Cum au construit grecii cel mai mare vas de croazieră al antichității

Gata, domnule, v-am plimbat pe litoralul dobrogean, ați văzut marea, coloniile, a fost frumos… acum, ca să nu vă luăm brusc de acolo, propunem să rămânem tot prin zona antichității și să mai dăm una din asta ușoară, de vară. Spre exemplu, cum se distrau anticii la mare? Ce? Ei erau mai proști? Nu se duceau și ei la plajă, la o plimbare, ba chiar o croazieră, un agrement? Măcar așa, cât să se bucure și copilul că are ocazia să îi intre nisip în toate orificiile, de stai și speli la el cu peria de sârmă după aia să îl faci cum era la început. Nici nu știai că organismul uman are atâtea găuri în care poate intra nisipul. În fine.

Și vorbim azi despre greci. La ei era simplu. Oricum o dădeai, în orice direcție o luai, era imposibil să nu ajungi la mare. Și, evident, înotau și ei, se bălăceau, făceau castulețe de nisip, gropi să calce alții în ele să-și rupă gâtul, distracții din astea estivale. Dar cel mai interesant era că aveau inclusiv vase de croazieră. Că aici vrem să ajungem. Dar ce spunem noi greci? Nici măcar ei nu au inventat asta. Ia aruncați voi un ochi pe prima poză! Acolo o să vedeți un fragment dintr-o frescă minoică, veche de fro 3.600 de ani, de la Akrotiri, care arată ce făceau băieții și fetele alea la mare, vara.

Păi, aute! Aveau vase speciale pentru plimbare pe valuri, cu umbreluță, ghirlande, vâslași, săreau delfinii pe lângă ei. Erau înveliți cu păturici să nu-i tragă curentul. Taaare frumos! Numai bine să vrăjești o gagică sau să faci impresie la nevastă, după caz. Mă rog, ați prins ideea, tot de gagici era vorba, că ele sunt cu reveria și plimbările romantice cu barca. Ce nu s-a prins probabil în poză, pardon, în frescă, sunt grătarele cu mititei de pe mal, tarabele cu hamsii și bere, unde se duceau bărbații fără obligații. Sau ăia cu bilet de voie, cum spuneam, după caz. Plus, locurile de joacă pentru copii. Domnule, era ca azi. Mare diferență nu era între noi și ei. Ce ne place nouă, asta le plăcea și lor, că tot oameni erau. Dar ia fiți atenți, că de aici începe partea interesantă.

Apropo de greci, ăștia în coloniile lor v-am spus că încurajau arta, științele, gândirea liberă șamd. Spre exemplu, în cea mai mare și mai tare colonie a lor, Siracuza, a trăit un tip de care ați auzit, Arhimede. El a făcut multe lucruri bune și folositoare pentru oameni, dar e posibil ca asta pe care o povestim noi azi să nu o știți. Mai exact, știați voi că Arhimede a proiectat cel mai mare vas de croazieră din antichitate? Dar ce spunem noi din antichitate? Din istorie, neică? Nu s-a mai văzut așa ceva niciodată făcut doar din lemn.

Cică la un moment dat, monarhul Siracuzei, Hieron al II-lea, a chemat un slujbaș la el și i-a zis: „Sclavete, tocmai mâncam o ceapă pe plajă când m-a lovit o idee. Ce-ar fi să ne tragem noi cel mai mare vas de croazieră din istorie? Nu de alta, dar am fost în vacanță în Egipt și mi s-a părut mie că m-au cam luat de sus ăia de la hotel. Or fi crezut că sunt vreun provincial, vreun sărăcuț, vreun înapoiat, grijania cui i-a făcut pe ei! Ia să vezi ce le arăt eu lor! Progres le dau, ce n-a văzut Egiptul neam de neamul lui, de la maimuță încoace”. „Daaa, toar`șu director”, adăuga slugarnic slujbașul, „împotrivirea în fața progresului e chiar futilă”. „Ai dreptate, băi, Futilă!”, comenta gânditor monarhul, „Auzi? Ia dă tu fuguța la nen`tu Arhimede și cheamă-l încoace, că prea arde gazul și boșorogul ăla de ceva timp. Hai să-i dăm ceva de muncă, să nu mai stea degeaba pe banii statului. Ce, e popă?”.

Zis și făcut. Hieron II l-a convocat pe Arhimede, a expus doleanța, Arhimede a făcut doleanța sul și a plecat cu ea acasă să o bage în faza de proiectare. A proiectat el acolo ce-a proiectat, apoi i-a înmânat lui Archias din Corint planurile, ăsta fiind cam cel mai tare constructor de vase de la vremea aia. Ce le-a ieșit, aflăm de la Athenaeus din Naucratis, care e posibil să fi fost copil la vremea construirii hardughiei. Cică vasul ăsta era o dihanie ce nu văzuse universul, exact cum visase regele sicilian. Douăzeci de rânduri de rame pe fiecare parte, trei punți, opt turnuri cu soldați în ele, o platformă uriașă pe care se afla un templu al Afroditei, plus un spațiu pentru gimnastică. Normal, grecul antic când se ducea inclusiv în croazieră, tot trebuia să se mențină, să nu rateze vreo zi de haltere, de flotări etc.

Pe lângă astea, vasul mai avea și grădini, alei pentru promenadă, o platformă pentru o catapultă uriașă în caz că îi ataca vreun vas de pirați, avea coloane în forma lui Atlas, bașca mozaicuri care reprezentau absolut toată povestea Iliadei. Din marmură, nu oricum, că nu se făcuse rabat la bani. Sub puntea superioară erau cabinele turiștilor, plus o piscină uriașă, dotată cu apă caldă. Apropo, ca la vreo 2.000 de turiști încăpeau acolo. Sub puntea asta stăteau soldații, circa 200, plus vâslașii. Nu se știe exact cât avea vasul lungime, unii zic că pe la 55-60 de metri, dar era clar că era ceva nemaivăzut. Aur, abanos, marmură de cea mai bună calitate, fildeș, pietre prețioase, luxul de pe lume. Într-un cuvânt, bugetul Siracuzei pe vreo zece ani sau, mai actual, cam prețul fundației Catedralei mântuirii.

Și ce-a făcut Hieron cu vasul ăsta? N-o să ghiciți niciodată! L-a trimis în croazieră pe Mediterana, până în Egipt, singura călătorie a vasului (care, apropo, se numea Siracuzia), iar acolo l-a făcut cadou faraonului Ptolemeu al III-lea. „Na, mă, sărakule!”. Cu ocazia asta, și-a făcut și Hieron damblaua să le-o plătească egiptenilor. Ce-a ieșit după, vă povestim data viitoare.

0 comments on “Cum au construit grecii cel mai mare vas de croazieră al antichitățiiAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *