Despre ce să mai vorbim noi azi? Uite, propunem să vorbim despre opere de artă căci de multă vreme nu am mai atins subiectul. Ca să fim mai exacți, azi vom vorbi despre lipsa nasurilor la statuile antice. Ați observat probabil că foarte multe statui din perioada antică și-au pierdut nasul la un moment sau altul. Și de aici întrebarea: de ce tocmai nasul? Nu de alta dar, iată, lumea nu știe.
Ca un exemplu, când a fost nebunia cu mișcările alea BLM, anti istoria albilor sau naiba știe ce mai voiau și ăia, s-au găsit niște deștepți care să spună că, în Egiptul Antic spre exemplu, au venit grecii și au distrus nasurile statuilor pe care le-au găsit pentru că alea aveau chipuri de persoane de culoare, iar elenii ar fi fost niște rasiști arieni care nu suportau așa ceva. Te doare mintea. Ca să tăiem din fașă orice tentativă de eclipsă din asta mentală, vom explica noi cum stătea treaba.
Primo, dacă e de acuzat cineva, Issac Newton e ăla. Daaa! Fix el. El a inventat legea gravitației, iar gravitația a jucat un rol important în ecuația asta. Dacă își vedea și ăla de treaba lui, să facă o plăcintuță, un compot, un ștrudel sau altceva cu mărul căzut în cap (sanchi, știm că e mit faza cu mărul picat în freză, dar facem și noi spirite), altfel ar fi stat treaba azi. În ce privește legea eroziunii, nu avem pe cine acuza pe persoană fizică, pentru simplul motiv că nu există așa lege. Ca o primă concluzie, unele statui și-au pierdut protuberanțele din cauze strict naturale. Csf! Ncsf!
Daaar, dacă ne gândim la statuile grecești masculine, ca un exemplu, ele au și alte protuberanțe, părți ale corpului proeminente, care nu au căzut. Și atunci intervine o altă întrebare. De ce le-a picat unora doar nasul și nu și mânerul burții? Nu se zice că nasul mare e un indiciu clar pentru…? Deci, din punct de vedere tehnic, dar și din cel științific, ar fi trebuit să pice amândouă. Ete că n-au picat sincron. Poate o fi fost nasul mai sus, forța de atracție gravitațională mai mare, naiba știe! E multă speculație aici iar noi, știți foarte bine, analizăm serios și exhaustiv doar ceea ce e dovedit științific. Astfel, ajungem la un alt motiv bine întemeiat.
Prin Egiptul Antic, cunoaștem toți, aproape orice era sacru. Inclusiv statuile. Sau mai ales ele. Se considera că statuia e un receptacul în care un zeu putea intra oricând pentru a putea comunica oamenilor ce avea de comunicat. Sau, și mai simplu, să îi comunice oamenii lui, că zeii din statui nu prea se oboseau cu vorbitul. Astfel, dacă distrugeai forța vitală a unei statui, distrugeai receptaculul și totul se transforma într-un pietroi fără valoare. De aici și distrugerea nasului căci, evident, ăla era locul prin care se respira, suflul vieții, ați prins-o.
Plecând de la ideea asta, unii faraoni aveau boală din varii motive pe ăia de dinaintea lor. Și pentru asta le distrugeau statuile, ca să îi pedepsească pe cei întruchipați acolo, post mortem. V-am mai povestit noi că tăierea nasului era o practică des întâlnită la egipteni. Ba chiar creaseră o așezare prin Palestina, Rinocorura pe grecește, în care îi exilau pe toți cei care făcuseră nasoale și își pierduseră nasul din cauza respectivă. Asta și însemna denumirea, gen „tăierea nasului”. Iaca, pedeapsa se ducea și către statui, deși nu stătea nimeni să se umerească cu ele cel puțin 400 de km până în Palestina. Asta putem spune că a fost prima variantă de iconoclasm.
A doua variantă de iconoclasm vine de la profesioniști, adică de la creștini, care au luat la mână cam tot ce au putut prinde în materie de statui antice. Rugăm a se vedea foto. E clar că nu poți să dai vina pe gravitație în cazul Afroditei din Atena. Doar n-a căzut creștinul cu dalta în chipul statuii, în mod repetat, pentru a-i reteza nasul și a-i scrijeli o cruce în frunte. E destul de evident ce a vrut să spună autorul în opera sa în cazul de față. Cum ar veni, urau superstițiile păgâne, gen alea cu nasul, dar era bine să crezi puțin în ele, așa cât să nu îți meargă rău pe parte economică. La fel s-a întâmplat și în a treia variantă de iconoclasm, cea islamică, unde s-au luat la puricat statuile omise de creștini. Aici, băieții lucrau la nivel industrial, a se vedea și poveștile care leagă dispariția nasului Sfinxului de un fanatic religios musulman.
Chiar! Voi v-ați gândit cum funcționa mintea ălora care distrugeau statui din motive religioase? Oare ce ziceau ei în capul lor? Că ajung în Paradis și acolo îi întâmpină fie vreun șef important de departament, fie chiar Il Capo, ca să îi întrebe ce au făcut ei în timpul vieții. „Păi, Boss, am căsăpit vreo douăj de statui. Praf le-am făcut nasul, că așa auzisem eu că trebuie. Dacă ai ști ce zdroabă a fost, ce stres pe mine! M-au trecut toate năplăielile. Da mai dă-le dracu`! A meritat. Existența lor era oricum futilă”.
„Pfuaaai, ce taaaareee ești, băi, Futilă! Așaaa cevaaaa! You`re my hero!!! De-aia îmi place mie să lucrez cu băieți ca tine. Voi, ăștia mai săraci cu duhul, de prindeți greu și uitați repede”, ar fi zis Divinitatea vizibil emoționată. „Ia mergi tu în față, vezi de treci pe lângă cârdul ăsta de enoriași care au ținut toate posturile, treci și de ăia care au dat bani la biserică, și mergi drept înainte la casierie. În capăt faci prima la dreapta! Cu tupeu, că meriți! Spune-le ălora că am zis Eu să îți bifeze imediat niște virgine, că doar nu degeaba s-au păstrat și alea caste toată viața! Pentru băieți dintr-o bucată, păroși și urâți cu crengi ca tine s-au menținut ele așa. Visul lor! Kama Sutra cu perversiuni o să scrie pe voi în cel mai tare dormitor din Paradis, din ăla cu bilă de discotecă! Apropo, vezi că berea și covrigeii sunt din partea casei. Te-am pupat, Futilă! Pa! Am fugit că am niște treabă. Mai vorbim!”.
Cam așa trebuie să fi gândit ăia. Altfel cum?
Sursa foto: wikimedia commons
Ultimul paragraf e complet futil.