Rețetă antică! Evident, garum

V-am promis o mare surpriză la finele săptămânii trecute? V-am promis. Acum o și primiți, că suntem oameni paroliști. Este vorba despre o rețetă autentică de garum. Iată că nu doar cultura generală o îmbogățiți, ba puteți să vă și lansați în afaceri de să vă umpleți de bani și să ne pomeniți. În principiu, tot ce vă trebuie este un vas de pescuit (cu el testați piața până să ajungeți la o flotă întreagă), niște tone de sare, permise pentru pescuit pe mare (de preferat Mediterana), un spațiu în care să procesați peștele și vecini care să nu posede simțul mirosului, sau care să accepte să stea tot anul cu ferestrele închise și sigilate bine. Plus niște autorizații. Dar asta, după cum bine știți, le luați cu șpagă, deci se rezolvă repede. Au făcut ei, și fac în continuare, cartiere întregi fără planuri coerente de urbanism. Mai contează o fabrică de garum în mijlocul unei zone rezidențiale? În rest, vor curge banii peste voi în cascadă, că nici o să mai știți ce să faceți cu ei. Aproape ca și cum ați face afaceri cu banii statului, recte ai fraierilor care plătesc taxe și impozite.

Știm că v-am spus că nu s-a păstrat nimic concret de la antici privitor la rețetele de garum. Corect! Nu s-a păstrat. Dar am vorbit noi cu niște arheologi mari de tot de pi la Roma, Madrid, Tokyo șamd, și ne-am luat de ei. Le-am și zis: păi se poate, băi, părliților? Stați și căutați copite de cai morți, dar ceva productiv pentru societate nu faceți și voi! Ia mergeți mătăluță la Pompeii, că am citit noi undeva că a venit vulcanul peste ăia de acolo și i-a prins ca în capsula timpului. Ne-am fi dus noi, dar suntem prinși cu Mica Doză. Lăsați dracului mortăciunile și gravurile porno de acolo, că numai la prostii vă stă mintea! Ia căutați voi urme de garum prin ulcelele și recipientele ălora. Hai că nu se mai poate, stau 11 mii de oameni după voi!

Și ce să vezi, domnule? Am avut dreptate. Bine, noi am anticipat cumva momentul de azi, că asta s-a întâmplat prin 2008. Dar am avut dreptate. Au găsit arheologii vase în cenușa aia vulcanică, în care se prepara garum. Folosind tot felul de analize chimice, au și obținut aproape toate ingredientele necesare. Acum, iaca rețeta, pe care deja spaniolii o produc sub numele de Flor de Garum (se poate comanda online):

– Aveți nevoie de hamsii. Multe hamsii. La astea adăugați sardine și macrou. Oricum, se știa că ăștia cam erau peștii de bază. Faceți cum v-am zis data trecută. Tăiați peștii pe burtă, îi crestați, și puneți peste ei sare. O parte sare la trei părți de pește. În scurt timp, peștii încep să se digere singuri sub acțiunea enzimelor din mățăraie. La soare, spaniolilor le-a luat cam 25 de zile ca să ajungă la dizolvarea aproape completă a peștilor. Aici intervine partea pe care nu o știam de la greco-romani. Anume condimentele.

Va trebui să puneți în compoziție așa: mărar, coriandru, fenicul , mentă, salvie, cimbru și oregano. De preferat uscate. Spaniolii, scârțari, mai zic acolo la final, cu litere mici „plus alte ierburi”. Cică pe alea nu le-ar fi putut identifica. Yeah right! Voi aveți însă grosul, puteți experimenta și cu alte mirodenii. Cum ziceam, după vreo lună, aveți la suprafața amestecului un ulei de culoarea chihlimbarului. Ăla vă trebuie vouă. Cică e foarte gustos, iar japonezii care l-au gustat au zis că e chiar mai bun decât sosurile lor de pește, umami. Dacă încercați doar cu macrou, fiind mai ieftin, o să vă dea ceva cu gust metalic. Așa că mai bine rămâneți la ce v-am zis noi.

Iar veștile bune pentru voi nu se opresc aici. După ce iar i-am sfătuit de bine, arheologii ăia au angajat niște scafandri care au găsit o navă feniciană în largul coastei de lângă Cadiz, plină ochi cu amfore în care era ținut garum din ăla bun, fenician, pentru export. Dacă reușesc să identifice ingredientele, venim imediat cu rețeta. Una peste alta, totul ține și de experimente. V-am zis deja că sosurile garum erau diferite de la o regiune la alta. Cele mai faimoase veneau din Cartagina (normal, că fenicienii inventaseră totul) și alte zone din nordul Africii, din Iberia sau, evident, din Peninsula Italică. Acum, că mai diversificați voi puțin, asta nu mai contează, că oricum nu are nimeni cu ce să compare. Gata! La treabă cu voi!