Herodot, faraonul orb și o pildă peste veacuri

Herodot, am mai relatat noi pe aici, spunea multe tâmpenii. Dar, asta e, trebuie să îl înțelegeți și pe el că din asta trăia. Astăzi, spre exemplu, ne vom opri asupra unei povești cu pildă. Este vorba despre faraonul Pheros, fiu al unui alt faraon, Sesostris, care s-au crucit toți istoricii de la Herodot încoace că nu a auzit nimeni de ei. Habar n-avem cine au fost ăștia, când au trăit, dar știm de la Hero cam ce au făcut. Despre Sesostris am scris acum ceva vreme, că a vrut să cucerească lumea și a ajuns inclusiv prin Delta Dunării. Pe drumul ăsta al lui, din Egipt și până la traci, ar fi împânzit drumul cu monumente falice sau cu din alea femeiești, de iar nu știi ce fumase Herodot când a povestit cretinătăți din astea. În fine.

Pe noi azi ne interesează fiu`său, Pheros. Pheros ăsta cică era orb. Și mai era și însurat. Când e să vină năpasta, nu vine singură, știți cum e. De ce orbise? Păi se contrase cu zeii. Cică venise o inundație, ăsta s-a enervat cu nervii, a pus mâna pe o suliță și a aruncat-o în Nil, ca să știe Nilul că și-a ales faraonul greșit cu care să facă nasoale. Zeii egipteni, când au văzut ei așa, zice Hero, s-au inervat și ei. Mai rău ca faraonul. Așa că i-au dat ăstuia o boală de ochi care a dus la orbire. Cu cealaltă năpastă nu ne spune Herodot de ce fusese pedepsit, dar stați că aflăm mai multe în continuare.

După vreo 11 ani în care s-a gândit el cum să facă și cum să facă, i-a venit o idee. Ce-ar fi să se ducă el la un oracol și să îl întrebe pe ăla cum să își recapete vederea? Zis și făcut, a încălecat el pe-o șa și dus a fost. Ajuns la oracol, ăla ori avea chef de bășcălie, o trăsese și ăla ceva dubios, că fiți atenți ce sfat i-a dat faraonului! Cică: „te duci tu, taică, acasă și cauți o femeie care s-a culcat numai cu soțul ei. O pui să facă pișu, apoi te speli cu el pe ochi. O să vezi mai bine ca înainte, ochii lui Terminator II o să îi ai, de o să vezi și infraroșu”. Buuun! Să mergem mai departe cu aceste relatări istorice de mare anvergură, lăsate posterității de „părintele istoriei”.

S-a dus Pheros acasă, și-a chemat nevasta, apoi i-a zis să execute repede un pișu că are el o idee. Aia s-a uitat la el, s-a scărpinat în cap, s-a gândit dacă să îl pălească cu vreo leucă, el fiind oricum orb și nu știa cine a dat dar, na, curioasă a băut o vadră de apă și s-a conformat. Cum ziceam, s-a spălat Pheros cu ploaia aurie pe ochi, s-a clătit și pe dinți că îl deranja o carie la aia de minte și… nimic. Zero! Nada! Nici vindecat nu era, și mai avea și nevastă`sa de dat niște explicații acum.

Nervos, ăsta a început să cheme, rând pe rând, toate femeile din regat. Le punea să facă pișu într-un recipient, apoi se spăla pe ochi. Nimic, băi, nene! Un om normal la cap s-ar fi gândit că, poate, oracolul a făcut bâză de el. Dar faraonul nostru nu și nu, că știe el mai bine. Bine, mă, trăiți-ar, au zis supușii, și au continuat să își trimită consoartele să facă ce le punea nebunul. Daaar, aici e faza de cotitură căci, la un moment dat, faraonul s-a vindecat brusc după o spălătură din aia. Deci, găsise femeia care nu se culca decât cu soțul ei.

Ca un monarh bun și înțelept ce era, cam urât mirositor dar, deh, nu le poți avea pe toate, monarhul a chemat toate femeile care dăduseră chix cu pișu, le-a închis într-un oraș mai mic, apoi a dat foc orașului. Inclusiv pe nevastă`sa. După treaba asta, a pus-o pe tipa cinstită să se dezcăsătorească de soț (n-am priceput ce vină avea ăla săracu de să îl lași singur pe lume) și a luat-o de nevastă. Pardon, de faraoană. Evident, au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Asta a fost.

Acum, orice ați zice, Herodot știa să își vândă marfa. O poveste cu canistre uriașe de pișu, plus un mic genocid, va prinde întotdeauna. Bașca tâlcul cu femeile necinstite. Mare pișicher dom Hero! Sau, cine știe, poate chiar a spus o istorie adevărată. Mă rog, una în care a mai înflorit și el câte puțin. Poate că faraonul ăla nici nu era orb. Poate avea el niște tabieturi mai ciudate, nici nu vrem se ne gândim, și a inventat o poveste ca să nu zică lumea că era cu capul. Mai sunt și din ăștia. Oricum, nu te pui cu înțelepciunea anticilor, taică!

Sursa foto: pixabay