Cum și de unde au furat americanii planurile aselenizării

Deci, americani, terminați-vă-ți, că nu se mai poate! Să nu se bage nimeni să îi apere, lăsați-ne să îi tăvălim puțin de să dea din colț în colț de rușine! Păi e posibil, acum am aflat și noi, să fure inclusiv planurile pentru aselenizare? Da, oameni buni, e adevărat. Arde carnea pe noi de revoltă. Ce Wernher von Braun, ce programe naziste cu rachete, ce NASA, ce ofițeri SS spălați și prezentați ca eroi ai națiunii? Vax! Praf în ochi! Propagandă capitalistă! De altundeva au furat planurile. Fiți atenți acilea să vedeți, de n-o să vă vină și vouă să le trageți un cap în gură de șnapani ce sunt!
Oameni buni, cursa spațială, aia încheiată precoce cu aselenizarea (daaa, precoce, că au renunțat americanii și la baza lunară, și la aia marțiană, la tot. Noroc că i-au luat la zor chinezii mai nou și s-au reapucat de cursă) nu s-a dat doar între SUA și URSS. Nț! Au mai fost unii acolo, ba chiar aveau șanse mari să ajungă primii pe Marte. Dar, știți cum e, băieții buni n-are noroc. Să vă explicăm.

De Edward Makuka Nkoloso ați auzit? Băiatul ăsta era un profesor de școală generală din Zambia, care făcuse parte din rezistența antibritanică, atunci când Zambia și-a câștigat independența. Adică în 1964. Ei, băiatul ăsta avusese un vis de când era copil. Să zboare. Ideea asta îi venise lui de când zburase cu avionul în copilărie, sau căzuse dintr-un pom, nu se mai știe exact. Ei, cert este că încă din 1960, el a înființat Academia de Științe, Cercetări Spațiale și Filosofie, al cărei președinte s-a și autointitulat, că oricum concurența nu aduna patru clase primare nici de la toți reprezentanții luați împreună. Iar când a venit independența, Makuka a visat să își ducă țara acolo unde nu mai ajunsese nimeni, recte pe Marte și pe Lună.

În scopul ăsta, a selectat 12 afronauți (termen inventat chiar de el), și-a tras o pelerină multicoloră (că nici el nu știa cum se îmbracă un academician șef), și a creat singur singurel un program de antrenament special pentru viitoarele zboruri cosmice. Ah, planul declarat era să trimită pe Marte așa: o afronaută virgină de 16 ani (Matha Mwamba pe numele ei), un misionar și două pisici special antrenate în prealabil. Pe Lună fusese desemnat să ajungă Godfrey Mwango, un afronaut de 21 de ani, cu entuziasm mare și cu o speranță de viață invers proporțională cu entuziasmul. Iar scopul era de a face din Zambia prima țară care atinge cele șapte niveluri ale Raiului ceresc, dar și prima țară care ajunge pe Lună și pe Marte. Ah, misionarul ăla nu se ducea degeaba, ci pentru a propovădui creștinismul printre înapoiații marțieni, dar numai dacă erau și ei de acord. Buun.

Antrenamentele erau dure, de n-ar fi rezistat nici astronauții, nici cosmonauții, la ele. Spre exemplu, pentru a simula starea de imponderabilitate, dar și condițiile dure ale ieșirii și intrării în atmosferă, afronauții erau introduși în câte un butoi metalic de 200 de litri și li se dădea drumul la vale, de pe un deal (foto 2). O alternativă era să se dea în leagăn, până luau viteză, apoi cineva dădea drumul la funie, de zburau ăia ca racheta (foto 3). Păi da, că despre rachete era vorba, nu? Erau antrenați să meargă în mâini, asta fiind singura posibilitate de a te deplasa pe Lună și Marte, din ce aflase Makuka. Vehiculul cu care urmau să zboare temerarii afronauți era o rachetă în formă de tobă, nu prea aerodinamică, în sensul că nu era deloc, de 3 metri pe 2 (foto 1). Era confecționată din cupru și aluminiu și, din ce declara Makuka, era numai bună pentru misiunile alea.

Faza era că mai aveau nevoie de fonduri. Makuka a trimis o cerere către UNESCO, solicitând 7 milioane de dolari, că atât îi trebuiau lui pentru programul spațial selenar și marțian. Evident că nu putea da prea multe date, ele fiind secrete, ca să nu le fure oamenii răi din SUA și URSS. Deci, a fost omul strict și concret: vreau și eu 7 milioane de $ că trebuie să ajung pe Marte. Dar, cumva, UNESCO nu a răspuns. Nervos, Makuka a trimis cereri apoi către rivalii din SUA, din Uniunea Sovietică, din Liga Arabă, Israel și alte câteva țări, ajungând undeva pe la suma de 2 miliarde de dolari solicitați. Nu a primit decât o bancnotă de 10 Kwacha (echivalentul a vreo 2 lei și 30 de bani), de la un elev de clasa a patra, care și-a donat economiile în acest scop nobil.

Iar când e să meargă rău, merge până la capăt, că i-a rămas și astronauta cu burta la gură, de s-a ales praful de misiunea ei virgină. Ba mai era să-l bată și tatăl fetei, care așa program spațial avea și la el în sat, că de aia păzise adolescenta ca pe ochii din cap, și de aia a dat-o la școala de afronauți, ca să se aleagă ceva de capul ei. Nu la poziția misionarului se gândise el, când Makuka îi povestise de misionarism. În fine. Cum lansarea rachetei D-Kalu 1 s-a tot amânat pe considerente tehnice, americanii, care între timp puseseră mâna pe planurile lui Makuka (din ce a zis el), ajungeau pe Lună în 1969. Cam atunci au plecat toți afronauții de la ferma unde se antrenau, cu inimile frânte că rataseră la mustață o șansă istorică. Bașca, demoralizați complet că nici afronaută nu mai aveau, și le mai și furaseră americanii planurile secrete. Și acum, ziceți, voi, drept îi?