De unde vine numele de Egipt… și nu numai?

Astăzi vom vorbi despre etimologie, ca să vedeți și voi cum funcționează treaba, și de ce folosim azi niște denumiri care habar nu mai avem de unde vin, deși le vedem peste tot. Pentru a nu crea confuzie și pentru a nu ambramburi publicul cititor, vom crea niște dialoguri care, cel mai probabil, au avut loc și în realitate.

Spre exemplu, acum vreo 5.150 de ani, când faraonul Narmer (sau Menes) a unit cele două Egipturi (Cel de Sus și Cel de Jos), s-au întâlnit doi egipteni, s-au scărpinat în cap, au ras câteva bericioaice și au vorbit între ei:

– Bă, băiete, ai auzit că șefu` s-a apucat de construit capitală? Cică n-aveam așa ceva și musai ne trebuia una. Cică o să-i spună Hut-ka-Ptah.

-Ce, mă? Casa Spiritului lui Ptah? Ce drac de nume de ăsta?

-Dacă îți zic. Mi-a spus mie un băiat de-acolo care lucrează la departamentul de proiectare cărămizi la o multinațională. El le vopsește albe, apropo. Ah, că mi-am adus aminte, cică o să-i mai spună și Inbu-Hedj (Ziduri Albe), că vrea șefu` să văruiască toate zidurile, de-aia l-a angajat și pe amicul ăsta al meu.

-Bă, mă lași?

-Doar nu mă apucam acum să te mint aiurea brambura. Și cică, dacă iese totul bine, la final o să-i mai zică și Men-nefer, adică Frumusețea sa.

-Are și ăsta o inspirație de te doare mintea. Auzi? Hai mai bine să găsim noi o denumire la țară, până nu dă ăla cu mucii în fasole și ne cheamă ca pe dracu`! Ia fii atent! Țara neagră îți place? Avem pământ bun, negru, eu zic că ăsta o să rămână simbolul nostru în istorie, nu tâmpeniile ăluia cu clădiri, monumente și alte bășini de struț. Hai că nu sună rău!

-Hmm, Kemet… să știi că sună bine. Dă să te pup, ești mare! Așa îi rămâne numele…Kemet (Țara neagră). Auzi? Mai dă tu un rând, și pe urmă mergem să îi anunțăm și pe băieți ce am decis.

Eheeei, dragii moșului, și așa au trecut vreo 2.000 de ani și ceva de ani, până când s-au întâlnit doi greci, la un șpriț și niște obleți afumați, trași frumos pe sfoară, doar să le rupi căpățâna și să rânești cu ei în mujdei. Cu obleții, zic.

-Kalimera, tati!!! Pe unde umbli, băi, disperatule? Te caut de o lună de zile și nu dau de tine. Ziceai că mă ajuți cu faianța în baie și-așa m-ai lăsat.

-Aaaa, am fost în team-building, frate! Nu știai? A plătit firma. Frumos rău de tooot! Ne-a preluat un patron nou, un traco-get. Plin de bani. A organizat omu` o deplasare, cică să sudăm echipa, să fim mai productivi, din astea. El n-a venit că avea treabă, dar a închiriat un vas de croazieră, cazare la hotel de lux, băutură, distracție. A fost și creața aia tare de la secretariat. Moaaamă, ce-a ieșit pe acolo! Praf ne-am făcut, iar la final s-a lăsat chiloman cu spart de farfurii, cu dansuri… frumos! rău! Cred că facem o tradiție din asta cu spartul, că a ieșit caterinca de pe lume.

-Și pe unde ați fost, mă?

-Băi, să mor dacă am reținut cum trebuie, că am ajuns direct băuți acolo și nici că s-a trezit vreunul până am plecat. Neam de neam n-am reținut. Ziceau ăia ceva de Huki-Pios, Aighi-ptios, da` naiba se înțelegea cu păsăreasca lor. Cică ceva legat de un zeu, Ptah. Ah, și are mai are un nume capitala. Meme-fios, Meme-draci, că nu mai știu.

-Zi-i simplu, Aigyptos, cu capitala la Memphis?

-Așa ceva.

-Atunci ăsta să-i fie numele!

După încă vreo 3.000 și ceva de ani, și după ce au stâlcit și romanii numele din Aigyptos în Aegyptus, s-au întâlnit doi spanioli la o sangria și niște demnități de taur de coridă.

-Hola, Jorje! Bă, băiatule, ai văzut că tot apar unii pe la noi, de nu știe nimeni de unde să-i ia? Căruțe, coviltire, de unde vin ăștia, bă?

-Titi, ce pot să zic eu este că nu sunt mauri. M-am bătut personal cu maurii și nu arată așa. De unde vin? Habar n-am. De la capătul Pământului probabil. Vine sfârșitul lumii, fii atent ce-ați zic. Mi-a zis și popa!

-Păi și ce țară e, mă, cel mai departe și mai departe, ca pe la capătul Pământului?

-Titi, la școală așa am învățat, că Egiptul ar fi cel mai departe și mai departe. E adevărat că nici nu prea am performat la geografie. Știe că mie mi-au plăcut alte materii.

-Da, recreația. Auzi, mă, dacă zici tu că sunt egipteni, asta trebuie să fie. Așa să le zicem.

-Deci, egyptano. Sau, mai simplu, gyptano!

-Auzi? Zi-le gitano și gata, că-mi pică greu vinul ăsta de la atâtea cuvinte complicate!

Asta a fost! Așa a apărut numele de Egipt, cel de Memphis, și cel de gitani. De la un „telefonul fără fir” etimologic.

Sursa foto: pixabay.com