Dom`ne, în viață e important să lași ceva în urmă. Ceva bun, de preferat. Parcă Arthur Schopenhauer stătea așa și cugeta că pe lumea asta există atât de multe patrupede și bipede care nu fac altceva decât să trăiască. E bine să te rupi de cârd și să încerci să faci ceva. Și, uite, despre un astfel de individ vom vorbi noi azi, unul care chiar a reușit să facă niște chestiuni importante, dar pe care lumea l-a uitat. Apropo de lăsat memoria, sperăm că nu ați uitat faptul că noi asta facem adesea pe pagina asta, respectiv să scoatem în față personaje uitate pe nedrept.
Așadar, cum ar fi să fii campion olimpic la vreo probă? La oricare, nu contează. Bănuim că ar fi bine. Tocmai ai reușit ceva ce nu multă lume reușește. Ai alergat mai repede decât oricine de pe planetă, ai aruncat sulița, discul, ai sărit în înălțime, în lateral, în adâncime, în fine, ai făcut ceva deosebit. Ai luat o medalie de aur, ai luat și premiul în bani, te pupă lumea și, din când în când, va mai scoate cineva o statistică în care să îți apară numele. Deci, ești cineva pe lumea asta.
Apoi, cum ar fi să iei premiul Nobel? Aici e și mai dihai. E creme de la creme. Mă rog, nu toți cei care au luat Nobelul l-ar fi și meritat, vezi numai cazul Winston Churchill pentru literatură, când Tolstoi, Camus, Kafka sau alții au rămas cu buza umflată. Dar, una peste alta, premiul Nobel rămâne o realizare de excepție. Arată că ai terminat și tu un liceu, că ai fost performant nu doar în recreații sau la campionatul de fumat viteză în spatele școlii, din astea. Peste toate, ai mai și lăsat ceva ce va folosi și altora.
Acum însă vine și întrebarea noastră. Cum ar fi să le iei pe amândouă? Adică să fii și campion olimpic, bașca să iei și un Nobel în aceeași viață de om? Nu ar fi mass-media plină cu pozele tale? Ete că nu-i chiar așa, deși dezamăgirea asta nu schimbă țelul. Voi să țintiți sus, așa să știți! O statuetă Nobel lângă borcănelul cu mușețel din bucătărie sau lângă bibeloul în formă de pește de pe televizor va fi ceva de mare efect. În schimb, dacă munciți doar ca să apăreți la TV, e suficient să vă dezbrăcați sau să faceți pe proștii. Nu trebuie mare efort.
Dar uite că există un personaj care le-a reușit pe ambele, adică și medalie olimpică și premiul Nobel. Iar pe el îl chema Philip Noel-Baker, era britanic și a fost omul atlet, diplomat, politician, academician, doar astronaut n-a fost, că atunci chiar le rezolva pe toate. Medalia olimpică a luat-o la Olimpiada de Vară din 1920, de la Anvers.A luat argintul la 1.500 de metri, ceea ce nu toată lumea ar putea. Buun!
Când nu l-au mai ținut balamalele, s-a concentrat omul pe politică. Așa a ajuns el să militeze pentru dezarmarea nucleară a tuturor țărilor. Nu i-a ieșit, dar demersul a fost frumos. Atât de frumos, că a luat Premiul Nobel pentru Pace în 1959. Cu premiile astea două câștigate, a mai scris și un porcoi de cărți, majoritatea pe aceeași temă, respectiv interzicerea armelor nucleare. A mai și trăit până la 92 de ani, ceea ce ne arată nouă că romanii ăia nu erau chiar proști când ziceau treaba cu „Mens sana in corpore sano”. Iaca și dovada!
Sursa foto: wikimedia commons
Albert Camus a luat Nobelul pt literatura, in 1957.