Costumul de medic din perioada Marii Ciume… o mare minciună

N-am mai prins de mult niște mituri pe care să le desființăm ca nație. Și făceam asta la un moment dat de fugeau miturile de noi ca alte alea, să nu le prindem și să nu le demascăm. Uite că am prins unul și, cât s-a zbătut el, cât a dat să fugă, tot l-am imobilizat, iar acum îl aducem aici ca să îl admonestați cu manifestări energice.

Este vorba despre perioada Marii Ciume (1347-1351, asta în Europa). Știm toți că a fost prăpădul de pe lume, nu are rost să glumim cu așa ceva, dar noi despre altceva voiam să discutăm. Mai exact, despre medicii de atunci. Ei bine, imaginea medicilor a rămas una clasică, mai ales prin costumul pe care îl purtau (foto). Ăla cu cioc ca de pasăre, de te lua groaza numai când îl vedeai pe medic, și aveai coșmaruri pe viață, dacă o mai prindeai.

Ce vrem noi să vă spunem este să stați blânzi, să nu vă mai agitați aiurea, că nu se îmbrăca niciun medic așa pe atunci. Totul e o minciună. Costumul ăla a apărut mult mai târziu. În fapt, a apărut la vreo 300 de ani după Marea Ciumă. Ca să fim cât se poate de exacți, a fost creat în anul 1619. Autorul? Medicul francez Charles de L’Orme. Da, e adevărat, l-a creat tot cu ocazia unui focar de ciumă dar, oricum o dai, tot nu are a face cu secolul al XIV-lea.

De L’Orme al nostru a scris pe atunci că a inventat un costum din piele de capră marocană. (Apropo, pielea marocană era foarte apreciată la vremea aia prin prisma procesului de tăbăcire, marcă înregistrată. Dacă ajungeți prin Maroc, încă există tăbăcării din astea și le puteți vizita. Le găsiți foarte ușor, după miros). Iar scopul costumului său era să fie impenetrabil și nicio boală să nu treacă prin el. Nu știau ei de virusuri și bacterii. Ciocul, după cum se știe, era plin cu ierburi aromate, ba chiar și cu puțin oțet sau parfumuri tari, ca nu cumva miasmele să ajungă la medic și să îl îmbolnăvească. Pelerina era lungă până la glezne și venea la pachet cu mănuși și cizme înalte, plus o pălărie urâtă cu spume.

La nici 40 de ani de la creația sa, adică în 1656, costumul ăla hidos și complet ineficient a ajuns în Italia cu prilejul altui focar de ciumă. Ți se face părul măciucă dacă afli câte focare din astea au izbucnit numai în Europa de-a lungul timpului. De aia nici nu vă spunem că erau cu sutele, și că Marea Ciumă numai patru ani nu a durat. În fine! Ideea era că pe venețieni i-a inspirat masca respectivă și au adoptat-o atât în piesele de teatru cât, mai ales, la carnavaluri. Scopul era să inspire groaza, ceea ce, pana mă`sii, chiar nu ne imaginăm cum de nu i-a trecut prin cap și lui Charles de L’Orme când a creat monstruozitatea. Te lasă inima să te duci și tu noaptea la baie, să faci o treabă, și să dai nas în… cioc cu urâțenia aia agățată în cuier. De fapt, nici nu mai trebuie să ajungi până la baie, că ai rezolvat ce aveai de rezolvat, fix acolo, în hol.

Una peste alta, noi atât am avut de spus azi. Nu uitați, misiunea noastră nu este să ne hlizim ci să vă ținem informați, să fiți peste medie, iar neuronii voștri să îi rupă cu bătaia pe alți neuroni atunci când îi prind. Asta e. Liber!

Sursa foto: wikimedia commons