Cum a apărut roller-coaster-ul din motive religioase

Din fericire, la noi în România, nu prea a prins moda cu roller-coastere. Nici n-avea cum. Pe aici, dacă vrei senzații tari, te duci și te uiți când se afișează întreținerea, te duci la piață sau, și mai simplu, te uiți în portofel la fine de lună. Atunci să te ții amețeli, palpitații, adrenalină și transpirații. Nici n-ai nevoie de magaoaia respectivă ca să îți sară mințile și să te aia pe tine de frică. Stați că se apropie campania electorală. Când oți vedea cine iese, veți trăi toate senzațiile astea din plin. Parole d’honneur!

Dar uite că nu despre asta voiam să vorbim, ci despre roller-coaster. Cine l-a inventat pe el și, mai ales, de ce. Iar dacă vi se pare că răspunsul e simplu, aveți puțintică răbdare, că nici prin cap nu vă dă! Dacă v-am spune că a apărut din motive religioase, poate nici nu ați crede. Ia să vedeți poveste!

În caz că nu știați, un roller-coaster se mai numește și montagne-russe. Asta ar trebui să vă dea de gândit. De ce? Pentru că, așa cum spune și numele, originile hardughiei sunt în Rusia. Ce erau Munții Rusești? Erau derdelușuri. Asta era, de acolo vine toată nebunia. Cică undeva prin secolul al XVII-lea, s-au apucat rușii să facă niște dihănii de derdelușuri, unele și de 60 de metri înălțime. Ai putea să le spui derdeloaie, dar nu există cuvântul. În fine. Ca să nu te găseacă arheologii viitorului ca pe mamuți în permafrost când o lua derdelușul la vale cu tine cu tot, astea erau întărite cu structuri de lemn.

Ei bine, plecând de la ideea asta, și cum nu dispuneau de atâta zăpadă ca rușii, francezii au făcut o variantă de vară, cu niște cușcuțe pe rotile în care îți dădeai drumul la vale de nebun. Asta în 1817 (foto). N-a prins, că lumea era ceva mai sănătoasă la cap pe vremea aia. În schimb, că aici voiam să ajungem, în SUA situația a stat altfel. Aici intră în scenă un om de afaceri pe nume LaMarcus Adna Thompson.

Tipul a observat că lumea se distra ceva de minune dându-se cu vagoneți pe șinele unei mine de cărbune în Pennsylvania. Șinele erau afară, în pantă, iar gravitația rezolva problema. Distracția de pe lume. Și atunci l-a lovit ideea. Dar de ce l-a lovit? Nu ca să facă bani, că oricum avea gârlă. Aici e partea interesantă. LaMarcus era un tip foarte religios și suferea teribil când vedea că americanii preferă să se distreze prin cârciumi și bordeluri care, de multe ori, erau unul și același lucru. Așa s-a gândit el să le ofere o alternativă. Și tot așa a apărut și primul roller-coaster american, la 16 iunie 1884, în New York.

A mers așa bine, că LaMarcus s-a extins peste tot, ba chiar a inventat tunelurile pictate prin care să treci cu trenulețul. Dacă v-ați dat vreodată cu trenulețul groazei, să știți că de la ăsta a plecat ideea. Cum deja v-ați dat seama, că altfel am explicat degeaba, el a fost omul de la care a plecat toată nebunia cu roller-coaster-ul, care rezistă până azi. Nu i-a lecuit pe ăia de beție și preacurvie, dar le-a dat o distracție în plus. Asta a fost pe ziua de azi. Să fiți cuminți!

Sursa foto: wikimedia commons