Partenonul nu e… Partenonul

Dacă ați fost vreodată în Grecia, să fiți sănătoși. Dacă nu, vă dorim să ajungeți. Dar nu pentru a vă duce să porcăiți locul pe malul gârlei, să faceți mațul ciorap, să dați manelele la maxim și să vă purtați de parcă ați făcut primii șapte ani de acasă prin corespondență. Stați frumos, civilizat și, dacă tot mergeți acolo, dați o fugă la Atena să vedeți și voi măcar Acropole! Chiar dacă Atena duduie de influență bizantino-creștină, aveți ocazia să vedeți ce se făcea pe acolo și când grecii erau elitele Europei ca cultură, ca civilizație, ca ce vreți voi, că cu ei nu te puneai la vremea aia. Și ca ce te-ai fi pus? Alții se încălțau cu fesul în aceeași perioadă, nu dăm nume. Nici să vrei și n-aveai cu cine să le-o măsori. De cultură vorbim.

Eeei, dragii noștri, pe ăia care au fost acolo și au urcat pe Acropole o să îi auziți adesea că se laudă că au văzut Partenonul. Templul ăla mare cu coloane orientate cu vârful în sus, dedicat zice-se zeiței Atena. V-am mai povestit noi că de aia îi și zice Parthenon (din greaca veche – parthenos), denumire care însemna „virgină”. Căci, da, Atena era virgină. De ce zeița înțelepciunii era virgină, asta ne scapă, întrebați și voi un grec antic. Ce vrem noi să vă spunem, că atunci când vă mai întâlniți cu tipi/tipe care se laudă cu Partenonul ăla de zici că l-au făcut din banii lor, să le spuneți așa: „Țeapă! Se pare că nu ăla e Partenonul, ci e doar o confuzie”. Apoi le explicați ce vă zicem noi aici.

Denumirea de Parthenon a apărut cam la vreun secol după finalizarea incintei. Când l-au terminat ăia, i se zicea, simplu, „ho naos” sau „Templul”. Apropo, prin „ăia” înțelegem arhitecții Ictinus și Callicrates. Ei ar fi folosit și o altă denumire… Hekatompedos. Cum ar veni, locul de 100 de picioare. Faza și mai tare este că așa i s-a spus vreo cinci sute de ani, până pe la secolul I d.Hr., când apare varianta Hekatompedos Parthenon. Parthenon s-ar fi referit, mai degrabă, la statuia Atenei de acolo. Ulterior, prin secolul al VI-lea d.Hr., când au venit niște băieți deștepți rău și au transformat căsoaia în biserică, i-au pus hramul Parthenos Maria (adică Fecioara Maria). Practic, era o altă Mărie, dar cu aceeași pălărie. Buun!

Și acum, dacă Partenonul se numea, în realitate, Hekatompedos, care era adevăratul Partenon? Păi e foarte simplu, bănuim că v-ați prins deja. Partenonul adevărat ar fi fost Erechtheionul, o clădire ceva mai micuță, dedicată tot Atenei, dar situată mai în hăis, cum te uiți la poartă. În concluzie, asta e. Partenonul ar fi Erechtheionul, iar Hekatompedosul e Partenonul. Toată îmbârligătura ar fi fost doar o confuzie fonetică.

Sursa foto: pixabay