The Man from Earth – un film numai bun să te pună pe gânduri

Un profesor de biologie, unul de istorie, unul de istoria artei, altul de antropologie, precum și un arheolog, se întâlnesc la o cabană pentru a-și lua rămas bun de la colegul lor, profesorul John Oldman, care demisionase de la universitate și care urma să plece cât mai departe de acolo. Nu ni se spune unde, și ăsta e și șpilul. Din vorbă în vorbă, Oldman le dă de înțeles că este ceva mai bătrân decât credeau ei, ceva mai bătrân însemnând că avea în jur de 14.000 de ani.

Omul este privit inițial ca un glumeț, iar invitații săi intră în joc pentru a vedea unde vrea ăsta să ajungă. Pe măsură ce gluma se îngroașă, iar profesorii văd că, de fapt, omul chiar era serios, filmul capătă aspecte dramatice. Nu o să dezvălui tot filmul, căci nu ați mai avea motive să îl vizionați. Asta dacă nu ați făcut-o deja.  

Lansat în anul 2007, filmul a avut un buget de doar 200.000 de dolari. Bani care cred că s-au dus mai mult pe lefurile actorilor și ale echipei de filmare, căci tot filmul se derulează într-o singură cameră. Ar fi putut, la fel de bine, să fie o piesă de teatru. Dar asta nu îi ia nimic din aura de SF intelectual, și nici nu te face să pleci din fața televizorului. Dimpotrivă, te ține cu sufletul la gură, așteptând să vezi ce idei vor mai dezbate protagoniștii și cum se va finaliza toată tevatura. În plus, poți să îl revezi oricând cu plăcere, căci nu te vei plictisi.

A fost filmat în doar opt zile, dar a obținut un pomelnic de premii internaționale, ca dovadă că i s-a făcut deja o continuare și aud că s-ar mai pregăti una. Actorii sunt unii de mâna a doua, și niciunul nu a rupt gura târgului cu vreun box-office până acum, dar scenariul este atât de bun, încât și un actor slab ar da bine pe ecran. Cam cum se întâmpla și prin primele sezoane din Game of Thrones.

Filmul este unul provocator și ridică o mulțime de semne de întrebare prin prisma complexității ideilor ridicate. De la ideea de nemurire, la percepția asupra religiei sau a diferitelor perioade istorice prin care personajul central pretinde că a trecut. Personal, am rămas cu o idee fixă de când am văzut filmul prima oară, aceea că John Oldman a păstrat din primii ani ai vieții o teamă cronică față de frig, și că nimic nu se compară cu căldura unui foc. Cred că asta ar spune orice om din paleolitic, dacă ar reuși cumva să trăiască până azi. Apoi, este interesantă disecarea problemei prin prisma expertizei fiecăruia dintre profesorii prezenți la discuție, căci nu întâmplător fuseseră aleși.

Ideea din film nu este una nouă. Doar prezentarea este. Iar ideea nemuririi a fascinat omenirea încă de la începuturile ei. În fapt, există o listă lungă rău de tot cu personaje influente care au ajuns în lumea drepților, încercând să obțină nemurirea. De asemenea, Contele de Saint Germain, Ahasverus (aca Evreul Rătăcitor), Nicolas Flamel și alte personaje de acest gen, au rămas în istorie ca unele care ar fi atins nemurirea. Iar ideea asta a înflăcărat imaginația multora.

Peste toate, filmul este unul filosofic, dar și unul în care se aruncă o idee extrem de controversată, ca să nu spun scandaloasă, cel puțin pentru cei mai religioși. Nu povestesc mai multe, vă las să aflați singuri. Filmul a mai fost și unul cu priză la public, având în vedere că a fost piratat din greu. Pe IMDB a primit atât de multe ratinguri maxime, încât s-a crezut că este o farsă. Ba a și ajuns să fie votat ca unul dintre cele mai bune filme SF din toate timpurile, dar și ca unul dintre cele mai reușite filme independente. În acest sens, piratarea lui a fost o armă cu două tăișuri. Odată că a redus drastic încasările (circa 1 milion de dolari, ceea ce tot înseamnă de cinci ori banii investiți), dar și că l-a făcut extrem de faimos printre cinefili. O să mai adaug că scenariul are la bază o povestire scrisă de un scriitor SF american născut în anul 1923, Jerome Bixby, povestire începută în anii ’60 și terminată în 1998, fix pe patul de moarte al scriitorului. Omul a scris, printre altele, o povestire care a apărut sub forma unui episod din „Zona Crepusculară”, precum și patru episoade de real succes din seria originală Star Trek. Deci era bun la ce făcea. Cu asta, sper că v-am convins să vizionați un film care zic eu că merită o oră și jumătate din viața voastră. Dacă o să și cădeți pe gânduri după ce îl vizionați, asta vă privește.

Sursa foto: IMDB