Romantismul medieval…ah, ce vremuri!

Hai că terminarăm treburile și ne întoarcem la ale noastre. Azi vom vorbi despre romantism. Daaa, un subiect plăcut, educativ, duios, care toate gagicile sunt leșinate după bărbații romantici. Că așa trebuie să fie ei… bogați, frumoși, fideli, virili, cu pătrățele și, neapărat, disperați după femeia viselor lor. Într-un cuvânt, romantici. Ah, vedeți că romantismul ăsta vine la pachet și cu o sumedenie de cadouri. Degeaba cânți tu balade la mandolină sub balconul ei, dacă mai ai păr de-un duș și bani de-o pâine. En fin!

Știe toată lumea că femeilor le place să fie surprinse. Mai ales că, dacă le întrebi ce vor, de regulă nu prea știu. Sau se prefac că nu știu, doar pentru a vedea cum rezolvă el cazul. Aici intervine flerul bărbatului romantic, de a le surprinde pe ele plăcut. Asta îi aduce lui niște bile albe pentru zile negre, plus niște noroace de moment dacă își joacă bine cărțile. Să exemplificăm!

Pe la secolul al XIII-lea, în Anglia, un băiat pe nume Simon de Montfort, nobil cu origini franceze, a avut niște idei care îi depășeau timpul cu mult. Spre exemplu, tipul voia să îl despoaie pe rege, recte Henric al III-lea, de toate titlurile, avantajele și pensia specială din dotare. În locul regelui, tipul voia două parlamente (un fel de parlament bicameral de azi), cu oameni aleși din popor, pentru popor șamd. Cum s-ar zice, ăsta inventa republica parlamentară. Băiat cu viziune de viitor, dar nu și cu aia de prezent. Omisese că mulți din vremea aia nici măcar nu pricepeau termenii. Iar când le-a vorbit de democrație, majoritatea a întrebat dacă vine dezosată.

Ca să nu plictisim auditoriul cu politică seacă, vom spune că Simon chiar s-a apucat de treabă. L-a bătut pe regele Henric al III-lea, parlamentul de la Oxford i-a luat ăluia toate avantajele titlului și neamului, iar Simon devenise liderul de facto al țării. Asta până punea lucrurile la cale ca să le preia poporul în mâna lui. Ah, ce am uitat să menționez este că Simon avea și niște bube, recte antisemitismul, că omora evrei cu miile prin toată Anglia. Dar ăsta este doar un detaliu în ceea ce ne interesa pe noi azi.

Cum loialiști, regaliști sau cum vreți să le spuneți, încă erau cu ghiotura, că nu mulți visau să își piardă avantajele, s-a pus de o armată nouă, în frunte cu prințul Edward Picioare Lungi. Ăla care s-a bătut cu Mel Gibson în filmul Braveheart. Iar ăștia au plecat se regleze conturile cu Simon în stil medieval. Ca să fie siguri că treaba nu se rasolește, un grup de băieți avea misiunea chitită ca în luptă să îl atace fix pe Simon și să îi ia glanda. Fapt care s-a și întâmplat, la inițiativa unui tip numit Roger Mortimer de Wigmore. Adică ăsta i-a băgat o suliță în gât aluilalt. Scurt și cuprinzător. Ba chiar profund am putea spune.

Acum, dacă vă întrebați ce treabă are asta cu romantismul pomenit la început, vă lămuresc imediat. Roger chiar era băiat de casă. Își iubea soția și obișnuia să o alinte și să o răsfețe cu surprize, cadouri și atenții, de stătea aia numai cu cracii în sus de fericire. De data asta, de bucurie că a înfrânt inamicul, Roger a solicitat un mic suvenir din bătălie, ca să îl trimită iubitei sale soții, pe nume Maud de Braose, ca să știe fata că el e bine, sănătos, și că se gândește la ea.

Apropo, știți că la vremea aia, inamicii care chiar deranjau erau mutilați, hăcuiți șamd. Ei, în cazul ăsta, se poate spune că Simon a fost chiar feliat. Mărunt de zici că îl băgaseră în mașinăria aia care îți taie felia de salam de vezi prin ea ca prin parbriz. Roger, fiind cel care dăduse mortala, a primit dreptul de a alege ce vrea el de acolo. Și a ales. Capul + două testicule, că atât avea și fostul lor proprietar.

Și v-am zis că Roger era finuț, cu atenție la detalii, da? Iată încă o dovadă, căci de data asta a luat ouțele și le-a fixat cumva ca să atârne de o parte și de alta a nasului victimei. Așa a trimis cadoul ăsta soției, de a leșinat aia când l-a văzut. De bucurie adică. Apoi, de față cu ea, a luat omul ouțele și le-a îndesat pe gâtul a ceea ce mai rămăsese din Simon. Să nu uite doamnele și domnișoarele că gestul contează. Eeeei, ia să vedem dacă ghiciți voi cine a avut noroc în dormitor, în noaptea aia.

PS – să nu vă pună ăl cu coarne să încercați asta cu dușmanii voștri! Nu se mai poartă. Dar cu un miel, un epur, ba chiar un cocoș, puteți încerca. Vedeți și voi acasă dacă a murit romantismul sau nu.