Fete rele: studiu de caz. Azi, Freydis

Am adus ieri în discuție un subiect interesant, respectiv femeile scandinave din perioada vikingă. Nu știm cum se face, dar se pare că temele cu bărbați bătuți măr de femei prind teribil la doamnele și domnișoarele de azi. Ăsta e caz științific, ar trebui studiat la marile universități, că l-am observat inclusiv aici în redacție. Are marketinga un zâmbet când aude subiecte din astea, cam cât dai o dată cu sapa. Nu comentăm, doar relatăm. În fine, considerați postarea de ieri o introducere la cea de azi, căci azi venim cu un exemplu de gagică din aia vikingă spre edificare.

Până să începem, e musai însă să prezentăm câteva lămuriri și explicații. Primo, viking e un verb, nu un substantiv. To go viking! Pe românește: a merge la… furat/a prăda. Substantivul era „vikingr” și îi desemna pe ăia care plecau în raiduri, cum s-ar zice azi pirați. Secundo, am analizat științific aici în redacție și am ajuns la concluzia că nu toate scandinavele se pretau la războaie, la bătut bărbați și așa mai departe.

Cum ar fi să apară una la 48 de kile, radiografie îmbrăcată, cu fundulețul bombat și buzele ca ventuza de desfundat chiuvete? Cum să o trimiți pe aia la război? Se mai bate cineva? Aia-i bună de altceva, nu să taie adversarii în două cu sabia. Dacă punea ea mânușițele pe suliță, pe buzdugan sau ce alte arme se mai foloseau la vremea aia, pe pariu că se lăsa lupta cu o remiză și se apucau nebunii numai de poezii de dragoste.

În schimb, alea care mergeau în raiduri, la război șamd., trebuie musai să fi fost pe alt calapod. Respectiv 125 de kile, 2 metri înălțime, bicepsul lui Schwarzenegger, zâmbetul lui Jack Nicholson și tenul lui Danny Trejo, ăla zis și Machete. Ceva în genul ăsta ne-am gândit noi. Ei bine, de un specimen din ăsta vom vorbi azi. Și nu e singurul, mai avem.

Specimenul se numea Freydis Eiriksdottir, și o chema așa pentru că era fiica lui Erik cel Roșu, băiatul care a ajuns primul în Groenlanda. Am mai vorbit noi și despre el, și despre ea, dar acum vă povestim un episod de feminitate scandinavă ce n-a văzut Parisul, pe care nu l-am menționat în postările mai vechi. Așaaa! Freydis asta apare menționată în Saga lui Erik cel Roșu și în Vinland Saga, două povești care vorbesc cam despre aceeași temă, respectiv cum au plecat ăștia în Groenlanda, respectiv America. Ideea e așa, ca să nu vă abramburim. Leif Erikson, băiatul lui Erik, a fost primul din neam care a ajuns în America. Apoi s-a întors și s-a dedicat propovăduirii creștinismului.

Frate`su, Thorvald, s-a dus și el în America, dar l-au omorât băștinoșii. Un alt frate băiat, Thorstein, a plecat să îl caute pe Thorvald dar n-a ajuns prea departe, că a naufragiat, vai de steaua lui. L-au găsit unii, l-au adus acasă și, când să zică și el că a scăpat, l-a lovit o boleșniță și a murit de viu. Dat fiind că doi frați sucombaseră și unul se apucase de creștinism, Freydis rămăsese cam singurul bărbat din familie, dacă înțelegeți ce vrem să spunem. Apropo, să nu uităm, cronicile alea o descriu ca pe o femeie foarte puternică, a se vedea ce am scris mai sus. Și, evident, ca orice bărbat din neamul lui Erik, a plecat și ea în America. Ei, aici ajungem unde voiam.

Faza e că la început a fost bine, s-au înțeles cu localnicii, și-au tras niște case, niște ferme, făceau troc, până când ar fi avut ăștia neinspirația să le dea nativilor de acolo niște brânză, niște lapte, ceva de genul ăsta. Cum ăia nu aveau rezistență la lactoză, i-a tăiat o cufureală de zile mari, de nu mai găseai frunze și brusturi pe tot țărmul estic al Canadei. Acum, ce-au zis băștinoșii? Băi, băiete, ăștia ne-au otrăvit. Ia hai după ei, vedeți și voi pe unde călcați, că așa ceva nu se face. Am porcăit naibii toate pădurile pe aici, de au fugit până și urșii grizzly să ia aer curat în altă parte.

Zis și făcut, s-au dus nativii americani după vikingi și a ieșit omorul după lume. Fugeau vikingii ca disperații, chirăiau și mureau pe capete. La faza asta, Freydis care, apropo, era însărcinată în luna a opta, a ieșit din casa ei și, când a văzut ce chiloman era acolo, a cerut o armă de la ăia care se retrăgeau în degringoladă. Nu i-a dat nimeni nimic, că ăia nu știau cum să scape. Atunci, a pus gagica mâna pe o sabie de la o mortăciune, și-a sfâșiat hainele de a rămas la bustul gol, și a atacat de una singură. A tăiat ea ce a tăiat la băștinoși dar, fiind singură, au înconjurat-o ăia.

Când a văzut ea așa ceva, a început să zbiere și să se bată cu sabia în piept, agitându-se către ăia. Finalul? Tipa a câștigat bătălia că, la așa imagine, s-au scăpat nativii ăia iar în pantaloni, și-au pus coada la spinare și au fugit care încotro. Mă rog, așa zice la sagă, așa zicem și noi. Posibil să mai fi înflorit și cronicarul pe ici, pe colo. Ideea e că ăsta a fost și ultimul moment în care s-a mai auzit de Freydis. Probabil s-a întors acasă în Groenlanda, să vadă de ale ei, că de nebuni era sătulă până în gât. Asta a fost, cum spuneam, mai avem cazuri.

Sursa foto: wikimedia commons

0 comments on “Fete rele: studiu de caz. Azi, FreydisAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *