testament. Ba alții, ceva mai entuziaști cu propaganda, zic că în Noul Testament. Asta ca să trimită la creștinism și să pară că e directivă fix de la șeful ierarhic. E pe moași-sa pe gheață, vă spunem noi! Asta cu zeciuiala e boală veche. Pardon, practică. De pe la babilonieni vine, că și acolo se găseau căpușe din astea sociale cu ghiotura. Apoi și la canaaniți, recte fenicieni, recte cartaginezi. Cam tot atunci e preluată și de poporul ales, ulterior de biserica creștină. Mare atenție însă! În Vechiul Testament se specifică, asta ca să nu iasă cu răzmeriță și la ăia, sau ca să nu fie furăciunea prea pe față, că ăia bolnavi, ori suferinzi de foame și de sete, nu plătesc zeciuiala. Ba chiar și în Noul Testament, vine Iisus și îi ia la șuturi pe ăia cu zeciuiala. Ia citiți voi Matei 23:23. Deci treaba e mai complexă decât pare sau decât vrea popa ăla odios să pară.
2. Dom`ne, noi făcurăm nunta deja. Inclusiv la biserică, pen` că m-am luat după gura marketingăi, care s-a luat după gura bătrânetului. Așa-i tradiția cică! `Tu-o-n cur de tradiție, că dacă ne puneau să sărim de pe turla bisericii ce, o făceam? Din partea mea și-ar fi luat direct un cap în gură taica popa. Nu mai zic la botez, că tare aș fi botezat doi popi din ăia. Dar frumos, ca în filmele cu mafioți, să le scoți capul din cazan doar când de abia mai ies bule. Și, după ce iau o gură mare de aer, să-i bagi la loc. În fine. Ideea e că noi mare „profit” n-am avut la nuntă. De abia am plătit cârciuma și-am rămas cu bani de benzină cât să mergem într-un mic concediu de câteva zile. Și nu vă faceți iluzii c-am fost prin Caraibe sau mai știu eu pe unde.
Dar dacă fac un calcul acum, că popa nu spune poezia aia cu „dansează Isaia” fără să îți ia o poală de bani, s-ar putea să aflu că i-am dat aproape jumătate din „profit”. Deci, plm, vreau banii înapoi! Știe careva unde e ghișeul de returnat bani când ai dat prea mult la biserică? Ori, Doamne feri, ăștia practică dublă impozitare? Că atunci e ilegal. Apropo de ilegalități și mânării, statul îmi ia cam 45% din câștiguri. Acum vine și urâtania aia, Yeti – abominabilul om al zăpezilor, că vrea alți bani? Nu-i mai ajunge cota parte din taxele și impozitele fraierilor? Nevastăăă, ia adă jordia aia din balcon, aia de ne-a rămas de când am zis anul trecut că-ți repar coada la greblă și-am uitat! Adă-o încoace că am ceva de discutat cu tac`tu popa!
3. O altă idee și tot legată de bani. Din ce pricepem noi din speța dată, în Rai se cumpără locurile. Dai banul la biserică și te-ai scos de un loc frumos, la geam, cu vedere la spectacol. Dar stăm așa și ne gândim, păi ne comparăm noi cu toți mafioții, toți ordinarii care v-au furat banii și acum dau cota parte la biserică doar ca să îi votați iar? Sau ca să vă spună biserica să îi votați? Păi, și atunci, dacă e pe bani, ce rost are să ne mai complicăm? Ce căcat de Rai e ăla unde îți cumperi locul ca pe stadion? La banii noștri și-ai voștri, sigur prindem vreun loc în spate, de nu vezi nimic pe scenă, bașca mai nimerești și pe lângă vreo toaletă, să-ți mute nasul din loc. Pe vecie. Apoi, dacă nu funcționează așa, și sigur nu are cum să funcționeze Raiul în felul ăsta, de ce basca mă-sii vine hidoșenia de popă să mai ceară bani?
4. Acum fro 20 de ani am fost cu niscai prieteni, vreo 4 eram, la mare. Undeva într-un sat, retras, frumos, unde ne-am cazat la o familie de bătrâni musulmani. Habar n-aveam ce religie au, până am intrat în casă și am văzut că nu aveau icoane. Bun, ideea era că, într-o seară, stăteam cu ei de vorbă. Și cum veni vorba, ne spune femeia că ei, an de an, fac un calcul cu tot ce au agonisit pe anul respectiv. Din ce au agonisit, iau 10% și împart (mare atenție!!!) la toți săracii din sat. Și spunea femeia: „noi aici stăm toți împreună. Că suntem musulmani, ortodocși de rit vechi, de rit nou, catolici, nu contează. Pe mare, la pescuit, ieșim împreună. Și când te prinde furtuna, la fel te rogi la Dumnezeu. La câmp, la porumb, la grâu etc., tot împreună muncim. La nunți, botezuri, înmormântări, tot împreună. Ce om aș fi eu, să dau numai la cei de-o religie cu mine, când știu că alții au mult mai multă nevoie de ajutor?”
În concluzie, frați români de dincolo și de dincoace de Prut, noi așa credem că-i zeciuiala aia dreaptă. Nu obligat, ca în Evul Mediu, nu cerută de zapcii, și nu la ăla care are să-și pună și-n cap. Din suflet se dă, apoi la ăla care chiar n-are. Și nu confundați zeciuiala cu decimarea! Unii o fac deja. De aici încolo, vedeți și voi cât ați fost de buni creștini, dacă vă coafează să fiți în top, și vedeți ce și cui ați dat și, mai ales, de ce.
0 comments on “Câteva vorbe despre zeciuială”Add yours →