Qu’est que nous avons prepare pour aujourd’hui? Păi, pentru aujourd’hui am zis să păstrăm linia începută săptămâna asta și să continuăm cu aspecte evolutive care s-au transmis de-a lungul preistoriei și istoriei la fiicele Evei. Ne facem și noi încălzirea pentru săptămâna 1-8 martie (ați cumpărat mărțișoare, da?). Spre exemplu, azi vom vorbi despre acea genă a femeilor care le predispune la curățenie.
Încă de pe vremea femeii de Neanderthal, se știe clar că ea ținea peștera curată. Păi, cine altcineva? Omul de Neanderthal făcea numai nefăcute. Intra încălțat în peșteră, își lăsa șosetele peste tot, deranja mileurile de pe stalagmite, amesteca mereu albele cu coloratele la spălat, bașca punea farfuriile care doar trebuiau clătite peste alea pline de unsoare. Să îi plesnească ei o venă la tâmplă, și alta nu, cu tălâmbul planetei. De aia ajunsese femeia de Neanderthal să nu îl mai suporte nici când respira lângă ea. Ei bine, trăsăturile astea s-au transmis. Acum, hai să dăm și un caz ca să vedem ce și cum.
Astăzi vom vorbi despre împărăteasa Bizanțului, Theophano cea Bătrână. Teophano cea Bătrână era tinerică foc, dar nesimțiții ăia de cronicari nu au găsit alt apelativ pentru a o diferenția de altă Teophano care a trăit după ea. Ca să știți. Era chiar țapănă bine la anii ei de adolescentă din secolul al X-lea, motiv pentru care prințul Romanos al II-lea, fiul împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul, a dezvoltat o mică obsesie pentru ea. Nu era chiar mariajul pe care îl dorea socrul mare, că ea era fată simplă, de cârciumar, da, na, cui nu i-ar fi fost drag să se trezească lângă o bunăciune, nu vreo boccie din mariaj aranjat? Prin urmare, s-au luat cu acte.
Acum, că asta era ideea, când a ajuns ea prințesă, s-a luat cu mâinile de cap. Era o mizerie pe acolo prin imperiu, un haos total, o debandadă, de numai o mână de femeie ar fi putut să mai facă ordine și curățenie. Câinii i-ar fi întins pe bizantini, dacă nu intervenea o femeie care să știe ce vrea. Așa și-a zis Teophano, și asta a și făcut. Curățenia a început-o chiar cu familia soțului, că tot era la îndemână. Și, cum cârâielile socrului mare au pus-o pe gânduri, cumva l-au pus și pe el la pat și, ulterior, la vreo doi metri sub el.
Ancheta ulterioară, efectuată de cei mai buni medici și polițiști din imperiu, aflați sub atenta ei supraveghere, a dus la un verdict dezarmant. Adică, nu se știa de ce a murit împăratul. Cronicarii, ceva mai grei de cap, au creat imaginea pe care am atașat-o noi, în care se vede cum Teophano l-a otrăvit pe Constantin. Oameni răi, cu chef de bârfă. Nici nu ne cramponăm de ei. Cert este că Teo ajunsese împărăteasă cu puteri depline, iar asta implica o curățenie și mai energică. Respectiv, l-a convins pe soț, adică împăratul, să își trimită mama și toate cele cinci surori la mănăstire, că o deprimau și o țineau din treabă. La scurtă vreme după asta, Romanos o mierlea și el în același mod dubios ca taică`su. Case solved! Next!
În timp ce istoricii se întrebau ce spanac ar fi avut ea de câștigat din manevra asta, Teo devenea numărul 1 în stat, ca protectoare a celor doi fii personali care moșteniseră tronul. Problema era că, în Bizanț, absolut toată lumea voia să îl omoare pe ăla de pe tron și să îi ia locul. Absolut toată lumea. Iar Teo se trezise de parcă își tatuase o țintă mare pe frunte, în timp ce toți zâmbeau la ea cu mâna pe arbaletă. Asta a determinat-o să își ia un soț care să fie suficient de tăntălău încât să nu înțeleagă cine conduce de fapt, ba să nici nu se amestece prea tare în treburile statului. Ăsta a fost Nicefor al II-lea Focas. Imperiul avea nevoie de o mână forte, iar Teo angajase deja niște consilieri tineri, de perspectivă, care să o împingă de la spate, mai ușor sau mai energic, în funcție de cum o cereau vremurile.
Când și-a dat seama că noul soț, aflat deja la vârsta a treia spre a opta, chiar nu pricepuse ce i se ceruse, Teo a vorbit cu unul dintre consilieri, Ioan I Tzimikes pe numele lui, să rezolve treaba. Ioan era un veritabil play-boy la viața lui, iar Teo aflase deja asta pe pielea ei, pardon de expresie. Se pare că, în sfârșit, își găsise și ea slăbiciunea cu bicepși căci, scurt pe doi, la nici 30 de anișori împliniți, Teo punea la cale asasinarea lui Nicefor. Ea a fost cea care a atras gărzile de la ușa dormitorului conjugal, ea a descuiat ușile și ea le-a arătat lui Ioan și oamenilor lui unde să se ducă.
Numai că, ghinion! Ioan nu a mai luat-o de nevastă așa cum promisese. Văzuse și el cât se lărgise cimitirul imperial de când apăruse Teo în scenă, nu era chiar bătut în cap. Plus de asta, biserica se băgase și ea în seamă și îi ceruse expres să nu se însoare cu asasina, de zici că ea îi crăpase capul lui Nicefor cu sabia, nu Ioan. Aici clar a fost vorba de discriminare. Adică, toată lumea avea voie să omoare un împărat, era chiar una din puținele distracții ale vremii, numai femeile nu. Nu era corect. Teo fusese însă mai avant la lettre și băgase trei în pământ. Poate de aici și invidia celorlalți. Cert este că a ajuns în exil, nu s-a mai auzit decât sporadic de ea, dar e mai mult ca sigur că nu a prins bătrânețile. Cât despre curățenie, Dumnezeu cu mila!
Sursa foto: wikimedia commons
0 comments on “Teophano cea Bătrână era tânără, plus alte aspecte dubioase din biografia ei”Add yours →