De ce nu e Cuba stat american?

Să ne imaginăm că ar veni taica Joe Biden mâine, pe 2 decembrie, și v-ar zice așa: Frați români de dincolo de Prut (el e american, nu știe de care parte a Prutului sunteți voi. Nici măcar nu știe ce e aia Prut, dar i-a scris cineva pe o foaie), aveți de la mandea 200.000 de dolari americani per cap de vacă furajeră (adică de membru al familiei) ca să deveniți cetățeni americani și să votați ca România să devină al 51-lea stat al SUA! Ei, ce ați face? Pe pariu că va deveni România stat american cu mai multe voturi decât a avut Nea Nelu la primele alegeri de după Revoluție?

De ce vă întreb asta? Pentru că citeam niște chestii într-o carte, statistici, istorie șamd. Și zicea cartea aia, scrisă de un american, că dacă SUA ar fi dat 103.000 $ fiecărui cetățean irakian în loc să îi bombardeze, ar fi scăpat de Saddam în doi timpi și trei mișcări, s-ar fi ales și cu un nou stat, bașca ar fi ieșit și mai ieftin decât să îi omoare pe amărâții ăia. E valabil și pentru ruși. Apropo, Irak-ul are 43 de milioane de locuitori, de aia am dublat suma. Dar, na, nu te pui cu politica marilor state. În fine. Dacă tot veni vorba, hai să vorbim despre state americane care n-au mai ajuns state, și de gafe geopolitice.

Cuba spre exemplu. Știați că insula aia ar fi trebuit să ajungă stat american? Și că nu a ajuns dintr-un motiv de-a dreptul stupid? Dacă nu știați, fiți pe fază că vă explic! În 1898 se sfârșea războiul americano-spaniol. Spania capitula și renunța la dominația asupra fostelor posesiuni din Filipine, Guam, Porto Rico și Cuba. Buun. Americanii s-au repezit și le-au preluat pe primele trei. Din Cuba au păstrat doar golful Gauntanamo, acolo unde și-a tras o bază militară, o închisoare, tot ce trebuie omului gospodar. Faza e că acea Cuba pe care o știm toți e la o aruncătură de băț de SUA. Treci de colo-colo cu un minisubmarin plin cu narcotice, sau cu o barcă pneumatică așișderea, cât ai zice pește. Inițial, Cuba a devenit protectorat, apoi a fost independentă, în sensul că era pe hârtie. Adică americanii aveau dreptul de a interveni în afacerile lor externe, în cele interne, și cam în tot ce ținea de finanțele țării.

Ăia tot își alegeau președinte, americanii interveneau, îi invadau și puneau altul. S-a lăsat cu răzmerițe, cu scandal, cu mortăciuni… așa că s-a pus problema anexării și a potolirii ălora. Dacă nu prinseseră ideea cu democrația și libertatea, cubanezii sigur ar fi înțeles cum stătea treaba cu ele la vederea primelor bombe în freză. Propunerea a venit de la senatorul Stephen B. Elkins din Virginia și chiar părea să prindă. În opoziție s-a aflat senatorul din Mississippi, John Sharp Williams. Iar ăsta a venit cu argumentul forte care a înclinat decisiv balanța în favoarea non-anexării. Respectiv: frați americani de pe ambele maluri ale Mississippi-ului, n-avem noi destule … persoane de culoare (vă dați seama că nu asta a fost termenul) în țară? Asta ne lipsea nouă acum? Să mai aducem un stat plin cu câteva milioane de… persoane de culoare? Sunteți cu capul?

Și iaca, oameni buni, cum a rămas Cuba unde este și acum, de ce SUA nu are azi 51 de state. Pentru mai multe informați, dați follow, că mai avem o grămadă.