Azi s-a anunțat că va ninge abundent cu muuultă cultură generală. Pregătiți-vă sufletește, luați o mică pauză la cafea, luați șoșonii ca să nu rămâneți întroieniți în cultură, căci urmează să aflați lucruri multe, interesante, ba chiar vitale pentru o cultură solidă! Chiar să fiți foarte atenți, că vom da din una în alta și, știți cum e, ca la filmele pentru adulți, dacă ratezi o fază nu mai pricepi nimic până la final. Ați fost avertizați. Buuun!
Undeva prin secolele trecute, mai exact prin perioada colonială din SUA, americanii se dădeau în vânt după denumirile în latină. Păreau mai fancy, ei păreau mai elevați, iar nativii americani cădeau pe spate de așa deșteptăciune. Iar unul din termenii ăia se numea „sylvania”. Era, în fapt, un sufix, care se traduce prin „împădurit”. În ideea asta, au existat mai multe propuneri de state care să poarte sufixul cu pricina. Dintre ele a mai rămas doar Pennsylvania, numită astfel după numele amiralului William Penn. Mă rog, regele Charles al II-lea avea o datorie la ăsta de vreo 16.000 de lire (cam 2 milioane de lire în banii de azi) și, cum stătea prost cu lichiditățile, i-a dat drepturile pe ditamai hardughia de teren. În fine, lui fiu`său i-a dat. Dar și pe ăla îl chema tot așa, William Penn.
Ei bine, noi nu cu Pennsylvania avem treabă ci cu ceea ce ar fi trebuit să fie al 14-lea stat american… Transylvania. Daaa. Fix așa au vrut să îl numească. Ba chiar s-a și numit așa, dar doar pentru un an (1775-1776). Ideea era că un judecător pe nume Richard Henderson mirosise o afacere de zile mari cu terenuri la vest de munții Apalași. Așa că a angajat un aventurier pe nume Daniel Boone să se ducă acolo și să cumpere teren cât mai mult de la ăia din neamul lui Cherokee, ceea ce tipul chiar a făcut (foto). Ba Henderson chiar a înființat compania Transylvania care fix cu asta se ocupa, cu tranzacții de terenuri. Azi l-am puteam numi samsar. El dădea arme, veselă, pături și alte obiecte casnice, iar în schimbul lor primea terenuri. Cu contract, cu tot ce trebuie.
Planul lui era, printre altele, să facă din colonia asta una în care oamenii să crească armăsari de rasă, o altă sursă de venit. Nu i-a mers că mai puseseră și alții ochii pe terenurile alea. Dar ideea cu caii a rămas. De aia avem azi una dintre cele mai vechi și mai faimoase curse din SUA, Derby-ul din Kentucky. Dap, am uitat să spunem, Transylvania avea o mare halcă din statul Kentucky de azi și una din Tennessee. Lui Henderson nu i-a mers manevra, căci statele Virginia și North Carolina s-au opus, și așa a rămas statul cu o existență de doar un an. În fine. Treaba e că noii coloniști erau așa deciși să rămână, încât au pus-o inclusiv de o universitate. Asta în 1780. Universitatea se numea, și se numește și azi, Universitatea Transylvania.
La universitatea asta, unul dintre primii studenți a fost un anume Cassius Marcellus Clay. Omul făcea parte dintr-o familie înstărită, avea sclavi, tot ce trebuie la omul gospodar, dar lui nu i-a plăcut asta. Așa că a devenit unul dintre cei mai mari aboliționiști și unul dintre cei mai mari apărători pentru drepturile persoanelor de culoare. După numele acestui băiat bun, un puști de culoare din Kentucky a primit fix același nume de la tatăl său… Cassius Marcellus Clay.
Era un omagiu adus celui ce luptase pentru drepturile lor. Asta se întâmpla în 1912, la zece ani după moartea politicianului. Așaaa! Băiatul ăla negru a avut copii, a îmbătrânit și, ca să păstreze tradiția, și-a numit primul născut tot… Cassius Marcellus Clay. Ca să nu se încurce lumea, i-a zis Cassius Marcellus Clay Jr. Ei bine, iaca și finalul! Puștiul din urmă nu a uitat ce și cum, a devenit cel mai mare boxeur din toate timpurile (și-a schimbat numele în Muhamad Ali după ce adoptat credința islamică, știți asta deja), dar a fost și un aprig luptător pentru drepturile persoanelor de culoare. Nume predestinat.
Pfiu! Gata! Asta a fost. Acum o știți și pe asta!!
0 comments on “Cum era cât pe ce să avem un stat american numit Transylvania”Add yours →