Simonetta Vespucci, cea mai frumoasă femeie din timpul Renașterii

Despre Amerigo Vespucci ați auzit. E băiatul ăla care a dat numele a două continente, fără ca măcar să fie primul european care ajungea acolo. Ba n-a fost nici măcar primul italian care să ajungă în Lumea Nouă, dar știm toți că viața nu e dreaptă. Cică el s-ar fi prins primul că America nu e una și aceeași cu Asia. Așa, și? Doar pentru asta să…? În fapt, Amerigo nici măcar nu a fost cel mai faimos Vespucci de la vremea lui. Alt personaj cu numele ăsta făcea furori pe la începuturile Renașterii. Și mai era și femeie, dacă vă vine să credeți așa grozăvie. Apropo, ați văzut-o toți dar, probabil, nu știați cine este. Vă lămurim imediat.

Amerigo avea un văr, Marco Vespucci. Băiat tinerel, de perspectivă, de familie bună, cu relații strânse de prietenie cu familia De Medici, o partidă numai bună pentru damele vremii. Marco ăsta, la rândul lui, știa treburile astea, așa că și-a ales o soțioară de 15-16 anișori (așa era moda) din familia Cattaneo, o altă casă nobiliară din Genova secolului al XV-lea. Pe gagică o chema Simonetta. Simonetta Vespucci după căsătorie.

Când a dus-o Marco pe jună la primele ei întâlniri cu elita din Florența, acolo unde făcuseră nunta și unde se mutaseră, să leșine toată lumea. Așa frumusețe nu mai văzuse nimeni de la zeițele grecești. Bărbații dădeau în bâlbăială și salivau pe lângă ea de zici că erau tălâmbi. Noroc că se purtau pantaloni din ăia bufanți, că s-ar fi făcut toți de baftă salutând soldățește. Cât despre femei, și dacă s-ar fi îmbătat, să danseze pe mese și să își pună fustele în cap, tot nu le-ar mai fi observat nimeni. Puteau să plece liniște acasă, că nu le se simțea nimeni lipsa. Așa era, ascultați-ne ce vă zicem!

Simonica aia cică era blondă. Rupere la faza asta! Apoi, mai era și creață. Cu asta deja juca în Champions League la vremea aia. Zice-se că avea un ten alb, de zici că era de marmură. Dar știa fata ce știa, că la vremea aia se puneau lipitori pe urechi. În caz că nu știați, aflați acum. Lipitorile trăgeau sângele și le lăsau pe dudui livide ca în filmele cu vampiri. Așa se făceau multe albe la față. Evident, mai aveau și măști din tot felul de chestii, în special din oțet cu diferite șmecherii în el dar, una peste alta, asta era ideea. Tipa arăta trăsnet după toate standardele vremii și mai știa să se și întrețină, că altă treabă oricum nu avea.

Acum, că aici voiam să ajungem, juna Vespucci a fost și a rămas etalonul de frumusețe renascentistă. Cea mai frumoasă femeie din vremea aia. Top modelul suprem, Ză One, Number One, Inegalabila, ba mai primise și porecla La Bella. Ce vreți mai mult de atât? Atât de frumoasă era, că toți pictorii vremii se îngrămădeau să o picteze. De preferat nudă, ceea ce ni se pare absolut normal. Umblă vorba prin târg că atunci au decis unii să își bage picioarele în ea de artă religioasă, și să inventeze arta renascentistă care le dădea voie să picteze gagici goale, fără cruci și patrafire pe lângă ele, ca să strice cheful omului. Dar e și multă bârfă aici, așa că noi n-am pune prea mare bază pe informația asta.

Ideea este că Simonetta a apărut în tablouri atât în chip de Madonă, dar și în chip de zeiță (Venus în general), de nimfă, și de tot ce le dădea ălora prin cap ca să o vadă pe aia dezbrăcată. Din pomelnicul de pictori care a înfățișat-o astfel, vom numi aici pe cei mai înfocați: Botticelli, Ghirlandaio și Pietro di Cosimo. Botticelli se poate spune că făcuse chiar o obsesie. Apropo, fătuca a murit la doar 22 de ani, din cauze neelucidate nici până azi. Se știe doar că de boală. Dar asta nu i-a oprit pe artiști să o idealizeze.

Botticelli a continuat să o picteze la zeci de ani după ce ea murise (vezi foto cu Nașterea lui Venus), și a cerut să fie înmormântat la picioarele ei. Ceea ce s-a și întâmplat. Pietro di Cosimo, care nu avea decât 14 ani când a murit Simo, s-a îndrăgostit de ea mai mult din picturile lui Botticelli și din poveștile altora. El e ăla cu tabloul cu ea în sânii goi (foto 2). În fine, chipul ei a devenit etalon în pictura renascentistă și multe dintre idealurile feminine de acolo după chipul ei sunt reproduse. De aia ziceam că, foarte posibil, ați văzut-o deja. Dacă nu, aveți ocazia acum. Noi aici ne oprim și vă lăsăm să admirați artă și precizie.

Sursa foto: wikimedia commons