Despre floarea soarelui… numai de bine

Ce faci când te arzi singur cu ulei, ca tăntălăul, cum am făcut eu deunăzi? Păi, în primul rând, urli de durere. Apoi vine soția, care te întreabă ce ai pățit și ce gătești de miroase așa frumos. Îi explici, cu lacrimi în ochi, că singurul animal care a fost prăjit ești chiar tu, iar ei, jumătății tale, intenționai să îi gătești o cină romantică cu cârnați (amestec) de la aprozarul din colț, și cu murături făcute de nașa și oferite cadou. E imposibil să fi fost preparate de nașul, căci ăsta e așa mazetă în bucătărie de până și ouăle ochiuri făcute de el parcă se uită la tine cruciș.

Ți se atrage atenția să nu te mai văicărești, că trezești copilu`, și ești trimis la farmacie să îți iei ceva pentru arsuri. Și dacă tot te duci la farmacie, ți se transmite să iei și niște unguent pentru ăla mic, că a făcut bubiță în genunchi pe când alerga pe la tobogane și a căzut ca mormolocul, să mai iei și o pizza în drum, căci femeia visurilor tale nu are poftă de cârnați, eventual și o cutie cu bomboane pentru tanti Dănilă de la parter, că trebuie să dea copiilor din bloc, când vin să se joace de-a războiul pe la fereastra ei. Iar ea nu iese din cauză de Covid, așa că ne-a rugat pe noi. Ți se oferă în acest sens și o listă, și ți se reamintește că tu oricum „prinzi greu și uiți repede”. Apoi, ești dat afară din casă, în liniște, repet, ca să nu trezești copilu`. Mai apuci doar să auzi niște comentarii care se pierd pe măsură ce soția se duce alene spre sufragerie. E ceva legat de un master chef și anumite părți ale organismului uman, pe care nu le mai auzi căci deja tu ești cu un picior în purgatoriu.

Agonizezi din cauza durerii. Te târăști pe holul blocului, iar prin fața ochilor ți se derulează filmul vieții. Prin întunericul de pe hol, căci e ars becul, vezi o lumină care se apropie de tine. Instinctiv, știi că trebuie să te ții departe de ea. Îți repeți cu obstinație: Nu te îndrepta spre lumină! Nu te îndrepta spre lumină! Strângi din dinți și te lipești de perete, dar lumina vine singură, și descoperi că e nea Popică, președintele de bloc, cu o lanternă. „Ce ai pățit, vecine?”, te întreabă el cu compasiune.

„M-am ars cu ulei!”, de abia îngaimi tu, aproape leșinat de durere. „De măsline?”, întreabă nea Popică. „Nu”, bălmăjești tu, în timp ce încerci să îți dai seama care e diferența între o arsură cu ulei de măsline și una cu ulei de floarea soarelui. „Las` că trece. Auzi, vecine? Dacă tot ieși matale, nu îmi iei și mie un pachet de țigări? Că de asta coborâsem, și uite că plouă torențial. Noroc cu matale. Uite banii, hai că te aștept sus să mi le aduci. Auzi, că tot te-am prins? Nu vii mâine pe la noi? E ziua lui Paulică, fiu`meu. Face 5 ani. Și mi-a zis doamna Dănilă, care știe de la soție, că matale te pricepi la povești cu dinozaurii, cu brontozaurii, din ăștia de trăiau în epoca de piatră. Nu vii și matale, faci puțin ca dinozaurul, distrezi copiii? Hai că dau o bere! Te aștept! Vezi că s-a afișat și întreținerea!”. Atât mai adaugă, și dispare cu tot cu lanternă, fără ca tu să apuci să mai răspunzi. Oricum nu poți să zici ceva, căci ai dinții încleștați de durere și nu știi cât mai ai de trăit, deci nu poți face promisiuni deșarte.

