Scurtă istorie a cravatei de pionier

Mare atenție că azi plouă cu informații și dozuțe de cultură generală! Nu mișcă nimeni, ochii mari, urechile ciulite! Fără introducere, vă ducem direct la academicianul Gheorghe Munteanu-Murgoci. Dacă nu ați auzit despre el până acum, vă spunem că a fost nu doar unul dintre pionierii geologiei de la noi din țară, ci și unul dintre cei mai mari geologi și oameni de știință pe care i-am avut vreodată.

Personal, am ajuns la studiile lui acum câțiva ani, atunci când trebuia să fac documentare despre depozitele de chihlimbar din România. Deși a scris omul acum un secol, ce a scris el e încă literă de lege. Apropo, a fost și membru al comisiei care l-a asistat pe Carol al II-lea atunci când și-a dat bacalaureatul la Castelul Peleș. Cu Murgoci a avut examenul de științele naturii, la care a luat nota 9.

Nu BAC-ul lui Carol ne interesa pe noi, ci faptul că, undeva pe la începutul secolului al XX-lea, Murgoci a călătorit în Anglia. Acolo a aflat de o inițiativă nouă a unui militar de carieră britanic, colonelul Robert Baden-Powell. Tipul descoperise pe când activa în Africa de Sud că trupele britanice sunt vai de mama lor atunci când vine vorba de tehnicile de supraviețuire în sălbăticie. Aflase asta de la un tip de SUA, camarad de arme, care îl înștiințase că americanii se școleau cu nativi americani nu doar la mânuirea armelor albe, la care ăștia erau tătici, ci și la supraviețuire.

Așa a apărut în 1908 organizația Cercetașilor. Și ăsta era scopul ei. Nu doar de a învăța copiii tehnicile elementare de supraviețuire, dar și de a li se inocula idei mărețe despre loialitate, camaraderie, supunere, pregătire premilitară, din astea care să îi pregătească pentru ce urma, că britanicii aveau suficiente teatre de război, nu vă faceți voi probleme din cauza asta. Iar ideea a fost una de expresie, că mai toate țările au adoptat-o rapid. La noi, spre exemplu, Murgoci a venit cu ideea în 1910.

În 1914 apărea și organizația oficială, deși primele grupuri deja activau prin Bucegi din 1913. Nu intrăm acum în detalii despre organizarea legiunilor de cercetași din România, poate cu altă ocazie, dar ce vom spune este că te puteai înscrie de la vârsta de 7 ani, până după cea a majoratului. Ecaterina Teodoroiu, spre exemplu, a făcut parte din Marea Legiune a Cercetașelor. Ce ne interesa pe noi azi este că, după mai multe reorganizări, gruparea Cercetășia României, ulterior Straja Țării, s-a desființat în 1940, după abdicarea lui Carol al II-lea.

Între timp, la ruși, mișcarea cercetașilor fusese adoptată oficială prin 1910, doar pentru a fi desființată la 1920, odată cu venire la putere a bolșevicilor. Aici a intervenit o tipă pe nume Nadejda Krupskaia, de meserie Comisar al Poporului pe Probleme de Educație, dar și soție a lui Vladimir Ilici Lenin. Ea a propus reînființarea organizației cercetașilor ca o aceeași Mărie, dar cu altă pălărie. Așa au apărut Pionierii. Asta prin 1922. Ulterior, în 1924, au apărut și octombriștii, ăștia fiind cumva echivalentul Șoimilor Patriei din România de mai târziu. Așa de tare a prins organizația asta că aproape a fost adoptată în toată lumea civilizată. Inclusiv în SUA a existat Organizația Tinerilor Pionieri Americani.

A fost una care prins teribil la tinerii din comunitățile sărace din Bronx și Brooklyn, asta doar în New York (unde aveau deja cinci tabere prin 1930), dar și prin alte opt state americane. Numai că băieții și fetele alea din organizație erau susținuți fățiș de Comintern (Internaționala Comunistă), ba chiar începuseră să participe la întrunirile internaționale de la Moscova. Ideologia de partid moscovită nu a cadrat cu ideologia americană, după cum probabil bănuiați, așa că organizația a luat sfârșit brusc în 1934.

La noi, Pionierii au apărut pe scenă în 1945, fix după război. Semănau izbitor cu Cercetașii de dinainte, doar cu câteva mici diferențe, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. Dar despre asta mai vorbim și mâine, că doar nu au intrat zilele în sac.