Sfaturi străvechi pentru femeile însărcinate, ba chiar și pentru tătici

Uite, domnule, că mai citești una alta și ajungi să îți dai seama că faci câte o gafă de zile mari, de nici nu te recunoști. Ieri, spre exemplu, am făcut două. Fair-play, le recunoaștem, și ne facem autocritica. Căutând rețete bizantine de orez cu lapte, am dat de una grecească în care se pune și dovleac, și care e ceva de senzație. Ei, aici am comis-o, căci grecească fiind, am omis din vedere că bizantinii nu cunoșteau dovleacul. Și am mai încurcat și perioadele. Asta e, sooorrry! Aruncați voi primii cu piatra (dacă aveți curaj)… poate venim după voi.

A doua gafă a venit în momentul în care frunzăream niște biografii de medici bizantini și nu numai, când ne-a picat instant fisa. Păi, noi dăm rețete aici cu nemiluita și nici prin cap nu ne-a trecut că pot citi și femei însărcinate. Nu se face așa ceva. Nu le-a însărcinat nimeni din redacție, asta clar, dar totuși. Nu se face. Prin urmare, ca să ne revanșăm, astăzi venim cu sfaturi pentru doamnele și domnișoarele care au comis-o, care au de gând să o comită, sau care au trecut deja prin așa ceva, nefiind niciodată prea târziu ca să înveți lucruri noi.

Ei bine, prin antichitate, apăruse concepția aia a celor patru umori care se plimbă prin corp: sângele, flegma, bila galbenă și bila neagră. Mâncarea, după cum spuneau medicii antici, regla umorile astea și te făcea să fii mai sănătos, mai voios, mai împlinit. Ele, umorile, de asemenea, aveau un efect puternic asupra sarcinii. Secretul era că le poți controla prin alimentație. Iar concepțiile astea antice, cu promotori puternici ca Hipocrate sau Galenus, au ajuns până în perioada bizantină, acolo unde au fost preluate de un mare medic ca Oribasius (sec al IV-lea) sau, cazul nostru, al lui Aetius din Amida (sec al V-lea). Amida, ca să știți, e vechiul nume al Diyarbakirului de azi.

Și Aetius ăsta se axează pe un comportament tulburător, anume poftele femeilor din timpul sarcinii. El le și denumește „pica”, după numele antic al unei păsări neidentificate, dar foarte pofticioase. Și zicea el așa: „femeia însărcinată, atunci când o apucă „pica”, trebuie musai să bea vin negru, foarte parfumat, dar cu moderație. Altfel, rămâne mâncarea nedigerată. E recomandat să i se ofere măsline murate cu pâine, migdale amare, salată sau sparanghel. E foarte bine să mănânce picioare de porc, râtul sau stomacul, precum și pește proaspăt prins sau păsări care doar au fost gâtuite. Stafide, rodii sau pere, doar cu moderație. În cazurile grave, în care femeia vrea să mănânce nisip, nu i se va da decât pâine proaspătă și îi trece. Când chiar e nasol rău de tot, dați-i niște pește murat sau ridichi ținute în oțet îndulcit cu miere. Asta chiar n-are cum să nu o rezolve”.

Asta credeau ei atunci, asta făceau. Dar să vedeți voi unde s-a ajuns în Evul Mediu, perioadă pe care unii o ridică și azi în slăvi pentru nivelul de credință. Păi cum să nu aibă ăia credință oarbă? Stați numai să vedeți hal de medicină ce aveau ei parte și vă convingeți. Așa ajungem la Michele Savonarola, care chiar a scris o carte pentru tinere mămici și creșterea copiilor până la 7 ani. Apropo, Savonarola a fost un medic faimos din sec. XIV-XV, ba chiar medic la curtea din Ferrara. Tipul atrăgea atenția că alimentația va dicta inclusiv sexul copilului. Astfel, cităm: „femeia trebuie să consume mâncăruri calde sau uscate, astea fiind ideale pentru a transforma fătul într-un băiat robust și sănătos. A se evita peștele, precum și fructele. Dacă nu vă puteți abține, faceți suc din fructele alea și îl beți așa. Dar și mai bine e să beți vin. Băgați cât aveți poftă! De fapt, lăsați în mă-sa sucul și, eventual, amestecați-l cu vin. Cu niciun chip să nu beți apă, mai ales călduță, căci e dovedit că asta va duce negreșit la nașterea unei fete. Asta s-a observat în mai multe regiuni din Italia, unde s-au născut atât de multe fete de zici că e molimă biblică. Și nu vreți așa ceva. Cum ziceam, vinul roșu, sec, e cel mai bun pe perioada sarcinii”. Și te mai miri de ce erau toți cu capul în Evul Mediu.

Ultimele sfaturi le-am selectat de la chirurgul-bărbier francez, Ambroise Pare, care a prins din plin Renașterea în secolul al XVI-lea. Era așa faimos că a lucrat ca medic personal la patru regi francezi: Henric al II-lea, Francisc al II-lea, Carol al IX-lea și Henric al III-lea. Dacă vă întrebați cum de a prins atâția regi, vă spunem că primii trei au murit prematur, unul otrăvit și alți doi de boli dubioase. În concluzie, nu mai puneți și voi întrebări incomode și vedeți-vă de viața voastră!

Primul sfat al lui Pare este pentru viitorii tătici. Să nu aruncați cu broaște sau șoareci în femeile însărcinate. Oricât de distractiv știm toți că este, riscați să iasă copilul fricos pe viață. Deci, potoliți-vă-ți cu din astea! Acum pentru femei: 1) Aveți pofte? Să fiți sănătoase! Băgați tot ce vă trece prin cap și tot ce vă poftește inima! Chiar și nisip, nu vă luați după bizantinul ăla dubios care habar nu avea de știință! Un singur lucru să nu mâncați, anume căpățâni de iepure! Vă iese copilul cu buza crestată. 2) De fapt, știți ce? Nici căpățâni de pește să nu mâncați, că o să iasă ăla mic cu gura țuguiată. De fructe nici să nu vă atingeți, că o să nașteți ceva asemănător cu un șarpe (nu explică de ce)

3) Mare atenție la ce vă uitați când nașteți. Se pare că asta influențează modul în care va arăta copilul. O femeie din Franța s-a uitat la o icoană cu Ioan Botezătorul acoperit cu o piele de animal, și a ieșit copilul complet acoperit cu păr. (Nota redacției – deci dacă vă vine doamna acasă cu un copil de culoare, și cum de voi nici bronzul nu se leagă, e foarte posibil ca medicul să fi fost de prin Camerun, Congo, el fiind ultima imagine văzută de soția voastră înaintea nașterii. Deci potoliți-vă-ți cu prostiile!).

Acestea fiind zise, sperăm că v-am fost de ajutor și că ne-am revanșat față de doamnele și domnișoarele care au „pica” bizantină! Să fiți cuminți!