La farmacie ajungi cu greu. Te-ai târât pe trotuar, mai mult în genunchi, aproape impasibil la mașinile care te fac să arăți la culoare ca un pui de curcă, după ce iau în plin toate bălțile de pe șosea. La tejghea de abia mai poți să ridici mâna, apoteotic, cerând cu voce stinsă ceva pentru arsuri. „Hai, dom`ne, că nu ai mai nimic. Trece până te însori. Zău așa. Nu e nimic grav. Ia spray-ul ăsta și te dai de câteva ori”, zice farmacistul, cu un ton profesionist. „Sunt deja însurat”, adaugi tu cu voce pierdută, neștiind dacă mai apuci să te dai cu spray-ul ăluia sau dacă mai apuci să îți revezi familia greu încercată. „Auuu”, mai spune farmacistul, de parcă abia acum a văzut rana odioasă de pe mâna ta. Și îți oferă „din partea casei” o rolă de leucoplast, că oricum e la promoție.

Într-un final, ajungi acasă. Ai luat și unguent pentru ăla mic, și pizza pentru soție, și bomboane pentru tanti Dănilă, și țigări pentru nea Popică, plus o ciocolată pentru Paulică. Nu știi cum ai ajuns, căci destinul implacabil a fost cât pe ce să te lichideze pe drum, de nenumărate ori. Te îmbărbătezi singur, te gândești că strămoșii tăi vânau totuși mamuți și nu se mai plângeau, apoi reflectezi la ce vei lăsa posterității dacă rana ta se va infecta, iar tu vei fi nevoit să primești în piept lovitura destinului. Tot ce îți vine în minte este un articol despre floarea soarelui, căci din ea a fost făcut uleiul care te-a oprit exact atunci când simțeai că ți-a revenit spiritul creator. Acestea fiind zise, în timp ce jumătatea vieții tale înfulecă pizza, scrii articolul care să treacă peste veacuri și care să îți ducă numele în nemurire, ca o esență a muncii tale de o viață, atunci când tu…

Iată ce a ieșit:

• Floarea soarelui este o plantă specifică Americii Centrale și de Nord. Adică acolo a fost cultivată prima dată, încă de acum vreo 5.000 de ani, de către băștinașii care habar nu aveau că tu o să te arzi cu invenția lor, undeva în viitorul îndepărtat.
• Din America a fost adusă de spanioli, iar în Europa a fost folosită, în special, ca plantă decorativă și, doar ocazional, ca hrană.
• Lucrurile s-au schimbat când planta asta a ajuns în Rusia. Responsabil de această tranziție a fost țarul Petru cel Mare, cel care a fost încântat de florile văzute în Olanda.
• Tot rușii au început să cultive floarea soarelui la nivel macro, astfel încât Rusia și Ucraina tot schimbă locul I pe glob atunci când este vorba despre producția anuală.

• Pentru că din floarea soarelui nu prea ai ce vodcă să produci, așa cum rușii descopereau că se poate face din cartofi, ei au ales să facă și să consume din greu ulei din semințele plantei, căci patriarhul a omis să interzică folosirea uleiului de floarea soarelui în timpul Paștelui, așa cum făcuse cu alte uleiuri.
• From Russia with love a venit floarea soarelui înapoi în America, asta undeva prin secolul al XIX-lea, iar americanii au descoperit că este o plantă bună și folositoare pentru oameni, în ciuda faptului că nu poți face whisky din ea. Există însă o distilerie în Georgia, SUA, unde se produce o băutură spirtoasă, numită TazaRay, ce are la bază semințele de floarea soarelui. Bravo americani! Deci, se poate!
• Floarea soarelui nu are neapărat petale galbene. Există soiuri cu petale roșii sau purpurii. În lume există circa 70 de soiuri diferite de floarea soarelui.

