Notați-vă filmul ăsta și mergeți să îl vedeți!!!

Dragi fete și băieți, în planul original al paginii de Facebook „Mica Doză” și al blogului Pictofapte.ro, dacă ne-ați prins mai de la începuturi, știți că aveam în plan și oareșce recenzii de filme, de artă, chestii trestii. N-am apucat să dăm prea multe că ne-am extins mai rapid decât ne imaginam, așa că a trebuit să lucrăm pe mai multe planuri, iar recenziile au cam ieșit din schemă. N-are a face, că azi dăm recenzie de film. Prea mult ne-a plăcut aici în redacție filmul cu pricina, ca să nu îl recomandăm. Și nu, nu ne-a plătit nimeni pentru asta. Pur și simplu, cum spuneam, filmul e prea bun ca să nu spunem și noi ceva despre el.

Este vorba despre o docudramă de pe Netflix, intitulată Ascensiunea Imperiilor: Otomanii (în engleză, Rise of the Empires: The Ottomans). Film făcut de turci, evident, că în afară de serviciile secrete și de câțiva pasionați de excursii, americanii nici nu știu unde vine Turcia pe hartă.

Văzusem de ceva vreme sezonul 1. Ca de vreun an. În sezonul 1 era vorba de cucerirea Constantinopolului, ascensiunea lui Mahomed al II-lea etc. Dom`ne, dar făcut la mare artă. Nu confundați cu serialele și telenovelele turcești de pe te miri unde! Trecem peste costume care zbârnâie de corecte ce sunt, peste castingul care te face să zici că ești acolo, la Topkapî sau prin Bizanțul creștin, și ne oprim la corectitudinea istorică.

Fără fâs-fâs-uri, fără briz-biz-uri, fără super eroi și super turci care întind pe jos toată armata bizantină, cu o mână legată la spate. Când vezi un așa serial, parcă îți vine să îi bați pe ai noștri cu basca udă, să le tragi un cap în gură și să îi întrebi unde treaba aia a calului lui Vlad Țepes s-au dus banii din cinematografie, și de ce ne-au omorât neuronii cu bășini de struț pe care ei le numesc filme de 30j de ani încoace. Ei bine, parcă vrând să ne țină isonul, cu cine se apucă turcii să facă sezonul al II-lea? Cu Vlad Țepeș, taică!!! Cu încleștarea dintre el și Mehmet al II-lea, cu toate intrigile, cu tot ce e la palat la Topkapî, dar în paralel și la Târgoviște… cu tot tacâmul corect din punct de istoric, servit magistral pe tavă de o pleiadă de istorici turci, americani, greci și, mai ales, români.

Nu putem să nu facem o plecăciune în fața istoricilor Andrei Pogăciaș și Mihai Florin Hasan, băieți de nota 10+ atunci când vine vorba de redat realitatea istorică. Dăm două exemple, alese aleatoriu:

1) din startul începutului, Pogăciaș spune auditoriului, adică ăla mondial, să lase moartă faza cu Dracula, că ăla e un personaj inventat de un irlandez cu prea mult timp liber. Noi știam asta, mapamondul nu prea. Jos pălăria, maestre!

2) tot Pogăciaș dă cu basca în fasolea istoricilor de o seamă cu Ana Pauker, care umflă banii Academiei, recte ai voștri, doar ca să doarmă pe acolo somn bun cu sforăituri, și care ne-au învățat pe noi de zeci de ani despre „marea oaste”, aia făcută din țărani. Păi zice omul clar: dacă puneai zece țărani față în față cu un ienicer, nu rezistau nici 5 minute. Na belea! Frână!

Dacă era după ăia, ca în filmele lui Nicolaescu, mai lipsea plenara de partid, planul cincinal și ședințele cu autocritică. Ei oricum au fost obișnuiți cu din astea, toată viața lor, când se turnau între ei ca chiorii. Nu mai spunem de imaginea super eroului țăran care, cu divizia lui de bâtași, ar fi mers până la Constantinopol. Noroc că nu știa drumul, că dracii dădeau în capul lor de osmanlâi. Mare noroc avură turcii la vremea lor!

Ei bine, ca să ne întoarcem la treburi serioase, dom`ne, să îi pupi pe turci și alta nu, că în rolul lui Vlad și al mâinii sale drepte, căpitanul Dimitrie, au ales doi actori români. Și ce români, taică!!! Turnați sunt! Nu Dracula, nu … prostii. Vlad (recte Daniel Nuță) reușește ce n-a reușit Sergiu Nicolaescu în zeci de ani de filme cu banii partidului pe care l-a pupat în fund o viață întreagă și pe care avea să îl trădeze crunt în 89. Anume, să scoată la iveală nu doar sensibilitatea unui personaj crunt ca Vlad Țepeș, dar și inteligența, dârzenia, curajul dus până la nebunie, și tot ce mai vreți voi. Băi băieți și fete, de drag îți vine să iubești istoria neamului, când vezi cum l-a redat al nostru pe prințul Vlad. Cât despre Dimitrie (Radu Andrei Micu), dacă îl puneau în filmul „Vikingii”, pariu că îi bătea pe toți, iar la final se scobea între dinți cu falangele lor. Mai dă-i în spanac de pârliți! Mare noroc au avut și aștia că nu i-a prins Dimitrie, la nervi sau la vreo beție din aia medievală. Mă rog, dispăruseră, dar ideea contează.

Una peste alta, filmul e ceva rar. Încă o dată, jos pălăria în fața turcilor! Pe bune, parcă ăștia, câteodată, ne-au respectat mai mult neamul și istoria decât am făcut-o noi înșine. Și știți care e ideea? Uneori, doar trebuie să spui lucrurilor pe nume, așa cum au fost. Asta au făcut turcii. Da, chiar când au recunoscut că erau să piardă 1000.000 de oameni în Valahia. Nu le-a picat moțul patriotard dacă au recunoscut. Că dacă te apuci de super eroi și augmentări și neamul primordial și plua calului, nu te crede nici dracu`.

Ete de aia am ieșit și eu dintr-o pseudo conferință din asta, ținută de un general cu grave probleme la mansardă, care ne păcălea ca pe proștii satului cu dacii lui de pe vremea lui Noe. Ba i-am mai și spus că e cu capul și că duce în derizoriu o istorie care merită mult mai mult decât inepțiile lui. I-a picat falca. Mai dă-l în rahat cu tot cu toți adepții lui analfabeți! Când fac rost de bani, în Turcia mă duc în concediu, așa să știți! Ceea ce vă doresc și vouă!

PS – Nu pot să mă apțiu. Mă gândesc doar atât…voi vă dați seama că dacă se apucă turcii să facă și vreun film despre Ștefan cel Mare, aflăm că s-a spânzurat Mel Gibson cu banda de la caseta video cu Braveheart? Atâta zic.

Sursa foto: kayiprihtim.com