Ce ziceau și, mai ales, ce nu ziceau egiptenii antici

V-am explicat ieri, cu date științifice elocvente așa cum facem întotdeauna, negru pe alb, că egiptenii antici nu și-au spus niciodată egipteni. Denumirea pe care ei o aleseseră pentru țara lor era Kemet, Țara Neagră în traducere, termen care făcea referire la pământul ăla fertil din delta Nilului și de pe malurile lui, mai puțin la culoarea populației așa cum crezuseră strămoșii lui Socrate și Platon.

Apoi, v-am mai explicat și că denumirea de Egipt pleacă de la grecii antici, cei care au tranformat numele Hut-ka-Ptah (Casa Spiritului lui Ptah) în Aigyptos. Numele cu pricina era, de fapt, doar una dintre denumirile capitalei, cea care, tot de la greci citire, a ajuns să fie cunoscută sub numele de Memphis. Acum, propunem să nu schimbăm subiectul așa repede, și să mai zăbovim un pic în zona asta, că veți avea surprize de să vă ia cu amețeli. Ia fiți pe fază!

Dacă pământul ăla negru de care erau așa mândrii a primit numele de Kemet, trebuie să știți de la noi că Egiptul nu are doar pământ de zici că e Bărăganul. Neah! Au și deșert să își pună și în cap. Iar zona aia a fost denumită de egiptenii antici… Deshret. Acum, dacă vă uitați în dicționare, o să vedeți că termenul de „deșert” vine din latinescul „desertum” (loc abandonat). Da, corect! Dar latinii de unde îl luaseră? Iaca de unde! De la egipteeeeni. Buuun!

Tot de la strămoșii noștri latini avem și termenul „ebur”, care însemna fildeș. Drăguț! Dar, cum s-a dovedit ulterior științific, africanii stăteau ceva mai bine la producția de elefanți decât europenii, în sensul că europenii nu mai văzuseră unii nativi de la ultima perioadă glaciară. Deci, că asta era ideea, egiptenii avea ce numi primii, mai degrabă decât latinii. În consecință, denumirea latinească vine tot de la egipteni, mai exact „abu”. Pe aceeași filieră avem și termenul de oază. Și aici, egiptenii stăteau mult mai bine ca grecii și romanii. De aia, tot ei au fost primii care le-au dat nume, respectiv „wehe”. Cum grecii erau mai fuduli de urechi, au transformat termenul în „oasis”, preluat așișderea și de romani.

Acum, poate vă întrebați de unde vine denumirea de barcă, și nu puteați dormi din cauza asta. Vă salvăm tot noi, ca de obicei. Și barca tot de la egipteni vine, domnule! Ei i-au zis „bar”. Romanii au preluat termenul fără să citeze autorul, și i-au spus „barca”. Dar, lingiviștii s-au prins de furăciune, iar noi vă dăm aici sursa veritabilă a termenului.

Acum, dacă tot am ajuns în acest punct, să vedem și niște termeni despre care puteați să jurați că sunt egipteni, ba chiar să pariați pe asta. Noi zicem să țineți bănișorii bine, că s-ar putea să fiți în eroare. Uite, spre exemplu, mumia. Nu de la egipteni vine, taică! Egiptenii îi ziceau „sH”. Vedeți și voi cum pronunțați! Termenul de azi, de mumie, vine din persana veche „mum”, care însemna ceară. Arabii l-au preluat, a devenit „mumiya”, termen care făcea referire la substanțele pe care le băgau ăia în mumii ca să le țină țepene. Tot un fel de ceară, de rășini etc. Pe linia asta, a ajuns el în latina medievală (mumia), apoi în franceză (momie). Aia e.

Piramida! Ăsta iar e un termen pe care egiptenii antici nu îl cunoșteau. Ei când construiau din astea și le și terminau, spuneau așa: „Mr!” Și așa le-a rămas numele. Asta până au venit grecii. Ce au auzit ei, ce au priceput, că au ajuns acasă cu termenul „puramis”, cuvânt din care a derivat piramida de mai târziu. Și cică să te bazezi pe greci, că erau corecți, că le plăcea cartea etc. Aiurea, uite cum le abrambureau!

La final am păstrat creme de la creme. O să ziceți că dacă și termenul de faraon nu e egiptean, ne dați cu o tigaie în cap și ne afurisiți. Dar noi tot o să spunem că nu e egiptean, că noi suntem de partea corectitudinii științifice. Egiptenii, săracii, aveau termenul „per`aa”. Dar ăsta făcea referire la palatul regelui, nicidecum la rege. Ba chiar și traducerea, „Marea casă” ar trebui să vă lumineze cu privire la ce a vrut să spună autorul. De fapt, să știți că niciun monarh egiptean nu și-a spus vreodată „faraon”. Știți de unde confuzia? Din Vechiul Testament. Evreii au folosit termenul ăsta ca să desemneze regele. În realitate, egiptenii începuseră să îl folosească de acum vreo 3.500 de ani, dar ca epitet, ca formă de respect, d`ăștia. Cum ar veni: „Ce faci, băi, faraoane?”. Adicătelea, „Vă salut cu respect și admirație, toarșu director!”. Aia e. Gata, le știți și pe astea acum!

Sursa foto: pixabay