După ce ați „înotat” prin cultură generală aproape o săptămână, acum propunem să luăm o pauză de masă. Tot la estivale rămânem, că încă e sezon. Acum, sperăm că nu sunteți genul de turiști care merg la mare ca să comande ostropel până le iese pe nas (daaa, am rămas mască să vedem asta la Eforie Nord, anul trecut. Nebunie era cu ostropelul, de am crezut că am greșit atât sezonul, cât și regiunea în care ne-am dus. Cum, basca ei de treabă, să mănânci ostropel pe căldurile alea, în mijlocul zilei, cu ochii la mare? Și nu e ca și cum ar fi fost cea mai ieftină opțiune de acolo. În fine, fiecare cu aia a mă-sii). Într-un caz fericit, comandați și voi o pizza. Nici pizza nu e vreo chestie care să ne dea pe spate, dar nu am găsit altceva în meniu ca să vă aducem unde trebuie.
Ideea era că pe pizza puneți ketchup. De fapt, ketchup pot să pui pe ce te taie capul, că nici nu bănuiam noi înainte de 89 ce tare va ajunge bulionul. Ei, uite că despre ketchup voiam noi să vă spunem câteva cuvinte. Dacă v-am întreba de unde vine ketchup-ul, probabil ați zice că vine de la americani. Ei l-au promovat de nu se poate, iar după 89 nu erai om pe lume dacă nu făceai și tu ca la televizor, să mănânci totul cu sos de roșii.
Problema voastră dacă spuneți asta, dar noi vă avertizăm că sunteți în eroare. Ketchup-ul e o treabă antică și nici măcar nu conținea roșii. Păi de unde roșii în China de acum 2.300 de ani? Cam acolo și atunci a apărut denumirea „koe-cheup” (keh-jup, ke-chiap sau koe-chiap, după caz), în funcție de dialect. Și știți din ce se făcea? Din pește! De fapt, era un sos de pește fermentat (pe același principiu cu garum-ul din Roma – vedeți că despre ăsta vorbim mâine). Fooaaaarte popular era, că de aia s-a și răspândit prin tot sudul Asiei. În Indonezia, spre exemplu, a devenit „kecap/ketjap”, cam tot pe la vremea aia.
Chinezii din nord, care aveau acces la mai puțin pește, dar aveau acces la multă soia, au schimbat macazul pe la secolul 1 î.Hr., și au dat-o pe sos de soia. Cu timpul, termenul de ke-chiap a devenit sinonim cu sosurile care acompaniau și asezonau diferite feluri de mâncare. Și uite așa le-au descoperit portughezii, danezii, olandezii, ulterior și britanicii, ajungând toți prin sudul Asiei. Cum sosurile rezistau foarte bine la voiaje lungi, evident că le-au adoptat și ăștia, apoi le-au dus la ei în țară.
Britanicii, spre exemplu, în 1690, scriau despre așa numitul „catchup” ca despre unul dintre cele mai tari sosuri ever. Iar cel mai bun venea din Tonkin, prin nordul Vietnamului. Apoi, băieții au încercat să îl facă și acasă. Numai că socoteala din sudul Asiei nu se potrivea cu aia din Anglia, așa că au modificat rețeta până nu s-a mai înțeles om cu om. Pe filiera asta a apărut ketchup-ul englezesc pe bază de ciuperci, dar în care se mai adăugau și albușuri de ou, vin alb (sau bere), alune, hamsii sau alți pești mici marinați, piper, ghimbir, plus tot felul de alte condimente și ingrediente după gustul fiecăruia. Sincer, nu știm voi, dar tare am fi încercat așa ceva. Nu sună rău deloc, mai ales dacă faci comparație cu leșinătura de sos de roșii. Apropo, creația asta a apărut pe la secolul al XVIII-lea.
Și, ca să încheiem, că facem eforturi grave ca să nu mai dăm postări cât ziua de post, să știți de la noi că sosul de roșii, cu denumirea de ketchup, a apărut târziu, abia prin secolul al XIX-lea. Prima rețetă în care apar roșiile, asta la 1817, vine din SUA. Posibil de aici să fi știut voi greșit originea ketchup-ului. Dar, ca dovadă că venea de unde venea, și că fusese ce fusese, roșiile erau combinate tot cu hamsii. Evident, și cu o mulțime de alte ingrediente.
La pește s-a renunțat de abia pe la 1850. Apoi, pe la 1890, americanii au început să adauge zahăr în sosul ăla de roșii, cică pentru a se păstra mai bine. Aiurea, la cum mănâncă unii ketchup, mare minune să nu fi pus ăia cocaină în el. La americani te aștepți la orice când e vorba de profit. În fine. Asta a fost o scurtă istorie a ketchup-ului, dar nici nu bănuiți unde vrem noi să ajungem cu el. Abia mâine aflați ce și cum.
0 comments on “Fabuloasa și neștiuta istorie a ketchup-ului”Add yours →