Rămăsesem vineri la povești cu tipe scandinave din Evul Mediu și reușitele lor pe plan profesional. Așa cum am promis, că doar nu ne-am dat lebede degeaba, mai avem una bucată din asta, și asta vom prezenta. Ca să nu credeți și că alea erau bune doar ca să se bată, azi avem un caz aparte. Nu e vorba de vreo războinică, ci de opusul uneia, mai precis o tipă căreia i-a plăcut să călătorească, să vadă lumea, să aibă o familie, chestii din astea. De ce e mai deosebită decât restul populației planetei veți vedea imediat.
Pe duduia de o pomenim azi o chema Gudrid. Apropo, vedeți că are legătură cu tot ce am scris săptămâna trecută despre scandinave. Deci, dacă nu ați citit, băgați repede ultimele două postări, că popa nu cântă de două ori pentru o babă surdă! Bun! Cum ziceam, o chema Gudrid, era din Islanda și era și foarte iute de picior, în sensul că se măritase încă de pe la vreo 14-15 ani cu un negustor pe nume Thorir. Treaba ei, nu ne privește pe noi.
Ce ne privește este că povestea ei începe atunci când este găsită pe mare, naufragiată, alături de Thorir și de jumătate din echipajul cu care ăștia plecaseră pe mare cu nu știu ce treabă. Cine a găsit-o? Leif Erikson, băiatul lui Erik cel Roșu. Leif era deja o celebritate, ajunsese în America, ba se și întorsese, iar acum făcea comerț cu lemn, cu struguri și ce alte chestii se mai puteau vinde la vremea aia. Cert este că i-a adus pe ăia în Groenlanda, numai bine să moară toți de o boală dubioasă. Singura persoană care a supraviețuit a fost Gudrid.
Tipa cică era chiar frumușică, știa să se poarte, să cânte și cică mai era bună și la alte chestii, motiv pentru care fratele lui Leif Erikson, Thorstein, a pus ochii pe ea. S-au luat cu acte la primărie, cu tot tacâmul, și au plecat rapid în America să îl caute pe un alt frate, Thorvald, care se auzise că o mierlise stupid de mâna nativilor americani. Treaba e că nu au ajuns nici ei prea departe, că i-a prins o furtună, iar naufragiul le-a pus capăt vilegiaturii.
Cumva au reușit să se întoarcă în Groenlanda, unde și Thorstein a murit de nu știu ce boleșniță. Acum, între noi fie vorba, Gudrid era deja la al treilea naufragiu din trei călătorii bifate (mai avusese unul și cu tat`su când s-au mutat în Groenlanda), și doi soți ai ei muriseră în condiții similare, dacă nu identice. Se pare însă că nimeni nu s-a gândit că tipa ar purta ghinion sau că ar avea probleme de alt gen, de a rămas văduvă a doua oară la vârsta de 17 sau 19 ani.
Ideea e că fătuca s-a reorientat rapid și s-a măritat cu un alt negustor, unul pe nume Thorfinn. Neam de viking, ăsta nu se uitase că e cu piaza rea după el, așa că a organizat o expediție în America, aia în care a mers și Freydis, fata lui Erik cel Roșu, cea despre care vorbisem data trecută. Buuun! Acum începem să vedem ce a făcut ea deosebit de merită menționată. Păi, Gudrid a fost prima femeie din lumea asta despre care avem date că ar fi născut un copil european în America. Snorri îl chema pe ăla mic. Dar, nu uitați, nici expediția asta nu a ieșit cum trebuie, că după trei ani s-a lăsat cu scandal cu nativii, iar scandinavii au plecat ramburs (câți au mai apucat).
Așa a ajuns Gudrid înapoi la locurile natale din Islanda, unde s-a apucat de fermierit, de creștinism, și alte chestii pașnice și folositoare sănătății. Pe la vârsta de 40-50 de ani, atunci când juniorul Snorri s-a așezat la casa lui, Gudrid și-a luat o bocceluță, o sabie și cam tot tupeul de care putea da dovadă, apoi a plecat la Roma în pelerinaj. Da, la Roma. Și asta pe jos! A străbătut ea Europa de la nord la sud, a văzut Roma, a mâncat o pizza, a testat și înghețata locală, plus un vin italian, s-a bronzat puțin la nudiști la Mediterana, a făcut shopping și s-a întors acasă. Tot pe jos, că face piciorul frumos.
Așadar și prin urmare, ca să concluzionăm, avem așa: prima femeie care a născut în America. Apoi nu doar că a ajuns în America, dar a făcut și drumul ăla până la Roma, adică mai mult decât făcuse orice alt scandinav medieval… ever. Două recorduri grave. La final a dat-o cu basca de pământ că s-a călugărit la ea în Islanda dar, na, a fost opțiunea femeii, nu ne privește pe noi ce a ales ea să facă cu viața ei. Măcar de ar fi încercat unii să facă ce a reușit ea pe la anul 1.000.
Sursa foto: wikimedia commons
0 comments on “Fete rele: alt studiu de caz. Azi, Gudrid”Add yours →