Biblioteca de aur a rușilor și dispariția ei misterioasă

Azi avem ceva tare de tot, ceva care o să vă înflăcăreze mințile și o să vă facă să vă duceți ramburs la Kremlin, musai cu un calup de dinamită în mână și cu o lopată. Mai exact, vom vorbi despre unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei… Biblioteca de Aur a lui Ivan cel Groaznic și dispariția ei fără urmă. Ca să vă punem în temă, fiți atenți la ce urmează!

De Ivan cel Groaznic a auzit toată lumea, nu are rost să îl analizăm aici. Poate cu altă ocazie. Mai puțin știut este că el a avut un bunic, tot Ivan, numit și Ivan cel Mare. Bunelul s-a însurat la un moment dat, adică în 1472, cu o prințesă bizantină pe nume Sofia Palaiologhina (după numele rusificat). Cine era tanti? Era fiica lui Toma Paleologul, fratele ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea. Buuun! Apropo, paranteză! Dacă vă plac din astea cu tot felul de cumetrii, să știți de la noi că Ivan al III-lea a avut-o noră pe Elena de Moldova, fiica lui Ștefan cel Mare. Iar cneaghina Sofia a fost verișoară cu Maria Paleologul (sau de Mangop), a doua soție a lui Fane. Ca să nu ziceți că nu v-am spus. În fine.

Toma a mai colaborat o vreme cu turcii, fiind lăsat să conducă o provincie de pe acolo. Dar, când au aflat ăia că bizantinul voia să cheme Vestul catolic peste ei, s-au dus cu omorul după ăsta, ca să fie siguri că i-o dau primii în bot. Cu prilejul amintit, Toma și Sofia fugeau la Roma, luând cu ei o comoară inestimabilă a bizantinilor, respectiv documente vechi de când lumea care se păstraseră la Constantinopol mai bine de un mileniu. Multe dintre documentele alea proveneau din faimoasa Bibliotecă din Alexandria, dar nu numai, vom enumera câteva mai încolo.

Acum, când s-a măritat, Sofia ar fi luat cu ea ca zestre câteva sute de volume rare. Alte zeci sau sute fuseseră deja primite de Ivan al III-lea de la un împărat bizantin al cărui nume nu s-a păstrat. Cu totul, se adunaseră vreo 800 de bucăți, pe care taica Ivan le-a îmbrăcat în aur, ca un mare admirator al învățăturilor antice ce era el. Cel puțin așa spune legenda. Ca să nu o lungim, vom menționa că biblioteca asta a ajuns moștenire până la Ivan cel Groaznic, iar acolo ar fi dispărut fără urmă.

Zice-se că nebunul ar fi dosit-o undeva fie prin tunelurile de sub Kremlin, fie prin altă parte. Cert e că nimeni nu i-a mai dat de urmă, deși de sute de ani tot e căutată. Inclusiv Petru cel Mare ar fi trimis un regiment întreg să sape prin Kremlin după ea. Mai bine că nu au găsit-o, că Petru oricum voia să o vândă și să bage banii în armată. De Stalin nici nu mai vorbim. Acum, să spunem și ce era în ea.

Un profesor german din Tartu, Estonia, Christopher von Dabelov pe numele lui, a pretins prin secolul al XIX-lea că a găsit prin nu știu ce arhive o listă cu volumele din Biblioteca de Aur. Tărășenia naibii, că lista a dispărut pe când ăsta voia să o arate superiorilor, ceea ce sună foarte dubios. A fi rămas doar ce a reținut omul, și ce apucase să noteze. Respectiv, toate cele 142 de volume din „Ab urbe condita” (sau Istoria Romei) a lui Titus Livius (doar 35 de volume sunt cunoscute azi). Versiunea completă a operei „De re publica” a lui Cicero (doar câteva fragmente mai există în prezent). Pe lângă astea, poeme necunoscute ale lui Vergiliu, autorul Eneidei, opere pierdute ale egiptenilor, grecilor și chinezilor, toate mai vechi de 2.000 de ani.

Ca să nu o lungim, vom spune franc că există și ipoteze care neagă complet existența bibliotecii și o pun doar pe seama unor pahare de vodcă în plus. Altele spun că a ajuns de mult oale și ulcele… fie dispărută în incendiile care au distrus Kremlinul, fie mătrășită de polonezi pe la începutul secolului al XVII-lea, când au ocupat Moscova. Acum, na, asta e povestea, asta am spus-o și noi. Dar și dacă ar exista biblioteca asta și încă ar fi pe acolo pe undeva? Cum ar fi?

Sursa foto: pixabay.com