Despre împăratul Vasile I și problemele sale

E un mister și mintea asta a omului. Cine știe ce rotițe, ce mecanisme, ce șuruburi or exista și pe acolo de, uite, pleci luni de la etimologie egipteană și ajungi vineri să te plimbi prin Bizanț, numărând victime imperiale? Daaaa. Asta vom face azi. Vom vorbi despre un împărat bizantin care a sucombat într-un mod total neașteptat, lăsând o pildă posterității prin modelul lui. Și, evident, ca de fiecare dată, vom învăța ceva nou și azi.

Între noi fie vorba, ca să o spunem pe-a dreaptă, meseria de împărat bizantin a fost, probabil, cea mai riscantă meserie din istoria omenirii. Ce astronauți? Ce geniști? Ce pompieri? Nu, taică, împărat bizantin să fi fost și aveai șanse să ieși din scenă mai rapid decât dacă te luai singur de piept cu toată mafia siciliană. Era o măcelăreală acolo, de nici nu vă imaginați. Iubeau ăia să se snopească, să se mutileze facial, castreze, tortureze, linșeze, asasineze, că îi numeri pe degete pe ăia care apucau să moară pe căi naturale. Și, apropo de căi naturale, se pare că Divinitatea dădea o mână serioasă de ajutor eforturilor pretendenților la tron, că te miri de ce nu dădea naibii vreun cataclism și rezolva treaba. Ce atâta chin?

În ordinea asta de idei, vom vorbi azi despre Vasile I Macedoneanul, un împărat bizantin care a domnit vreo 9 ani în secolul al IX-lea. Mare atenție! Să fii împărat acolo timp de 9 ani se număra ca în anii câinești. Puteai zice că îi dădeai un cap în freză reginei Elisabeta, cu ăia peste 70 de ani ai ei pe tron. Bine, ea a prins și alte vremuri, n-avea ea stresuri bizantine. Ideea este că Vasi era băiat descurcăreț, de la țară. Chiar de la țară. Da, cumva, a ajuns el pe tron. Prin cumva ăsta înțelegeți și voi un asasinat la adresa fostului monarh, Mihail al II-lea Bețivul.

Ideea este că Vasilică a cerut să i confecționeze o biografie de speriat, din care să reiasă că el era descendent direct din Constantin cel Mare și din dinastia arsacidă armeană. Nu era adevărat, fapt confirmat de faptul că nu există nicio dovadă cum că împăratul Constantin s-ar fi culcat cu dinastia aia, bașca să o mai lase și însărcinată. Ar fi cârâit lumea dacă era. Cel mult să zici că a scos-o la o cafea, la o înghețată pe băț, un sugoci, dar nimic mai mult. Plus că, zice-se, era și mai boccie de felul ei dinastia asta, deci nu cadra cu Constantin, care avea totuși niște pretenții de la viață. În fine.

Cert este că Vasile a plecat la un moment dat la vânătoare cu băieții, asta prin anul 886. Ce a făcut el acolo, ce scheme avea el de vânătoare, faza e că l-a atacat un cerb (deci un animal erbivor), l-a luat în coarne, l-a agățat de curea, și a fugit cu el prin pădure peste 25 de kilometri, până au reușit colegii lui Vasi să prindă animalul. Și când zicem animalul, la cerb ne referim. De ce facem distincția asta veți vedea imediat. Acum, cât l-o fi zguduit cerbul pe ăla, cât l-o fi dat cu capul de toate angaralele prin pădure, ce i-o mai fi făcut prin întunericul ăla pe acolo, putem doar să ne imaginăm. Adăugați la asta și paranoia care venea la pachet cu slujba de împărat și aveți scenariul complet.

Ca să nu o lungim, când au pus ăia cerbul la pământ, un amărât de slujbaș din ăla, gonaci, ce o fi el, a zis să facă o faptă bună și să îl salveze pe împărat. Plus că, la o fază din asta, puteai să te aștepți la puțină recunoștință financiară. Aș, de unde? Când l-a văzut ăla pe bietul om cu cuțitul în mână, tăindu-i cureau și încercând să îl scape, a început să zbiere că vrea tipu să-l omoare. Asta era grija lui, după ce îl violentase cerbul ore în șir. Asta apropo de ce însemna să fii împărat și să trăiești cu stresul ăsta. Când a ajuns și restul găștii, Vasile a dat ordin ca salvatorul să fie ucis, din motivele amintite.

Un om normal la cap s-ar fi gândit că Divinitatea tocmai i-a trimis un semn clar că ar fi cazul să schimbe ceva. Mă rog, nu intrăm aici în detalii, dar mulți așa gândesc. Nu și Vasile, care se pare că era mai greu de cap. Drept urmare, Divinitatea a oftat resemnată și s-a spălat pe mâini. Tradus în fapte lumești, asta însemna că Vasi, după ce fusese penetrat bine de coarnele cerbului, a făcut febră și a murit la doar câteva zile după ce ordonase execuția salvatorului său.

Ce înțelegem noi de aici? Anume, o pildă pe care am mai dat-o și în trecut, cum că mai bine îți bagi un băț undeva decât să îi ajuți pe idioți. Doi, dacă tot vă arde pe mațe și nu mai rezistați fără să vânați în stil medieval, aveți și voi grijă! Puii mei, n-am vânat în viața mea, deci nu știu ce să vă zic la faza asta. Lăsați-i pe alții în față, trageți și voi cu arcul de la distanță că, uite, Vasilică fusese campionat la trântă și tot l-a bătut o erbivoră. S-au schimbat lucrurile, nu mai e ca pe vremea omului de neanderthal, când îi dădeai un cap în gură ursului de peșteră și două picioare în burtă când era la pământ, mai ceva ca Robert de Niro în filmele cu mafioți. Ah, și încă ceva, mai faceți și voi fapte bune că, uite dovada, totul se întoarce în viața asta.

Sursa foto: wikimedia commons