Un mare filosof roman al cărui nume ne scapă acum (vine o vârstă când începi să mai și uiți) avea o vorbă mare, care a străbătut istoria, oferindu-ne prinos de înțelepciune și experiență de viață. Și zicea el așa: „dacă te-ai îmbătat vreodată și nu te-ai făcut de rahat, te-ai îmbătat degeaba”. Cum s-ar zice, ori ți se duce buhul de party animal, ori mai bine stai acasă și tricotezi un goblen, că nici măcar de aia nu ești în stare, adică de o beție care să fie pomenită peste veacuri. În acest sens, Mica Doză vine cu un exemplu elocvent. Ar fi milioane, dar ăsta chiar e bun de pus în ramă și de tras învățăminte.
Așadar, azi veți fi purtați în anul de grație 1393, data de 28 ianuarie, undeva după înserat. Ah, să nu uităm, acum suntem cu povestea la Paris, ca să nu vă rătăciți aiurea brambura cine știe pe unde și să nu mai pricepeți nimic. Rege la vreme respectivă era numitul Carol al VI-lea, de care e posibil să fi auzit că era mai dus cu capul, în sensul că îi făcuseră ăia niște haine cu întărituri metalice, că el se credea de sticlă și îi era frică să nu se spargă. Asta ar fi fost cea mai mică problemă cu nebunul, că stătea cuminte să nu cadă de pe vreun pervaz și să se spargă în mii de cioburi. Dar stătea cuminte? Nu stătea nici de-al naibii. În lumea lui, el nici nu mai recunoștea pe cei apropiați și lua decizii de te cruceai. De ce îl mai țineau ăia în funcție? Naiba știe, dar pupincuriști erau mulți și la vremea aia, și nu se făcea să rupi o relație bănoasă, chiar dacă era cu unul care se visa bibelou.
Ca un exemplu, Carol al nostru se afla la un moment dat la o vânătoare, cu toată suita, toți cavalerii, când i s-a pus lui pata că, de fapt, se află la război. Și, zis și făcut, a scos sabia, a început să zbiere ca apucatul, apoi s-a aruncat în șarjă spre propriul alai. Până l-au oprit ăia pe nebunul, omorâse deja vreo patru oameni. În fine! Să nu uităm de la ce plecasem.
În seara aia de care pomenisem, se lăsase cu o nuntă. Nunta unei femei de rang înalt, pe nume Caterina de Fastaverin. Și cum regele a vrut să marcheze fericitul moment într-un mod mai aparte, și cum și aia era cam babetă și deja se afla la al treilea măritiș, a venit cu ideea unui bal mai aparte, în care mai mulți nobili să se îmbrace în ființe ale pădurii, un fel de oameni cu blană, care să țopăie pe acolo și să facă tot felul de mascambe, să strige obscenități, ca să vadă ei dacă îi recunoaște cineva șamd. O idee de rahat dacă ne întrebați pe noi dar, na, nu te puneai în contra dorinței regale. Buuun.
Costumele au fost realizate din păr de animale, cânepă, in și lână, toate lipite cu gudron. Frumos, elegant, realist. Și, când era party-ul mai în toi și pe când țopăiau ăia ca descreierații pe acolo, apare unul. Un frate al regelui, Orleans pe numele lui, puțin beat rangă. Și ca să fie tacâmul complet, avea și o torță cu el, cică să vadă mai bine musafirii că el nu se prindea care cum e. Ați prins-o, da? In, cânepă, lână, toate îmbibate cu gudron… erau ăia torțe ambulante, ceea ce s-a și întâmplat.
Toată lumea a luat foc de se luminase palatul. Ba chiar nota un preot, martor ocular la eveniment, Michel Pintoin, că patru dintre nobilii mascați au ars atât de rău, că le-au picat organele genitale pe podea. La propriu. Haos a fost. Regele, care și el era mascat, a scăpat doar cu arsuri ușoare, norocul lui fiind că se afla o mătușă de-a lui pe acolo, care a sărit și l-a băgat sub propria fustă, ca să îl stingă. Mătușica avea 15 ani, apropo. Aveți și foto cu toate detaliile balului, așa cum l-au lăsat cronicarii.
Din tot alaiul de mascați, doar doi inși au scăpat cu viață. Regele și cu unul care s-a aruncat într-un butoi cu vin. Bine că nu știau ei de pălincă sau ceva de genul ăsta, că nu îl mai găseai pe ăla care se arunca arzând în așa ceva. De acolo a și rămas numele balului ca „Bal des ardents”. Până la urmă, nu a fost pedepsit nimeni. Fratele regal a făcut un marș al penitenței, s-a lăsat o perioadă de băut, a dat bani la biserică, a construit o mănăstire și lumea l-a iertat. Dacă a dat bani la biserică, voi nu l-ați fi iertat? Dar ideea finală asta e. Dacă tot vreți să o faceți de poveste, țineți minte că beție + costume de gudron + făclie = ceva epic, chiar atmosferă incendiară, dar nasol rău de tot. Deci, nu încercați asta acasă!
Sursa foto: wikimedia commons
0 comments on “Bal des Ardents, un bal cu adevărat incendiar”Add yours →