Ați văzut cum făceau grecii când întemeiau colonii. Te luau cu duhul blândeții, că o fi, că o-mpărți și, în doi timpi și trei mișcări te trezeai cu ei acolo că nu mai pleacă. Așa învățaseră și ei de la fenicienii care se apucaseră de același lucru, dar cu mai bine de două secole înaintea lor. Ba chiar perfecționaseră tehnica feniciană, că nici prin cap nu le dădea ălora să colonizeze două mări de jur împrejur. Dar era frumos, ați remarcat.
Mă rog, mai trebuiau să discute din când în când cu autoritățile locale, care se schimbau și ele în funcție de cum bătea vântul…politic. Cum venea câte un primar de trib nou, ăsta trimitea consilieri la coloniile grecești: „Bă, băieți, cum să vă explicăm noi, dar am auzit că vreți să construiți un drum până la Tulcea, pardon, la Aegyssus, ca să nu mai stați după șlepurile cu marfă de pe Dunăre. Nu mai pleacă nici alea că trebuie controlate de poliția economică, ghinionul dracului. E nasol, că e birocrație mare. Or să stea hârtiile cu cererile voastre prin birouri până se alege praful, că și șeful e ocupat… ehe, câte are și el pe cap. Plus că ați cotizat și la campania fostului partid, ăla al odrisilor, de au pierdut alegerile. Păi, e frumos?
Dar, ia fi atenți! A zis șeful că poate o rezolvăm. Dați voi o juma de milion de drahme, o nimica toată, și se eliberează autorizațiile de construcție pe loc. Unde mai pui că aveți și noroc, că tocmai a deschis finul lui șefu o firmă de construcții nou-nouță, de nici nu mai stați să vă complicați cu licitații și alte treburi care mănâncă timpul și banii. Așa simplu e. Din partea noastră, poate să funcționeze foarte bine și fără drum. Cum au mers ăștia prin noroi până acum, pot merge și de-acum încolo. Dă-i încolo de pârliți! Mersul pe jos face piciorul frumos. Dar, dacă voi insistați… Ah, și vă mai roagă șeful ceva. Are și el un băiat, deștept tare, tânăr, tocmai a terminat liceul la Axiopolis, la Cernavodă deh, secția oierit și transhumanță. Poate îi dați și lui un post călduț pe acolo pe la voi. Hai nu primar direct, dar măcar un șef la OSIM, la vreun muzeu, vreun consilier, prin administrație ceva. Hai, vă rugăm noi frumos. Ca să fie bine pentru toată lumea. Gata, asta a fost tot. Vă gândiți și, cât mai stăm noi vreo două zile pe aici, veniți cu răspunsul. Ah, și vedeți că sunt alegeri peste 4 ani. Poate niște bani de afișe, de campanie, niște concerte facem și noi rost, da? Că iar vă bate șeful obrazul!”
Eeei, dragii noștri, și așa mergeau treburile loco, de unde putem vedea că unele lucruri nu s-au schimbat și nici nu se vor schimba vreodată. Să mai zică vreunul că nu avem continuitate pe pământul strămoșesc. Dar, dacă trăgeai linie la final, după jumătate de mileniu, tot pe plus erau coloniile grecești din Dobrogea. Eraaau, că resurse se găseau cu ghiotura, localnici care să muncească erau peste tot, deci se poate spune că era bine. Altfel plecau grecii de multă vreme.
Dar uite că vine o vreme cât își bagă Sarsailă coada. Că intervine lăcomia. Și au început grecii să se ia la sfadă, ăia din Callatis cu ăia din Tomis, și ăia din Histria cu restul lumii, cică se mai băgase și Byzantionul, că nici naiba nu mai pricepea ce e pe acolo. Ăia din Tomis, deștepți tare, au pus mâna pe telefon și i-au sunat pe romani să vină să rezolve scandalul. Nu trebuia să faci asta de două ori, că romanii oricum veneau. Nici să-i chemi, și tot riscai să te trezești cu ei la ușă. Și, una peste alta, au venit, au văzut, au bătut pe toată lumea, și nici n-au mai plecat. Până să își dea seama grecii ce tâmpenie făcuseră, era deja prea târziu. Mai nasol era cu băștinașii geți de pe la sate, care încă nu prinseseră de veste. Ei doar au văzut corăbiile noi, și au crezut că au venit coloniști și din alte părți. Iuhuuu, fericire pe ei, că l-au trimis de îndată pe unul de-al lor să vadă ce le-au adus noii coloniști.
S-a dus ăla, s-au auzit niște bufnituri ca atunci când scapi un sac de ciment din brațe (de mai multe ori), și s-a întors getul nostru, mai ceva ca în bancul cu lupul. Cu botul plin de sânge, cu palma la gură: „Hai mai duceți-vă și voi să vorbiți cu ei, că pe mine mă umflă râsul”. În urma lui, venea centurionul, împreună cu vreo 20 de gealați din ăia cu palma cât lopata de zăpadă, a adunat lumea și a ținut speech-ul: „Salve, inferiores! Noi nu v-am adus nimic, că nu de aia am venit aici, dar primim tot ce aveți. Nu disperați însă, noi ne gândim cu drag la voi și vrem să știți că vă avem în vedere pentru niște multinaționale pe care vrem să le deschidem aici. De azi vom spune adio șomajului și grijilor. Ridicăm economia la cer. Vor fi locuri de muncă căcălău. Vă scoatem din bordeie și vă mutăm direct la vilă. Deocamdată la vila șefului.
Ia fiți atenți anunț! Companie cu echipă tânără (clar nu îmbătrâniți acolo), mediu de lucru dinamic (nu veți sta, vă garantăm), posibilități de recreere (în funcție de fanteziile sexuale ale patronului), cursuri de formare internaționale (vă trimitem la Capua, tati, direct la școala de gladiatori), salariu motivant (se calculează în bice, în funcție de performanțe), șanse reale de promovare (la departamentul galere), caută persoane cu sau fără experiență pentru pozițiile următoare: sclavi bucătărie, sclavi spălat toalete publice, sclavi sexuali, sclavi cărăușie și mentenanță, sclavi intelectuali nu e cazul aici, deci tăiem asta de pe listă, sclavi munci agricole șamd. Voi să spuneți unde vreți, că noi avem locuri de muncă pentru toată lumea”.
Și dacă tot veniseră, romanii, mai pragmatici de felul lor, au zis să nu se mai complice cu mafia și cu toți șmenarii politici locali, că deja erau sătui de-ai lor. Așa au tras granița provinciei de la mare până la Dunăre și s-au instalat să rămână. Ce să-și mai bată capul cu o mie de primari locali, cu șpăgi, cu toate cele? Și s-au apucat de treabă în slujba cetățeanului roman, și doar a lui. Au făcut drumuri, au făcut castre, au făcut borne kilometrice, au reamenajat fostele colonii, cu băi publice, teatre, biblioteci, temple de ale lor, cu mozaicuri, ordine publică, drept roman șamd. Ce mai, au făcut de toate, marcând trecerea de la o lume veche la una nouă. Cum au făcut, de altfel, cu mai toate fostele colonii grecești din lumea asta. Dar, na, vedeți voi, mentalitate învechită? Că erau greci, că erau romani, cu bune, cu rele, băi nene, ăștia chiar făceau ceva care să rămână în urma lor. După ei, după cum bine ne învață cartea de aur a istoriei, au venit numai cotropitori, de s-a ales praful.
0 comments on “Cum pierdeau grecii coloniile (partea a III-a)”Add yours →