Circle of life cu Dante Alighieri

Domnule, în viață ți-o mai și furi. E inevitabil. Uite, la noi, chiar există o întreagă filosofie legată de modul cum reacționezi în situații din astea. I se mai zice și spiritul mioritic. Adică pici pe spate și începi să te lamentezi că destinul e în contra ta și are ceva personal cu tine, că ești cel mai năpăstuit, cel mai furat, cel mai amărât din universul cosmic. Dacă ar putea să vină statul să facă ceva, să te scoată din rahat, ar fi ideal. Dar statul nu vine niciodată să te ajute. El vine doar dacă ai de plătit taxe. Și întotdeauna ai. Dar hai că divagăm și uităm ce voiam să spunem. Ideea este că, așa cum ne învață și tata popa, orice rău poate fi spre bine. Important e cum managerizezi treaba asta, căci habar nu ai ce fiară războinică poate zace în tine și ce lucruri bune și folositoare poți face, fix atunci când crezi că nu mai e nimic de făcut. Azi jucăm la nivel macro, așa că vom vorbi despre Dante Alighieri.

Cine a fost Dante știe toată lumea. Cât despre ce urmează, poate știați, poate nu, dar e bine să reluăm povestea spre luare aminte. Dante, pentru cultura voastră generală, a fost un politician din Florența secolului al XIII-lea. Da, asta era ocupațiunea lui mentală principală. Om cu niscai pile, deștept de dădea pe afară, studiase teologia, filosofia, puțină medicină căci era și farmacist, putem spune că se descurca. Dar nu am spune chiar bine, căci flerul său în politică nu era chiar pe măsura geniului său literar. Apropo, în timpul liber încercase și literatura, se vedea că are talent, dar nu se agita prea tare cu așa ceva.

După cum ziceam, în politică s-a băgat în tabăra pierzătoare. La vremea aia, politica tindea spre ce e azi, dar păstra și ceva din vremurile de glorie ale anticilor, căci disensiunile se rezolvau adesea cu războaie civile, vendete, mortăciuni, alea alea. Cum ziceam, Dante s-a trezit în tabăra care nu trebuie, dar noroc că a făcut asta pe când era la Roma. La Florența, la el acasă, a fost judecat în lipsă, a fost acuzat de corupție și toate nenorocirile, și a fost condamnat la exil + o amendă uriașă. Bani nu avea de unde da, că oricum îi confiscaseră rivalii toată averea. Și chiar dacă avea, tot nu voia să îi dea. Așa că a așteptat vremuri mai bune. În cazul lui nu au mai venit.

Daaar, că asta era ideea, omul s-a pus pe scris. Și așa a scris el în exil, faimoasa „Comedia”. Asta între 1308 și 1321. Apropo, vedeți că „Divina Commedia” este un titlu dat de Boccaccio, nu de Dante. Și iată că am demonstrat ce spuneam la început. Dacă nu paria pe calul greșit, ca să folosim o metaforă, dacă nu îl exilau ăia și dacă nu îl lăsau fără o lețcaie, poate că nu am fi avut niciodată capodopera scrisă de el. Dar, mai e ceva.
În timp, la nivel politic, lucrurile s-au mai schimbat. Ăia de îl judecaseră pe el în procesul ăla complet fals au pierdut și ei. Circle of Life, Karma, cum vrei să îi spuneți. În locul lor au venit alții care le-au oferit amnistie tuturor celor condamnați pe nedrept. În cazul lui Dante, i se permitea să se întoarcă la Florența numai dacă venea, își cerea scuze public, și plătea o amendă consistentă. Ceea ce Dante a zis să își bage ăia decizia undeva, că el e nevinovat și or să vadă bani de la el când și-o vedea el ceafa.

Asta i-a adus o condamnare la moarte pe rug, una care se extindea și la copiii lui, în cazul în care mai călcau prin Florența. În fine. Ca să vedeți că până la urmă se face dreptate, Dante a avut parte de un alt proces în care a fost exonerat de orice vină. Când asta? Acum 2 ani, în 2021, la fix 700 de ani după moartea lui. Cu ce îl mai ajută nu știm, el fiind oale și ulcele de aproape un mileniu, dar ideea contează. În concluzie, aveți răbdare, că vi se face și vouă dreptate la un moment dat.

Sursa foto: pixabay.com