Dintre toate meseriile de pe planeta asta, aia de marinar a născut, probabil, cele mai multe superstiții. De când s-a apucat Homo erectus de navigat cu bușteanul, pluta sau furtuna, și până în zilele noastre, marinarii au fost plini de superstiții. Într-un fel, dacă stai să te gândești, era și normal. Pe vremuri, plecai de nebun cu corabia, habar n-aveai unde se termină Pământul, puteai să cazi de pe planetă la primul colț drept, iar între tine și toate dihăniile din abisul de dedesubt nu era decât o scândură, vorba lui Herman Melville. Cum să nu te încrezi în toate semnele și toate bâzdâgăniile ca să scapi cu viață?
Nu o să stăm să le luăm azi la analizat pe toate. Ce, am înnebunit? Dar una tot merită să trecem sub lupă. Și, sută-n mie, toată lumea a auzit de ea. E vorba de femeia care aduce ghinion pe navă. Da, domnule, așa se zicea. Că femeile pe navă sunt ghinion curat. Mai bine stăteai acasă, unde oricum tot ghinion era, dar măcar nu te înecai și nu te mânca vreun rechin. Ei bine, ce ne interesează pe noi este de unde vine superstiția asta.
Acum, cu riscul de a ne sări toate feministele în cap, noi vă spunem că nu e superstiție, e purul adevăr, ba se mai și știe de când lumea. Este, probabil, primul fapt pe care l-au observat oamenii când au început să navigheze. Anume, că o femeie la bord înseamnă nasoale. Ah, apropo, să nu uităm un detaliu important. Superstiția, sau cum vreți să îi spuneți, nu se referă decât la femeile din echipaj. Cu turistele nu avea nimeni nicio problemă. Probabil până la prima furtună mai serioasă, când erau și ele aruncate peste bord. Dar, în general, ele nu se puneau la partea cu ghinionul.
Putem extrapola și să ne gândim cam cum era cu o femeie antică în echipaj. „Să trăiți, toar`șu căpitan! Cu onor raportăm că Maricica s-a suit pe catargul de la triremă și nu mai face nimic. Stă bosumflată acolo”. „Păi, ce are, băi, băieți?” „Draci s-o cheptene, căpitane! Cică n-are nimic. S-o lăsăm în pace că, dacă insistăm, mai rău o apucă pandaliile”. „Bă, măcar să ne spună dacă se vede țărmul, în ce direcție s-o luăm! Ce stă ca muta acolo s-o bată vântul degeaba?”. „Am întrebat-o șefu`! Da` a zis să facem ce-om ști, să mergem unde-om vrea, că pe ea nu o mai interesează. Și, pardon de expresie, a mai zis că fără ea o să ne întindă câinii, că nu suntem buni nici cruzi, nici copți. Dar că o să vedem noi”. „Știți ceva, bă, băieți? Ia tăiați voi catargul ăla cu totul! Ce atâta tămbălău și chiloman, că deja mă doare capul? Toată lumea de acord să dăm la vâsle? Perfect! Ei, drăcie, ăsta chiar că e blestem de la zei”.
Asta ar fi o variantă, dar n-avem dovezi la ea. A doua, care e general acceptată, e simplu de dedus. Femeile, după cum bine se știe, au un instinct de conservare ceva mai bine pus la punct decât al bărbaților. De aia nu plecau pe mare prea des. Și uite cum apare și semnul rău. De ce? Păi, ia gândiți-vă! Ai un echipaj format numai din masculi. Din ăia răi, duri, ale căror singure alinări sunt tăria și bătaia. Bașca, mai stau și cu lunile, uneori cu anii, pe mare. Cum ar fi să aduci o femeie între ei? Cam cât credeți că durează până se lasă cu primele bătăi, omoruri, revolte și scandaluri? Îi mai potolești pe nebuni? Nu mai bine stai tu liniștit, ca un căpitan responsabil, și nu mai aduci nicio marinăreasă? Le zici și tu că e de rău augur și îți vezi de treabă.
Partea și mai interesantă este că superstiția asta are niște note de subsol. Adică, femeia de pe vas aduce ghinion doar dacă e îmbrăcată. Hai că pe asta n-o știați. Ea zice că o femeie dezbrăcată (de preferat până la brâu că altfel dădeai în altele) are puterea de a potoli spiritele rele ale mării. Căci, normal, ce spirit rău nu s-ar îmbuna dacă ar vedea un topless? De asta, multe dintre statuile de lemn care împodobeau prova navelor în vechime reprezentau femei la bustul gol. Recte sirene. Pentru noroc, vreme frumoasă, plus că mai clăteau și marinarii ochiul. Evident, au existat și excepții de la regulă. Statuile reprezentau, în principiu, talismanul navei. Apropo, asta vine de pe vreme babilonienilor și egiptenilor antici. Puteau fi cu dragoni, cu animale mitologice, cu figuri emblematice, ba chiar cu chipul patronului navei etc. Dar cele mai multe erau cu femei topless.
În concluzie, de aici mitul. Femeile nu stârnesc furtuni pe mare, s-a dovedit deja științific. Daaaaar… puteau stârni chestii mult mai nasoale la bordul unui vas care lăsa în urma lui, pe mare sau ocean, o dâră uriașă de testosteron. Asta e!
Sursa foto: pixabay
0 comments on “De ce se credea că femeile aduc ghinion pe mare?”Add yours →