De unde a apărut simbolul inimioarei și care era înțelesul său la începuturi

Ne-am apucat de o treabă cu gesturile romantice, așa că hai să o ducem până la capăt! Spre exemplu, azi vom vorbi despre inimioare. Mai toate doamnele și domnișoarele se dau în vânt după inimioare. Dacă vine el, cu sau fără cal alb, dar cu o cutie cu bomboane în formă de inimioară (cutia), a rupt-o în fericire. Cică e un bărbat romantic, i-a pus inima la picioare prințeșei sau reginei lui, și de aici încolo vă mai imaginați și voi, că doar nu stăm acum să înmuiem posmagi.

Ce nu se știe este de ce inimioarele moderne arată în halul în care arată. Adică, orice om care a văzut cum arată organul respectiv știe că nu are nicio treabă (decât făcând eforturi mari de imaginație) cu reprezentarea de care vorbim. Și atunci, de unde forma asta? Cine a inventat-o pe ea, de stăm și o folosim toți ca fraierii astăzi? Eeei, dragii moșului, răspunsul o să vă surprindă total. De asta e bine să stați jos. Căci, iată, noi vă învățăm să agățați femei nu doar frumoase, ci și inteligente. Dacă mergeți cu povestea asta la ele, o să ne pomeniți.

Și încă ceva, o femeie inteligentă știe că diamantul este una dintre cele mai răspândite forme de existență a carbonului din univers. Deci nu impresionați o damă cu intelect cu așa ceva. Toate țoapele au diamante, care oricum se găsesc în toate sistemele solare. Diamantele, nu țoapele. Dacă vreți chiar să o dați pe spate cu ceva extrem de rar, mergeți cu un braț de vreascuri, cu un băț, o surcică, ceva de genul ăsta. Lemnul, tovarăși, este cea mai rară resursă din univers! Dacă se prinde tipa și apreciază gestul, e material de nevastă, așa să știți de la noi.

Dar să nu divagăm! Noi cu inimioarele aveam treabă azi. După cum bine vedeți în poză, aia e o monedă din Cirene (prin Libia de azi) de acum vreo 2.500 de ani. E cea mai veche reprezentare a unei inimioare. Deci, grecii, care înființaseră colonia, au inventat simbolul. Numai că inimioara de pe monedă nu e… inimioară. E altceva. Mai exact, este sămânța unei plante minune care creștea pe vremea aia și care se numea silphium. Așa tare era planta asta, că romanii au și dus-o la dispariție, zice-se, prin consumul exagerat.

Ea era bună la orice. Era condiment, era medicament dar, peste toate, era afrodiziac și, în plus, era și contraceptiv. Cum ar veni, nu doar că făcea hormonii să joace călușarii în organismul tău, ba te și ferea de probleme neplanificate. E și normal că au folosit-o ăia până a dispărut. De aia și apărea pe monede (pe toate monedele din Cirenaica), pentru că era cea mai tare marfă la export.

În concluzie, doamnelor și domnișoarelor, inimioara aia nu înseamnă dragoste, ci sex cu năbădăi, obraznic și fără haine pe organism. Ăsta era simbolul antic. Romanii o iubeau așa tare, că a ajuns inclusiv pe unele monede ale lor. Ați prins-o, da? Ce afecțiune, ce romantism, ce dulcegării, ce preludiu? Zero! Nada! Direct pe treabă erau anticii ăia, oameni hotărâți. Pardon, niște barbari insensibili.

Așa că, dacă mai vine vreunul cu bomboane în cutii cu formă de inimioară la voi, să îi dați cu ele în cap că e un depravat. Nici prin gând nu îi dă lui să stea cu voi să se uite pe poze, pe albumele cu timbre, să citiți din Minulescu și alte lucruri romantice. Dacă le acceptați, animalul cu opt picioare scrie pe voi. Și nici să fiți vreo ieftinătură, să vă vrăjească cu diamante. În schimb, altfel stau lucrurile dacă vine omul cu un braț de lemne. V-am explicat, acum nu mai aveți scuză că nu știați.

Sursa foto: wikimedia commons