Cu scuzele de rigoare pentru faptul că ieri nu am postat nimic (nește cestiuni urgente de rezolvat), azi îi dăm bice puternic și intrăm direct în problemă. Par example, știați că femeile sunt răzbunătoare și țin minte tot? Dacă nu o știați, vă spunem noi, că e dovedit științific. Ba o să aducem și un exemplu concludent. Asta mâine, că iar primim reproșuri că facem postări cât Casa Poporului.
Specialiștii britanici în comportamentul omului de Neanderthal au subliniat recent câteva tipare comportamentale, clar date de genetica speciei respective, care s-au transmis și la Homo sapiens, prin încrucișări repetate. Spre exemplu, omul de Neanderthal, comparativ cu femeia de Neanderthal, era mai înapoiat de felul lui, era ocupat numai cu munca, cu vânătoarea, cu găsit adăposturi, creat arme, unelte și alte lucruri bune și folositoare spre propășirea speciei.
Femeia de Neanderthal, în schimb, avea niște trăsături genetice care făceau ca în mintea ei să existe un fel de caiet studențesc în care își nota totul, în amănunt. Mai mult de atât, trăsăturile alea o făceau să fie atentă la fiecare detaliu și să reacționeze în consecință. Spre exemplu: nume, adrese de peșteră, date, fapte, număr vietăți vânate și aduse de el acasă la finele lunii, locul fiecărui obiect în peșteră,numele copilului etc. Ceea ce lui îi lipsea total. Ah, și ea mai avea, tot genetic, acea apucătură de a nota faptele și gesturile lui cu bile albe și bile negre.
Caz concret, venea omul de Neanderthal de la muncă, cocoșat de oboseală, și, în mintea lui insuficient evoluată, zicea și el să îi facă un compliment femeii de Neanderthal, partenera lui peșteră: Vai, pisi, parcă ai mai slăbit! Uuu, ce filiformă ești! Arrrgh! Ce ți-aș face de te-aș prinde, panteruța mea cu colți pumnal!!! Da`, ete că nu mai pot azi, că m-a otâncit alergatul după niște mamuți din ăia de stepă, de zici că au baterii în cur și ăia. Asta e, mâncăm ce-avem și mă duc să trag un pui de somn. Te pupăcește, băiatu de Neanderthal!
Ce omisese omul de Neanderthal era că trăia în preistorie. Iar la vremea aia se purtau femeile mai durdulii. Să îi zici uneia că era slabă, era exact pe dos ca azi. În cazul prezentat, nici nu mai se punea ca bilă neagră, se punea direct ditamai bila de bowling. Și aici intervin acele mecanisme genetice din creierul femeii de Neanderthal. Primo, se uita la individ ca prin vizor. Adică, o sprânceană ridicată în dreapta și un ochi semi-închis în stânga. El nu se prindea căci, subliniasem, procesul evolutiv al intelectului a fost mai lent în cazul său. Secundo, urma liniștea, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Iar când ea zicea că nu are nimic, el chiar credea.
În acea liniște, ea se purta frumooos, îl mângâiaaa, îi povestea ce plictisitor a fost la serviciul ei la fabrica de cules și numărat tuberculi, îi aducea o cină călduță din oase de mamut, apoi îl trimitea la culcare și îl învelea bine, ca să nu îl tragă la șale. Ce iar nu știa omul de Neanderthal era cine anume avea să îi împingă cu bățul o tarantulă urâtă, păroasă și veninoasă, fix sub blana cu care ea îl învelise cu atâta drag. Exaaact, ați ghicit, ea! Putea fi și un șarpe, mai puțin păros, dar cel puțin la fel de veninos. Specialiștii britanici de care vorbeam au subliniat că, în lipsa unei peșteri, putea fi vorba și de o prăpastie, când trecea omul de Neanderthal pe acolo, și nici nu își dădea seama când îi punea cineva piedică.
Iată, dragii noștri, de unde avem noi azi aceste fobii față de animale păroase cu mai mult de patru picioare, de șerpi sau chiar de înălțimi. De acolo, din preistorie, pentru că te puteau ucide când îți era lumea mai dragă, somnul mai adânc și mersul pe lângă hău mai neantent. QED!
Revenind la cazul prezentat, vom întreba retoric: Cine credeți că se văita mai tare a doua zi de dimineață, cu lacrimile pe obraz mai lungi ca fildeșii de mamut? Exaaact! Tot ea. Nici usturoi nu mâncase (că oricum nu exista la vremea aia), și nici… Colegii din alte peșteri veneau și o compătimeau, îi ofereau sprijin, ba chiar o ajutau să își revină din punct de vedere psihic, că era dărâmată. Acum, de la Darwin citire, selecția naturală asta înseamnă. Adică, propășirea acelor gene care te fac mai de succes în lupta pentru supraviețuire. Ce a transmis femeia de Neanderthal până în ziua de azi, credem că e elocvent. Ce n-am prins, e că anumite gene masculine s-ar transmis și ele. Cum naiba? Poate o fi fost femeie de Neanderthal prea subtilă? Naiba știe!
Ne oprim pentru azi aici, urmând să venim mâine cu o altă trăsătură evolutivă a femeilor, tot de la neanderthalience primită, cu un exemplu de mostră ceva mai recent.
Sursa foto: pixabay.com
0 comments on “Despre gene și trăsături feminine cu origini preistorice”Add yours →