• Prin Mexic, în vremuri de mult apuse, amerindienii foloseau infuzii de petale de floarea soarelui pentru a trata durerile de piept. Cui pe cui se scoate adică, având în vedere că tot ei cultivau și primele plante de tutun. Apoi, infuziile erau bune și pentru rinichi.
• În estul Europei, s-a descoperit că semințele prăjite sunt de mare efect. Moda a prins în special în perioada URSS-ului, în mai toate țările din blocul sovietic. Mergeau de minune la meciurile de fotbal, unde li se mai spunea și bomboane agricole, dar și prin parcuri, în fața sau în spatele blocului, în autobuz sau la cinema.
• Tot rușii au descoperit că floarea soarelui absoarbe toxinele și radiațiile. Don`t ask. Așa că japonezii au preluat ideea și milioane de astfel de flori au fost plantate la Fukushima, după problemele cu reactorul de acolo.
• Don Pettit, un astronaut american, a plantat floarea soarelui pe stația spațială internațională. Deci, oricât ar părea de bizar, nu Dumitru Prunariu a ajuns în spațiul cosmic cu o pungă de semințe.

• Paul Gauguin, Alfred Gockel, Van Gogh și Diego Rivera au mai multe lucruri în comun. Unu, toți au fost pictori. Doi, toți aveau o mică obsesie cu floarea soarelui.
• Zice-se că uleiul de floarea soarelui este un bun antiinflamator. Asta dacă nu te prăjești singur cu el, așa cum au făcut unii.
• Ar mai reduce și colesterolul, deși nu văd pe nimeni bând ulei ca să scape de colesterol.
• Helianthofobia este frica de floarea soarelui.
• Uleiul de floarea soarelui este bogat în vitamina D. Din asta putem deduce că putem să bem și să ne ungem cu ulei de floarea soarelui pe organism atunci când mergem la plajă, pentru a obține un bronz ideal. Sau poate am înțeles eu greșit.
• Ar mai fi bogat în magneziu, fosfor, seleniu, fier, vitamina A și vitamina E. Clar, beți cât mai mult ulei pentru o sănătate de oțel!
• Anual, Ucraina câștigă în jur de 3,7 miliarde de dolari din exportul de ulei de floarea soarelui. Aproape jumătate din cantitate ajunge în India și China. Iată că v-am dat o idee de afaceri, în caz că aveați cumva câteva milioane de hectare de teren arabil și nu știați ce să faceți cu ele.
• Având în vedere câți bani se fac cu ea, nu e de mirare că floarea soarelui este considerată floarea națională în Ucraina. Uite că ați aflat și că există flori naționale. A României ar fi bujorul. Habar nu am de unde până unde. Nu întrebați!

Ce puteți găti din floarea soarelui

Semințele se pot folosi la salate, în pâine, în prăjituri, iaurturi și cam la tot ce poate fi presărat cu astfel de semințe. Puteți face și ulei, dar mai bine îl luați gata făcut de la magazin, ca să scăpați de stres. De fapt, toată planta e comestibilă, de la rădăcini la petale, dar nu recomand, căci nu am auzit de rețete cu așa ceva.

Dacă este însă să găsim o rețetă care merge de minune cu semințele de floarea soarelui, atunci asta este cea de halva. Inițial, halvaua s-a preparat pentru prima dată în Iran, acum vreo 1.300 de ani, și se făcea cu susan. Varianta cu semințe de floarea soarelui a devenit foarte populară în fostele țări sovietice, în special România și Bulgaria, ca o alternativă ieftină în alimentație, că tot nu se găseau de nici unele.

Așadar. Aveți nevoie de circa 300 de grame de semințe, pe care le prăjiți (decojite) într-o tigaie. După ce le-ați prăjit, le mărunțiți cu un robot de bucătărie. Luați ce ați obținut și amestecați cu circa 150 de grame de zahăr + plus niscaiva arome (vanilie, cacao și ce mai găsiți prin casă). Peste toate, adăugați cam 150 de grame de unt topit. O să vă iasă o pastă asemănătoare cu nisipul ud. Cu gândul la gustul apetisant al nisipului ud, puneți toată compoziția într-o tavă și lăsați-o la frigider vreo 3 ore. În tot acest timp nu e musai să stați lângă frigider. După această ultimă etapă, se scoate produsul finit, se taie bucăți și se oferă copilului și soției ca să stea cuminți, căci cu gura plină nu mai pot face gălăgie. În acest mod armonios, ați obținut nu doar o rețetă delicioasă, ci și câteva minute de liniște. Poftă bună!

Sursa foto: pixabay, wikimedia commons (inclusiv cârnații)