Cum ieri am pomenit iar de Bizanț, și cum știți că aici sunt teme de discuție cu ghiotura, propunem să mai lăsăm femeile în pace (la subiectele din ultimele zile, legate de evoluția lor ne referim), că le-am chirăit destul, și să ne îndreptăm atenția asupra unui personaj uitat, ba poate chiar necunoscut multora, dar care a avut o influență majoră în ceea ce înseamnă istoria Europei. Iar ăsta a fost un bulgar. Ba chiar un bulgăroi am putea spune, că a avut funcție mare și remunerație după buget așișderea.
Pe el îl chema Tervel (Terbelius, Trivelius, Tarvel sau Terval după cum pricepuse fiecare cronicar bizantin în parte) și era fiul băiat al hanului Asparuh, întemeietorul Primului Țarat Bulgar. Despre Asparuh vom spune doar că venise nervos pe la finele secolului al VII-lea și s-a gândit el să se relaxeze prin Delta Dunării la un pescuit sportiv cu băieții, un skinny-dipping cu fetele, o știuculiță umplută, un vin local, din astea pe care le face omul normal în concediu, ca să își regleze nervii după stresul cotidian cu toți tâmpiții. Când numai bine învârteau ei la niște chifteluțe de pește în ulei sfârâind și când tocmai pregăteau legumele pentru o plachie de biban ca la mama ei, au aflat că unii de le zicea arabi au asediat Constantinopolul.
Nu prea auzise lumea de ei la vremea aia, dar vestea picase numai bine, căci Asparuh intenționa să testeze rapanele de Marea Neagră și castraveciorii murați de la sud de Dunăre, că li se dusese buhul. Cum nu prea mai era poliția bizantină să le dea amendă că se îmbată și fac ca toți dracii pe acolo, au plecat in corpore. Și așa tare le-a plăcut, că nici nu au mai plecat până azi. Din partea noastră, dacă ne întrebați, a fost vorba de o proastă inspirație. La cât era lumea de mare, se puteau duce oriunde, nu în sărăcia asta de zonă dar, na, nu te pui cu bulgarul. Cât i se pune pata…
Așa! Acum, să revenim la Tervel, fiul lui Asparuh. Cu ei doi începea o tradiție tres jolie de spart capetele cu bizantinii, tradiție la care niciunii nu au vrut să renunțe timp de vreo 700 de ani, până au venit turcii și le-au stricat jucăria. Așa masacre frumoase ieșeau între bulgari și bizantini, de nici nu vă imaginați. Mai rar! Dar, na, iată o altă trăsătură evolutivă, una pe care femeile nu au avut-o. Băieții se pot încăiera azi, ca mâine să stea la o bere și niște mititei împreună, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și fix asta s-a petrecut în anii 717-718, adică momentul pe care vrem noi să îl povestim.
Puțină lume știe să arabii, după succese fulminante în Orientul Mijlociu și nordul Africii, atacaseră și Europa din părți. Adică din două părți. La leatul 711 începuseră cu Peninsula Iberică, iar la 717 veniseră spre Constantinopol, deciși să rezolve problema creștinismului în stil medieval. Ăsta a fost al doilea asediu arab al Constantinopolului. Faza nasoală pentru bizantini era că arabii chiar erau hotărâți acum, nu mai jucau la egal. Zic cronicarii că veniseră cu vreo 2.500 de corăbii, ca la vreo 200.000 de nebuni, și atacaseră Constantinopolul și pe mare și pe uscat.
Împăratul Leon al III-lea Isaurianul (zici că era din neam de dinozauri) reușise să îi țină pe arabi la ziduri, ba chiar să le administreze niște înfrângeri pe mare, grație focului grecesc. Dar bine nu îi era, nici lui și nici celor vreo 30.000 de bizantini care țineau cu dinții să nu piardă rușinos pe teren propriu.
Și la cine au apelat bizantinii atunci? Daaa, la bulgari. Frații lor întru spart capetele și rupt maxilarele. Uite așa a venit Tervel, cu vreo 50.000 de băieți supărați că fuseseră luați în toiul chefului, și dacă nu le-au dat o bătută la arabi de nu i-au mai uitat ăia nici până azi. Cum spuneam, nu te pui cu bulgarul că nu știe multe… Au bătut ăia, domnule, la arăbeți de zici că toată viața lor numai pe ei avuseseră boală. Aia a fost!
Acum, când e să meargă rău, merge până la capăt. La arabi ne referim, nu la faptul că au rămas bulgarii aici. După ce i-au deșelat ăia cu bătaia, i-au mai luat și bizantinii la o tură pe mare, plus că i-a mai lovit și o furtună de nu au mai ajuns acasă decât vreo cinci corăbii, și alea pline de găuri și săgeți. Nici că au mai dat arabii cu asediul pe la Constantinopol de atunci, că nu le-a mai trebuit câte zile au avut ei.
La final, vom spune că Tervel a fost primul străin din istoria Bizanțului care a primit titlul de Cezar, s-a creștinat, ocazie cu care a primit și funcția de sfânt, ba a fost și este considerat salvatorul Europei. Acum, dacă stai strâmb să judeci drept, poți să zici că ne-a salvat de universități, biblioteci, științe, bune maniere și alte lucruri frumoase din Epoca de Aur a Islamului, pe care ăștia le implementau cu spor în toată lumea cucerită de ei, dar mai ales în Peninsula Iberică, spre groaza creștinilor. Dar, totuși, să nu fim cârcotași. Și bizantinii aveau din astea, ba chiar excelau, iar de bulgari și mai la nord de ei tot nu s-a prins nimic. Aia e.
PS – Tervel numai așa ca în poză n-a arătat la viața lui dar, na, luați și voi cu licență artistică bizantină!
sursa foto: wikimedia commons
0 comments on “Cum au salvat bulgarii Europa”Add yours →