Sfântul Francis de Paola, dieta cu bere și Oktoberfest

Domnule, devine clar că e tot mai greu să țin pasul cu postările zilnice. Pur și simplu, nu mai am timp. De aici și paradoxul. Când ai mai puțin timp să rumegi o idee după ce te documentezi, o redai în mai multe cuvinte decât ar fi cazul. De aia și postările tot mai lungi. Dar, na, asta e, încerc să țin ritmul pe care îl țin de mai bine de doi ani. Și dacă săptămâna asta am vorbit despre bere, o încheiem tot așa. Mai exact, pomenisem în ultima postare de faptul că e păcat că berea nu mai considerată băutură sacră, să poți să te cureți de păcate cu fiecare halbă rece cu spumă.

Dar, fiți voi atenți, nici pe departe nu am fost de treaba asta. Păi da, că berea a ajuns în Europa prin intermediul romanilor, iar după ce n-au mai fost romani, călugării au dus tradiția mai departe, ba chiar acolo, în mănăstiri, s-a inventat berea din hamei. Practic, popii au inventat berea care a dus spre asta modernă.

Și, dacă suntem la capitolul popi, e musai să numim azi un ordin faimos, atât prin nume, cât și prin fapte. Ordinul ăsta era din sudul Italiei și se numea „Ordinul Sfântului Francis de Paola”, pentru că așa îl chema pe inventatorul lui din 1435… Francis de Paola. I se mai zicea și ordinul celor mici, sau Ordo minimorun, că ei erau săraci lipiți pământului și voiau să știe toată lumea treaba asta. Așa săraci erau că, atunci când au văzut prima dată pantofi, i-au purtat pe mâini toată iarna, că ei credeau că sunt mănuși. Vai de steaua lor era. Și, la un moment dat, pe la 1600, au găsit ei pe jos o hartă, că erau prea săraci ca să cumpere una, și au văzut că undeva în nord exista o zonă numită Bavaria.

Ce era deosebit la zona asta e că încă din 1515, ducele Wilhelm al IV-lea dăduse legea purității berii. Una care e valabilă în multe berării bavareze și azi. Anume, că doar orz, hamei și apă pură trebuie folosite la bere. Eeei, și uita așa s-au dus călugării noștri, cu cățel dar fără purcel, că v-am zis că erau săraci ca vai de ei. Acolo în Bavaria au devenit cunoscuți sub numele de Ordinul Paulaner. Și au mai devenit cunoscuți și pentru faptul că deschiseseră propria lor berărie, asta pe la 1634. Aici începe să fie interesant.

De ce? Pentru că popii ăia paulaner au decis să țină postul Paștelui cu toate zilele lui, adică vreo 46, fără să mănânce absolut nimic. Dar, ca să nu moară de foame, au zis că vor mânca „pâine lichidă”, adică bere. Ei inventaseră o bere mai tare, cu concentrație mai mare de alcool, mai densă, care cică ținea de foame. Vă dați seama ce era acolo. Cumetria de pe lume. Beau ăia de nu mai știau de ei. Ce să mai mănânce, când ei o luau cu troscăneala de la prima oră? Cum îi răzbea o senzație la stomac, pac o bericioaică, două, trei, să fie să nu trebuiască.

La un moment dat, a zis unul: „bă, băieți, nu cumva facem păcate aici? Adică, noi ar trebui să stăm în post și să nu ne dedulcim la cele lumești. Care a zis că berea curăță organismul de păcate, oare o fi știut bine?”. Așa au trimis ei un butoi de bere la Papa de la Roma, să guste și ăla și să le spună dacă e bine sau nu. Dar, na, din Bavaria până la Roma e cale lungă. S-a stricat berea pe drum. Când a gustat Papa ce-a zis: „bă, dar cine treaba aia a calului poate să bea poșirca asta obosită? Zi-le, bă, din partea mea că dacă vor să o ardă cu porcăria asta, n-au decât. Hai să bem un șpriț de vară că mi-a rămas gustul ăsta de rahat de nu mai scap de el”. Și uite așa au continuat taicii să le tragă la aghioase cu bere rece, ținută la butoi, în pivniță, de se aburea halba când o turnai, cââât era postul Paștelui de lung.

Ba, că li s-a dus buhul, se umpluseră împrejurimile de enoriași care doreau să se spele de păcate, și dormeau toți prin șanțuri pe acolo, care mai de care mai beat. Păi, da, că popii nu se dedulceau doar cu berică, se mai uitau și la ochiul dracului, și vindeau pe sub mână. N-aveau autorizație, dar au luat-o în 1780. Apropo, berea lor se numea Salvator. Așa se numește și azi sortimentul care cică aduce cel mai mult cu ăla original. În fine, tot acolo în Bavaria, la 1810, un prinț bavarez pe nume Ludwig a luat-o de nevastă pe prințesa Therese von Sachsen-Hildburghausen. Cu ocazia fericitului eveniment s-a ținut acolo o cursă de cai, la care lumea, evident, a cârpit bere din belșug, că plătea prințul, deci era moca. Printre berile de acolo era, evident, Paulanerul mănăstiresc. Și așa tare le-a plăcut ălora tradiția, că au renunțat la cursele de cai, dar au păstrat berea. Apropo, nunta fusese în octombrie. Și așa, din 1818, a luat naștere faimosul Oktoberfest, la originea căruia, printre alții, dar la loc faimos, stăteau și popii din ordinul Paulaner cu tot berea lor. Asta e fost.

Sursa foto: lordofthedrinks.com