Ce au în comun muștele, cel mai longeviv monarh din istorie și decorațiile militare

Am terminat-o pe moment cu păroșeniile, că v-oți fi săturat, și deschidem un nou capitol fascinant din istorie, cel al decorațiilor militare. Știm toți ce sunt alea, nu intrăm în detalii. Dar v-a interesat să aflați cine le-a inventat? Nu de alta, dar s-ar putea să aflați niște informații taaare interesante, la care nu v-ați fi gândit niciodată, de să rămâneți cu gura căscată. Dar voi să rămâneți cu gura închisă, mare atenție, că altfel intră musca! Nu vă zicem întâmplător asta, veți afla imediat de ce. Dar, mai întâi, trebuie să vă luăm puțin pe ocolite ca să aveți imaginea de ansamblu.

Despre faraonul Pepi al II-lea (sau Pepios) am mai vorbit noi pe aici. Zice-se că ar fi fost monarhul cu cea mai îndelungată domnie din istorie, vreo 94 de ani, dar nu e chiar sigură informația asta. O dăm și noi ca fapt divers. Pepi ăsta a trăit prin a șasea dinastie din Vechiul Regat, adică acum vreo 4.300 de ani, grosso-modo. Pe lângă faptul că a trăit cât cioara, Pepi a rămas în istorie prin niște relatări ceva mai ciudățele. Spre exemplu, avea omul o mare pasiune pentru pitici. De aia a și fost extrem de fericit când niște băieți de-ai lui i-au adus un pigmeu dintr-o expediție. ce a făcut Pepi cu pigmeul nu se spune, și poate e mai bine să nu știm.

O altă relatare legată de Pepi este că nu suporta neam muștele. Disperat era. Probabil că muștele chiar erau o problemă majoră la vremea aia, de ajunseseră să îl înnebunească pe bietul faraon. Dar, băiat cu simțul răspunderii, a inventat el o soluție. Peste tot pe unde mergea, Pepi avea cu el niște sclavi unși cu miere, ca să tragă muștele la ei. Simplu, eficient, demn de un cap încoronat care își iubește supușii. Acum, poate vă întrebați ce treabă are povestea asta cu decorațiile militare. Păi are. Că de la Pepi și obsesia lui cu muștele a plecat totul.

Acum, că muștele alea erau chiar enervante este evident. Daaar, egiptenii, băieți deștepți și cu spirit de observație, chiar au apreciat muștele. Ele erau semn al perseverenței. Dădeai cu pliciul după ele, ele tot venea. Le goneai cu pămătuful, se întorceau și te bâzâiau și mai abitir, de ajungeai să te bați singur doar ca să scapi de ele. Eeei, și așa le-a venit lor ideea că un soldat de soi este asemenea unei muște enervante pentru inamic. Indiferent ce i-ai face, el se întoarce și te termină nervos. Buuun. Așa a apărut prima decorație din lumea asta, intitulată sugestiv „Musca de Aur”.

Musca de aur era o muscă făcută din… aur. Nu întotdeauna, că hoți erau și atunci cu ghiotura și mai îndoiau metalul cu argint sau altele. Dar ideea conta, că de aia era decorație, nu vreun cufăr cu lingouri. Așa apreciată era musca asta de aur, că s-a creat și un ordin select, numit „Ordinul Muștei de Aur”. Cel mai tare ordin din vremea aia, fără asemuire, mai ales că era și singurul. Ce ordinul dragonilor, ce ordinul leilor, ce ordinul cerbului loptar? Musca, taică! Aia a fost prima.

Ei, cum ar fi fost să fii soldat la vremea respectivă și să primești așa ceva? Mai ales că egiptenii nu aveau o armată profesionistă. Îl luai pe Vasilicămhotep, instalator, om cu patru clase terminate, îi puneai toporișca în mână și îl trimiteai să bată la inamici. Ce făcea Vasilică, ce nu făcea, cert e că rezolva treaba, se întorcea erou, și era primit de faraon. Ăsta, de cum îl vedea, îi și zicea: tovarășu Vasilicămhotep, ați fost mare! Am primit raportul de la servicii, au povestit băieții ce ați făcut acolo, cum v-ați avântat spre dușmanii patriei ca un muscoi din ăla mare, gras, enervant, care intră pe sub perdea și se dă cu capul de geam până turbezi din cauza zgomotului! Bravo, tovarășe! Pentru asta, noi ne-am gândit să vă dăm în dar o muscă. Nu fiți modest, o meritați din plin. Să o stăpâniți sănătos și să nu dați la pește cu ea, că e adusă de la mama naibii și e păcat să se piardă. Hai, fuguța acum că mai sunt și alții pe listă!

Asta a fost cu decorațiile, așa au început ele. Vă dați seama că subiectul ăsta e altă cutie a Pandorei, și avem și aici de povestit de nu se poate. Dar vedem după weekend, căci ce e mult strică.

sursa foto: facebook