Am avut o revelație. După cum ați văzut în postarea de ieri, am luat atitudine, am trimis familionul la joacă și am făcut frigănele. Ca un dur și ca un rege al junglei ce mă aflu. Unul n-a comentat, că așa e normal să se întâmple în fața regelui junglei. Ce a urmat a adus și revelația. Mai exact, când le-am pus farfuriile cu frigănele în față, pe măsuța din sufragerie, juniorul a luat-o pe a lui, a mers cu ea (cu mare grijă) la aragazul de jucărie (care scoate aburi și zgomote de te ia durerea de cap) și s-a prefăcut că gătește și el, cum mă văzuse pe mine. Le-a fleșcăit cu paletuța, cu furculița, toate de jucărie, apoi a venit cu farfuria și i-a pus-o maică-sii în față.
Când ea a început să îl laude că, vai, ce bine i-au ieșit frigănelele, ce bucătar bun este, iar el privea mândru, hrănindu-se cu laudele ei, m-a lovit revelația aia. Ăla mic e exact ca mine, doar că varianta mini. Fix așa face maică-sa și cu mine! Nu e niciun rege în casă. Noi am fost introduși într-un program sistematic de spălare pe creier, și lucrăm ca să o slujim pe ea. Abia acum am înțeles de ce, în loc de mașinuțe, ea a insistat să îi cumpărăm copilului aragaz de jucărie, aspirator și trusă de reparat prin casă. Apoi, de ce copilul se preface că face mâncare, scoate rufele din mașina din spălat, ajută la cărat, repară lucruri, face curățenie șamd. Și n-are nici trei ani. Toate fac parte dintr-un program malefic de reeducare. Doar ni s-a inoculat ideea că suntem liberi să alegem ce vrem. Și noi am ales să o slujim pe ea? Ce spanac de lei suntem noi dacă…? Nu cumva e momentul să facem o revoluție?
Ei bine, plecând de la tematica inopinată a săptămânii, comunismul și ale lui, apoi de la revelația asta cu spălatul pe creier, cu tabăra de reeducare și cu șeful malefic care îi folosește pe ceilalți în slujba lui, mi-a venit ideea și pentru postarea de azi. Par example, câtă lume știe că rușii au decis la un moment dat să ridice cea mai mare clădire din lume? Ceva colosal la vremea aia, adică prin anii `30. Ca și în cazul nostru micro, și lor li s-a părut o idee foarte bună să lucreze fix după cum le cânta șeful cel mare. În cazul macro, Stalin.
Așa a apărut, încă din primii ani la putere ai dictatorului, ideea unui Palat al Sovietelor, care să bată la fund toată clădirile uriașe ale lumii, și care să aducă în prim plan cea mai tare tehnologie a vremii, o încununare a succesului sovietic. În sensul ăsta, s-a ținut un uriaș concurs la care au participat arhitecți din toată lumea. Până și concursul a fost unul dintre cele mai mari ținute vreodată, că nu se putea altfel. Cum toată lumea se aștepta, ba chiar cum unii știau încă de dinainte de concurs, câștigător a fost un preferat al lui Stalin, arhitectul Boris Iofan.
În viziunea lui Iofan, clădirea ar fi trebuit să aibă 495 de metri înălțime, iar în vârful ei ar fi trebuit să se afle statuia de 18 metri a unui muncitor cu o făclie în mână (botezată „Proletarul liber”). Cică Stalin ar fi intervenit personal și a cerut ca statuia aia să fie înlocuită cu una a lui Lenin. Ba una care să aibă 100 de metri înălțime. Adevărul este că nu Stalin a cerut asta, ci un anume Armando Brasini, profesorul lui Iofan. Iar Stalin doar ar fi acceptat.
Dacă s-a fi realizat vreodată, magaoaia aia ar fi fost vizibilă de la zeci de kilometri depărtare. Numai brațul lui Lenin, care arăta spre orizont, ar fi avut 30 de metri lungime, și numai degetul lui arătător ar fi avut 4 metri. Vă dați seama cum era să fi căzut ăla de acolo la vreun cutremur? Clădirea trebuia să găzduiască minim 40.000 de oameni. Ar fi avut o sală de conferințe uriașă care, la o adică, putea fi transformată în piscină. Dap, chiar așa era planul. Plus multe ale briz-briz-uri, care să arate victoria socialismului.
Culmea e că lucrările au și fost demarate. Au început în 1931, prin demolarea catedralei Hristos Mântuitorul din Moscova (cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume la vremea aia), și au durat până în 1939, timp în care s-a turnat doar fundația. Cum spuneam, era o construcție titanică. S-a oprit totul din cauza războiului, oțelul a fost extras din fundație și refolosit la apărarea Moscovei, și așa s-a ales praful de proiect. După război, Stalin nu a mai avut chef de hardughie, deși Iofan a prezentat alte 3 sau 4 proiecte ceva mai micuțe.
Până la urmă, Hrușciov a decis să își bage picioarele în ea de clădire, și să facă mai multe locuințe. În centrul fundației, Hrușciov a stabilit să fie construită cea mai mare piscină din Est. Și aia a fost în funcțiune din 1960 și până în 1994, atunci când a fost reconstruită catedrala Hristos Mântuitorul fix în același loc. Numai că, de data asta, catedrala nu mai era cea mai înaltă din lume. Alta i-a luat locul între timp, apropo de proiecte megalomanice. Ia ghiciți care!
Sursa foto: wikimedia commons
0 comments on “Cum și unde ar fi trebuit ridicată cea mai mare clădire din lume”Add yours →