Dacă am adus ieri vorba despre conchistadori, ia să ne imaginăm noi cum arăta un mesaj din ăla de angajare pe postul de conchistador! „Excursie inegalabilă în loc exotic!!! Oferim transport oceanic gratuit și masă pe durata șederii pe vasul de croazieră. Oportunitate unică de a explora locuri noi, de a cunoaște culturi noi și de a le face una cu pămân…pardon, de a le duce cuvântul adevăratei religii. Nu se oferă remunerație, nici pământ, excepție făcând cazurile în care sunteți de origine nobilă. Puteți păstra cotă parte din ceea ce jefuiți, după cum discutați și cu șeful expediției. Nu uitați că în pachet intră și întâlnirile cu localnicii care, de obicei, se lasă cu niște masacre tres jollie. Deci, distracția este asigurată! Have fun, boys and girls!”
Ei, dacă ați găsi un anunț din ăsta pe perete, v-ați duce? Ați pleca de nebuni, ca să extrapolăm, să vă bateți cu marțienii la ei acasă, în speranța că puteți jefui ceva de la ei și să vă căpătuiți? Cum spuneam, dacă nu erați din vreo familie nobiliară nu primeați nici pământ, nici rentă din partea președinției. Erați pe barba voastră. Așadar, ca să vă faceți idee, ăștia erau conchistadorii.
Daaar, că aici voiam să ajungem, să nu vă imaginați că ăștia erau chiar toți scăpătații și amărâții Spaniei și Portugaliei. Nuuu. Greșită această idee! Ei erau, printre altele, și amărâții și scăpătații Africii. Asta era.
Dacă nu știați, erau destul de mulți conchistadori de culoare acolo. Iar despre unul dintre ei vom vorbi noi azi. Ce se bănuiește despre el (că nu se știe sigur), e că s-a născut prin vestul Africii pe la final de secol al XV-lea. Tot pe acolo a și fost capturat și dus în Portugalia ca sclav. În noua lui țară, a fost creștinat de stăpânul său, un anume Pedro Garrido, și botezat cu numele de Juan Garrido.
Așa a ajuns el să plece în expediții în Lumea Nouă încă de la începuturile acestor misiuni. A ajuns în Santo Domingo în 1502, apoi a participat la invaziile din Puerto Rico și Cuba. Apropo, acolo acționau deja contingente de africani, deci Juan al nostru nu era singur. Ce nu se știe iarăși cert este dacă plecase acolo ca slujitor al stăpânului său, sau era deja om liber. Mulți dintre negrii ăia erau voluntari. De ce? Pentru că serviciul militar, chiar și în trupele conchistadorilor, le putea oferi libertatea, un loc în societate, ba chiar șansa de a strânge o mică avere. Unii zic că așa și-ar fi câștigat și Juan libertatea, luptând prin Cuba, la 1508. Dar, cum spuneam, nu e foarte clar.
După faza asta, Garrido s-a oferit voluntar în rândul trupelor faimosului Ponce de Leon. A luptat alături de ăsta începând cu 1508, ocazie cu care a ajuns și în America de Nord, mai exact prin Florida, fiind unul dintre cei care căuta Fântâna Tinereții. Când i s-a alăturat lui Hernan Cortez (foto- gravură cu amândoi), în 1519, Juan Garrido era deja veteran în Lumea Nouă. A participat la toate marile evenimente care au însemnat căderea aztecilor și, pentru vitejia, cunoștințele și rolul său în campania lui Cortez a primit un lac secat în apropierea fostei capitale aztece.
Cu acest prilej, Garrido a devenit primul om din lumea asta care a cultivat grâu în America. Cum agricultura nu era foarte bănoasă, Garrido a intrat din nou voluntar prin tot felul de expediții care l-au dus prin toată America Centrală, ba chiar până prin California. Practic, omul a fost prezent la mai toate expedițiile de cucerire din Lumea Nouă, faza de început.
Ce mai știm despre el este că, după mai bine de 30 de ani de serviciu militar, omul s-a retras în Mexic, s-a însurat cu o localnică, a făcut trei copii și o biserică, ba i-a mai și scris regelui Spaniei, cerând o rentă viageră pentru serviciile aduse coroanei. Ce e important în scrisoarea asta, pe lângă relatarea a tot ce a făcut el, este că a făcut totul pe cheltuiala lui. El subliniază asta. Finalul? Regele i-a acordat pensia specială mult dorită, de care oricum nu s-a bucurat prea mult că a murit prin 1447, la mai puțin de 10 ani după ce trimisese scrisoarea. Asta a fost, acum știți!
Sursa foto: wikimedia commons
0 comments on “Conchistadorii nu erau întotdeauna albi. Azi, despre congolezul Juan Garrido”Add yours →