Cei mai vigilenți dintre voi au observat că pe aici, pe pagina Mica Doză de Cultură Generală, nu facem nimic la întâmplare. Ne-am mai scăpat noi și am spus că lucrăm cu subliminale, vă aduceți aminte. Așa am făcut și ieri. V-am înșurubat în minte, fără să știți, ideea de rebus. Iar rebusul de ce e legat? De cuvinte, litere, alfabet etc. Ei, uite unde voiam noi să vă ducem de fapt! La alfabet. Așadar și prin urmare, ne așteaptă o distracție de tocilari, una cu litere, cu istoriuțe frumoase, de să vă pună pe gânduri cât e ziua de lungă. Ați văzut ce simplu v-am manipulat cu subliminalele astea? Și totul ca să vă introducem în cap cât mai multe doze de cultură generală. Nebunie, nu alta!
Ah, să nu omitem o treabă. Nu vă speriați, că nu luăm tot alfabetul la rând. Doar nu ne-am zărghit. O să analizăm doar câteva litere mai dubioase din alfabetul și vocabularul nostru. Azi, spre exemplu, începem cu litera A. Ce știm noi despre ea? Că e prima literă din alfabetul latin, că a fost preluată de romani de la greci, iar de greci de la fenicieni. Cum ar veni, fenicienii au pus baza alfabetului nostru de azi. Eeei, cum să vă explicăm noi, dragi tovarăși și prieteni, ca să ne înțelegeți? Afirmația de mai sus e doar parțial adevărată, iar istoria literei A este ceva mai veche și mai interesantă de atât.
Ia luați voi o foaie de hârtie și un pix, desenați litera A mare de tipar, apoi întoarceți foaia cu capul în jos! Ce vă dă? În primul rând, vă dă litera A așa cum era ea scrisă la începuturi. Apoi, veți observa că seamănă cu un cap de vită. Ei, iată originile! Mai exact, spun specialiștii, litera A a fost inventată de egipteni, sub forma unui cap de bou. Să nu mai râdeți de ei și de scrierea lor căci, o dată, nu e frumos, doi, uite, voi încă folosiți semne inventate de ei. Mai există și ipoteza că, inițial, ar fi fost vorba despre un cioc de vultur. Cum la desenat schematic, ciocul de vultur și capul de bou sunt cam la fel, de aici confuzia.
Ăia cu vulturul zic că denumirea păsăricii era Ak, de unde și romanii ar fi preluat termenul, transformându-l în Aquila (vultur). Ăia cu boul zic că termenul ar fi fost Aqu, apoi Apis. De la egipteni, fenicienii ar fi furat ideea. Mă rog, nu chiar de la ei, ci de la populațiile semitice mai vechi care apucaseră deja să facă furăciunea. Ei doar au stilizat semnul. Acuuum, facem alt experiment științific complicat. Întoarceți foaia cu litera A cu baza spre dreapta. Gata! Asta e tot. Tocmai aveți în fața semnul fenician pentru litera asta. Dar, acum e cu schepsis. Alfabetul fenician avea numai consoane. Semnul cu pricina, despre care vorbim noi, era Aleph, de la termenul Alp (bou). De obicei, el reprezenta o pauză.
Aici au intervenit grecii care, băieți deștepți, și-au zis că nu se face să ai alfabet fără vocale. Ce era sărăcia aia de alfabet doar cu consoane? Așa au inventat ei litera Alfa, care se scrie fix ca A-ul de azi. În realitate, doar au sucit puțin semnul A ca să nu se prindă fenicienii și să îi dea în judecată pe drepturi de autor. De la greci l-au luat și romanii, ba chiar și chirilicii de mai târziu, că pe ăștia chiar îi durea la bască de legea proprietății intelectuale. Asta a fost. Vom încheia și experimentul nostru, în care voi întoarceți foaia în poziția inițiala. Ta daaaaa! Ați văzut? Cu puțină voință și gimnastică a minții, v-am trecut prin 5.000 de ani de istorie și am învățat ceva nou pe ziua de azi. Vă așteptăm și mâine cu noi și noi distracții din astea de tocilari. Iuhuuuu!
Sursa foto: pixabay
0 comments on “Puțin cunoscuta istorie a literei A”Add yours →