Cine reușea să bage groaza în vikingi de fiecare dată?

Dom`ne, nu știm la alții cum e, dar aici în redacție ni s-a luat de filme cu vikingi ca de mere acre. Unde cauți și tu un film, dai numai de cafteală cu scandinavi medievali, de telenovele cu din ăștia, de omor, de sex cu vikingi, de draci să-i pieptene. Și ți-i arată pe ăia îmbrăcați numai în pantaloni și haine de piele de zici că e întrunirea motocicliștilor posesori de motoretă cu ataș, bașca bătând fiecare ca la vreo două stadioane pline de inamici. De unde i-au găsit, măi nene?

Și faza cea mai tare e că îi prezintă pe vikingii ăia de zici că sunt toți altoiți cu Chuck Norris. Neînfricați, duri, epilați pe piept, unși cu ulei… dom`ne, dacă era vreo scenaristă care să fi scris toată treaba, mai înțelegeam. Își îndeplinea și ea, săraca, o fantezie. Dar altfel? Ascultați-ne pe noi, vikingii nu erau așa. Cică erau răi. Păi, normal că erau răi. Ați auzit voi de invadatori drăguți și politicoși? Și, apropo, nici costume din piele, stil motor, nu aveau. Dacă ați călători în timp și i-ați vedea cum se îmbrăcau în realitate, ați jura că sunteți la întrunirea vreunui ansamblu folcloric căzăcesc. Aia e!

Și, tot de la noi să știți, le era și lor frică. De cine? Păi, spre exemplu, de ceață (că nu știau ce se ascunde în ea), de zei, de balauri, din astea. Dar, cel mai rău și mai rău, de neveste le era frică. Daaa! Hal de cotropitori ce erau ei. Dacă era cineva de care să îți fie teamă prin Scandinavia, de doamne, ba uneori chiar și de domnișoare, trebuia să te păzești. De ce? Să vă explicăm!

Comparativ cu alte societăți ale vremii, femeile din vremea aia se bucurau de multe libertăți. Spre exemplu, o femeie putea să divorțeze din varii motive. Nu știm dacă mirii își jurau ca azi „la bine și la greu”, dar acolo era mai salcâm cu greul. Astfel, un motiv temeinic de divorț era lipsa banilor. Nu mai aduceai acasă avansul și lichidarea, rămâneai cu câinele, dacă nu ți-l lua și pe ăla la partaj.

Un alt motiv întemeiat era violența. Ridicai mâna la ea și ți-o luai în bot de nu te vedeai. Dacă aveai ghinionul să dai peste vreo luptătoare antrenată cu toate armele albe și colorate, te bătea gagica până te lăsa lat ca pe o broască din aia călcată de basculantă. Te decupau vecinii din armură ca din conservă după ce termina ea cu tine. Dacă era mai sighinașă, băga divorț și te băteau rudele, prietenele ei sau viitorul soț. De scăpat oricum nu prea scăpai.

Foarte important în lumea lor era, de asemenea, să îți poți îndeplini îndatoririle casnice. Și nu la spălat vase ne refeream, ați prins ideea. Dacă se întâmpla să ai vreun accident (că o fi fost prea frig, că erai cu gândul în altă parte, că ar fi trebuit să bei o alimonată înainte), nu prea se punea. Mă rog, aveai dreptul la mai multe încercări, dar era dreptul ei să se dezcăsătorească pe motiv că nu se poate bucura de căsnicie. Și tot dreptul ei era să spună tuturor ce poamă mică și/sau fleșcăită ești. Și nu vi se pare normal ca ăia să facă precum toate arătările pe câmpul de luptă? De frustrați făceau așa, vă spunem noi. Încercau și ei să își arate bărbăția cum puteau, că acasă era jale.

Apropo, nu știm sigur, dar avem o bănuială că legile pe acolo erau făcute, măcar în parte, de femei. Știați că menestrelii ăia ai lor, poeții și restul, nu aveau voie să recite poezii de dragoste decât soțiilor lor? Păi da! Te dădeai și tu cu calul prin târg, vedeai o blondină cu un botic de zile mari, ți se punea pata pe ea și îți venea să sari acolo, pe loc, să îi reciți o poezie. Nu mergea. Asta însemna că o cunoști intim, mult mai bine decât era cazul. Iar dacă era și măritată, o cam feșteleai. Ah, și încă ceva, lumea credea atunci că poeziile sunt o formă de vrajă cu care bărbații seduceau femeile. Ați prins-o? Cum o dădeai, tot tu erai de vină dacă erați prinși. Ea nu voia dar, în inocența ei de femeie, ai vrăjit-o tu cu poezii, Harry Potter destrăbălat ce ești!

Ca să fie treaba bună și să nu se ajungă la greșeli, unei viitoare soții i se permitea să testeze potențialul soț înainte (excepție făceau căsătoriile gata aranjate, de obicei la ăia de rang înalt). Hai că nu e rocket science! Și testa duduia soți potențiali până se hotăra ea care e cel mai bun și mai performant dintre ei. În cazul în care te plăcea și voia să te testeze, îți cosea o cămașă. Tu, ca să nu faci iar greșeala cu poezia și să o iei pe cârcă de la rudele ei, culegeai un buchet de flori roșii și o loveai cu el peste față. Dap, așa era ritualul.

În fine, acum am văzut câta porcoiul de postare am făcut. Așa că o să mai spunem rapid că scandinavele alea erau libere să lupte în războaie, mergeau în raiduri cu bărbații, puteau ocupa funcții importante (inclusiv căpetenii), aveau voie să dețină proprietăți, să facă afaceri șamd. Gata!

Sursa foto: pixabay

0 comments on “Cine reușea să bage groaza în vikingi de fiecare dată?Add yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *