Mica Doză: Ce era, de fapt, El Dorado?

Toată lumea a auzit despre El Dorado, legendarul oraș din Lumea Nouă, plin cu aur, ba chiar construit din aur, pe care câteva duzini de autori l-au menționat în operele lor și pe urmele căruia au plecat nenumărați aventurieri, sperând să prindă măcar unul din câinii ăia care aleargă cu covrigi de aur, perle și diamante în coadă.

Acum, ceea ce urmează să spunem poate vă este deja cunoscut. La urma urmei, mitul de azi nu e chiar așa o necunoscută. Dar, și dacă îl știți și dacă nu, noi tot îl spunem căci, mai mult ca sigur, trebuie să fie și cineva care nu au auzit încă despre treburile pe care intenționăm să le relatăm.

Așadar, vom începe direct din start prin a vă spune nu că El Dorado nu a existat. Asta deja se știa. Ci că nici măcar nu a fost vorba despre vreun oraș. Mai exact, a fost vorba doar de o traducere greșită și, mai ales, de o interpretare greșită a unor date. În realitate, El Dorado era un om. Tot „cel aurit” sau „cel de aur” însemna. Dar în niciun caz nu e un oraș, un regat sau mai știe naiba ce povești li se năzăriseră conchistadorilor.

Toată treaba a început în anul 1531, atunci când un fost camarad de arme al lui Hernan Cortez, Diego de Ordaz pe numele lui, a plecat într-o expediție pe Orinoco. De la localnicii ăia a aflat el ceva despre El Dorado, ceva ce el a crezut că e un regat plin cu aur. N-a apucat el să facă prea multe în sensul ăsta că a murit după doar un an. Buuun.

Doar câțiva ani mai târziu, un avocat ratat și fără experiență militară, Gonzalo Jiménez de Quesada y Rivera (foto), s-a înrolat într-o expediție militară spaniolă care avea două scopuri. Primo, să ajungă în Columbia. Secundo, să se căpătuiască toți membrii ei. Le-a ieșit doar primul, ceea ce tot e un scor bunicel. Cum situația era destul de gravă, iar ăia mureau pe capete din cauza bolilor, a foametei și alte cauze din astea, comandantul expediției l-a trimis pe Quesada, împreună cu vreo 800 de oameni, să exploreze ceva mai spre centrul Columbiei, că le spusese lor cineva că acolo era bogăția de pe lume.

Ei, uite așa a găsit Quesada pe reprezentanții culturii Muisca, unii care se cam băteau pe burtă, de la egal la egal din punct de vedere al evoluției culturale și tehnologice, cu aztecii, incașii și maiașii. Tot acolo a găsit și El Dorado. Da, ați auzit bine. L-a găsit omul. Dar nu era ce credeați voi. În realitate, era vorba despre un individ care, așa cum a relatat și Quesada, era acoperit cu praf de aur.

Aveau ăia un ritual în care viitorul rege trebuia să meargă cu o barcă pe nu știu ce lac, suflat cu aur și încărcat cu tot feluri de ofrande pentru zei, ofrande care erau confecționate tot din aur și pietre prețioase. Ăsta le arunca în lac, lumea cădea în extaz, iar individul devenea rege. Asta era tot. Dar uite că nici Quesada nu prea a crezut că e așa simplu. După orașul de aur a tot visat el, și așa a condus una dintre cele mai păguboase expediții din istoria Amazonului, fără să găsească nimic. Asta era deja în 1569.

Mă rog, ce contează este că El Dorado, orașul, nu a fost descoperit niciodată pentru simplul fapt că nu exista. Unii și azi mai cred că ar fi pe undeva prin jungla amazoniană. Quesada a murit de lepră, plin de datorii, visând la aurul din povești. Apropo, în caz că nu știați, se pare că el ar fi fost sursă de inspirație pentru personajul Don Quijote. Așa se spune prin târg, dar nu băgăm mâna în foc pentru asta.

Sursa foto: wikimedia commons