Cum s-au bătut traco-dacii cu egiptenii și care a fost scorul la pauză/final

Azi iar avem multă cultură generală, așa că sărim peste introducere pentru a câștiga niște spațiu și intrăm direct în problemă. Știați voi că dacii s-ar fi bătut cu egiptenii? Mă rog, nu chiar dacii, ci triburile tracice, scitice și de altă seminție, care își făceau veacul prin Bulgaria și România de azi. De ce nu dacii? Pentru că acum aproape 4.000 de ani, când se zice că ar fi ajuns egiptenii până pe la noi, inclusiv prin Delta Dunării, nu prea se pomenea de daci, ci doar de traci.

Partea interesantă sau descuranjantă, depinde de perspectivă, apare atunci când aflăm sursa, respectiv Herodot. Teoretic, am zice direct… frână!!! Dar, de dragul poveștii, continuăm. Și zicea Herodot așa: că s-a întâlnit el cu niște popi din Memphis care i-au povestit la o bere rece cum a stat treaba cu faraonii, de la primul (numit de el Min) și până, hăt, încoace, că menționa vreo 328 de conducători. Ăia menționau, nu el. Dintre ăștia, faraonul Sesostris ar fi fost cel mai mare și mai tare, că a vrut să cucerească toată planeta, ba chiar ar fi fost foarte aproape.

După ce ar fi bătut el absolut tot, a ajuns și în Balcani, cu flotă dar și pe uscat, cu tot tacâmul, și a aburcat așa, spre nord, a trecut Dunăreea, unde s-a bătut cu tracii, dar unde a fost silit de împrejurări să se întoarcă acasă. Mai exact, nu era nici clima, nici relieful, nici râul, nici ramul, nici codrul și nici alți aliați naturali de partea lui. Cum să desfășori ditai hardughia de armată cu care de luptă prin pădure sau prin munți? O luai de nu te vedeai, dacă nu apucau să îți fure luptătorii de guerillă traci nutrețul cailor, pe modele care rezistă și azi.

Mai zicea Herodot că Sesostris avea un obicei. Adică, după o victorie ridica stele din alea comemorative, ca să arate vitejia proprie și chiar pe a celor învinși. Dacă ieșea victorie la scor, facilă, ridica un monument cu o imagine elocventă, de chestie femeiască pe care nu o numim aici, spre a ști posteritatea cu ce panarame se întâlnise el. Fiecare cu păsăricile lui, pardon de expresie! De faraoni vorbeam aici. Și, adăuga părintele istoriei că, după calculele lui, Sesostris nu a trecut de traci, că până acolo existau piloni din ăia, mai la nord nu. Dar era plin de stele comemorative în rest, Sesostris având chiar o mică obsesie cu așa ceva.

Unde le-o fi văzut Herodot, el știe, că nu găsești vreuna prin Europa nici să dai cu tunul. Faza și mai nasoală este că numele Sesostris nu apare nicăieri prin registrele și arhivele egiptene. Iar la ăia chiar avem o listă aproape completă cu faraonii și perioadele în care au trăit. Zic unii istorici că, de fapt, ar fi vorba de faraonul Senusret al III-lea, care fix în perioada aia și-a băut berea. Și chiar a fost un faraon ceva mai recalcitrant, în sensul că s-a dus cu scandal până prin Levant, mai mult decât s-a dus oricare alt faraon.

Acum, să vedeți voi fază tare! Cică, în realitate, popii ăia egipteni au făcut bâză de Herodot și i-au turnat niște brașoave grosolane, ei vorbind de fapt despre un personaj închipuit care să fie mai tare decât persanul Darius, că și egiptenii și grecii îi aveau la inimă pe perși de nu se poate. Ceea ce a picat tantoi pe tantoi, că și Herodot avea ceva personal cu inamicul comun. Campania lui Sesostris seamăna izbitor cu cea a lui Darius care se voia dusă împotriva sciților pe la anul 513 î.Hr. Tot Hero menționează că preoții vremii i-ar fi interzis lui Darius să își ridice monumente mai mari ca ale lui Sesostris, din moment ce ăla cucerise înaintea lui cam tot ce își propunea persanul. S-o creadă neamul lui că avea cineva cojones să îi interzică ceva lui Darius! Dar o lăsăm și noi așa. Pe scurt, al nostru a fost mai tare, ciocu` mic că tot noi suntem la putere!

La final, vom mai spune că Herodot se jura că prin Georgia le-ar fi fost mai ușor egiptenilor, drept urmare ar fi lăsat acolo o grămadă de coloniști. De unde spanac au avut ei coloniști în campania lor militară? Ei bine, asta nu ni se mai spune. Credeți și voi și nu cercetați că stricați feng-shui-ul! Mai spunea grecul că asta e evident, din moment ce zona aia era plină de indivizi care semănau leit cu egiptenii, ba mai și practicau circumcizia.

Ah, și Hero o zguduie rău când ne și trimite să vedem o sculptură cu faraonul Sesostris, pe la Izmirul de azi, că a văzut-o și el cu ochii lui personali. Asta ca să nu mai cârâiți că așa și pe dincolo, ca niște cârcotași ce sunteți de 2.500 de ani încoace. Nasol pentru el este că, da, o imagine a unui conducător străvechi există acolo unde ne trimite să cercetăm. Dar nici neam de egipteni, ci de un rege al unui regat local, respectiv Tarkasnawa din Mira, care oricum nu a făcut cine știe ce sfârâială la viața lui.

Și uite așa, dragi fetițe și băieței, s-au bătut dacii cu egiptenii de le-au scos ultimii doi dinți din gură, când i-au dat cu roatele în sus de pe pod, că ei erau stângaci cu securea și de abia a scăpat Sesotris cu trei săgeți în spate. Bine că nu a zis Hero și de vreun ungur pe acolo, că asta ne mai lipsea.

Sursa foto. pixabay