Tenisul, poate cel mai periculos sport din lume

Tenisul este un sport frumooos, te ține cu sufletul la gură ore întregi (mai ales dacă joacă ăia câte cinci seturi), e duios, educativ, civilizat dar, trebuie să fim onești, nu îl recomandăm. De ce? Pentru că, veți vedea, tenisul este un sport foarte foarte periculos și, ca un exemplu, numai el a dus la moartea multor capete încoronate. V-am recomanda șahul, dar și ăla e cu riscuri mari, v-am mai spus noi, că poți să adormi, cazi cu ochii în piese, îți scoți ochii și mai vezi și ce n-ai văzut. Nu știm, chiar nu știm ce să vă recomandăm, ca să fiți în siguranță. Cel mai bine, citiți Mica Doză, că e tot un sport al minții, face neuronii să stea drepți, bașca îi umple și de pătrățele pe abdomen. Să revenim însă la tenis, că despre el era vorba.

Tenisul a fost inventat în Franța, prin secolul al XII-lea, zice-se de niște popi. Vă dați seama cam câte probleme aveau și ăia, câte griji, dacă altceva mai bun de făcut nu aveau decât să inventeze tenisul. Oricum, de acolo vine și denumirea. Inițial îi zicea „tenir” (alții spun că „tenez!”, care era imperativul), termen din franceza veche care însemna (a ține, a apuca, a prinde). Și asta era și ideea. Ăia făceau o minge de lemn și o loveau cu palma de la unii la alții. Cu ocazia asta, nu doar că îți consumai energia în mod plăcut, dar aveaiși o scuză elegantă, tu ca popă, pentru bășicile care apăreau ocazional în palmă.

Ceva mai târziu, jocul a căpătat numele de Jeu de Paume, iar concurenții au primit și câte o mănușă supradimensionată care juca rol de rachetă. Apropo de rachetă, numele vine de la superbul termen arăbesc „rahat al-yad” sau, simplu, „rakhat”, care însemna „palmă” și care reușea nu doar să evidențieze regulile jocului, ci și să sublinieze frumusețea neasemuită a acestui sport. Buuun! Acum propunem să vedem și de ce a fost și a rămas un joc deosebit de periculos.

Trecem peste faptul că dacă te lovea o minge din aia de lemn fix în bot sau în scăfârlie, te rezolva pe viață. Mega strungăreață scria pe tine sau, după caz, să începi să te crezi Ștefan cel Mare, Napoleon Bonaparte sau alte personaje interesante. Poate tocmai pentru că era un sport periculos a și intrat definitiv și irevocabil în grațiile capetelor încoronate. Spre exemplu, Henric al VIII-lea al Angliei juca tenis atunci când soția sa, Anne Boleyn, a fost arestată în tribune (era anul 1536). Fiind foarte prins de joc, Henric tot la o partidă de tenis a aflat vestea execuției ei. Deci, iată o primă victimă a tenisului de pe lista noastră.

Cronologic vorbind, regele Ludovic al X-lea Arțăgosul al Franței ar fi fost primul pe lista neagră a victimelor importante din lumea tenisului. Omul chiar era pasionat de sportul ăsta, se implica ceva teribil în joc (de unde probabil și porecla), și l-a popularizat pe cât a putut. Într-o zi, pe la 1316, după o partidă epuizantă de tenis, a cerut omul niște vin rece să se dreagă. Dres a fost, că a dat ochii peste cap mai rapid decât dădea Pete Sampras ași. Vinul ori ar fi fost otrăvit deci, concluzia a fost clară… de la tenis i s-a tras.

Un alt caz este cel al regelui Carol al VIII-lea cel Prietenos, tot al Franței. Ăsta era așa prietenos că nici măcar nu juca tenis, ca să nu se certe cumva cu adversarii pe vreun neț, pe vreo minge ieșită milimetric șamd. Strica omul bunătate de poreclă. Așa că prefera să vadă din tribune ce și cum. Cu o astfel de ocazie, în 1498, se grăbea el să nu piardă începutul unui meci (știți cum e la tenis, ca la filmele porno, ai ratat o fază și nu mai pricepi nimic după aia). În graba lui a dat cu capul de o stinghie a unei uși și a murit de viu câteva ore mai târziu, în tribune, fără să mai prindă finalul meciului.

Pe la 1536, Francis al III-lea, duce de Bretania și prinț moștenitor al regelui Francis I al Franței, juca o partidă de tenis cu un amic, contele Sebastiano Montecoccoli. Puștiul, că avea doar 18 ani, încins, a cerut niște apă. Montecoccoli i-a adus o cupă, Francisc al III-lea a băut-o așa rece, a făcut pleurezie și a murit câteva zile mai târziu. Nemulțumiți de verdictul autopsiei, membrii curții regale l-au ucis exemplar pe Montecoccoli pe motiv că ar fi otrăvit apa. Deci, aici avem două victime ale acestui sport brutal, nu una singură.

Un ultim caz, de data asta din Scoția, a fost cel al regelui Iacob I-ul. Pe la anul 1437, regele se afla la el în cameră, atunci când a fost înștiințat că la castel au venit mai mulți indivizi recalcitanți care vor să îl mătrășească. Amicii lui l-au ascuns într-un canal din ăla colector, dar Iacob nu a putut să iasă pe la capătul care trebuie, că fusese blocată ieșirea. De ce? Ca să nu intre în canalizare mingile de tenis de la un joc care se juca în zonă. Acolo l-au prins inamicii și acolo i-au luat piuitul.

Iată așadar, dragii noștri, ce japiță de sport mai e și ăsta, cu atâtea victime nevinovate moarte de vii din cauza lui!

Sursa foto: wikimedia commons