Iulius Cezar ar fi ajuns măcar primar dacă trăia azi

L-ați tot cerut pe Iulius Cezar și ați tot solicitat continuări la postarea de luni. Ce putem să facem noi? Să vă refuzăm? Nu se face așa ceva. Prin urmare, o să-l primiți pe Iulius Cezar, deși nu era programat pentru azi. Uite că omul are succes în a câștiga adepți și după mai bine de 2.000 de ani. Asta e, îi dăm înainte cu el.

Există opinii printre istorici, și deloc de neglijat (opiniile), cum că acțiunile lui Cezar au fost determinate în mare parte de un factor mai puțin știut de către publicul larg… datoriile. Evident, erau și ambițiile sale date de originile familiei, de trecutul ei, de poziția în societate șamd. Faza e că, de când venise Sulla dictator, ăsta confiscase averile tuturor oponenților și ale familiilor lor, ba se și apucase de mătrășit pe oricine credea el că are ceva de comentat aiurea. Printre păgubiți, Iulius Cezar, căruia îi luase dictatorul toată moștenirea, ba și zestrea nevesti`sii.

De asta a fugit el în Anatolia și de asta se apucase de avocatură. Nu îl plângeți, câștiga bine, dar și cheltuia cu mult mai mult decât câștiga. Ca să înțelegeți cum stătea treaba, să facem o analogie cu vremurile moderne. Cezar visa să ajungă pe cai mari, acolo unde îl recomandau numele și istoria familiei, vocea și talentul (nu e bășcălie, Cicero chiar îl aprecia ca orator pe când era avocat). Dar, ca să ajungi la funcții înalte, fix ca azi, nu ajungi pentru că ești tu bun, frumos și deștept. Trebuie să dai bani cu nemiluita.

Spre exemplu, vrei să ajungi primar într-o comună, sau deputat, sau mai știu eu ce. Păi, în primul rând, îți trebuie bani de campanie. Varianta unu e să îi dai tu. Dacă ești băiat uns cu toate alifiile, îi dau alții. Apoi, trebuie să mituiești susținători influenți, să ungi pe toată lumea bună, că așa merg lucrurile. Ei bine, fix așa și cu Cezar. Era ăsta înglodat în datorii de i se dusese buhul. Pe de altă parte, era băiat cu cherestea, dădea banii înapoi. De obicei după ce obținea funcția promisă.

Se zice că de aia a și făcut tot posibilul să obțină măcar un post de guvernator în Hispania, doar doar o scăpa de creditorii de la Roma. Nu se mai știe numele tuturor, dar se descurca el cumva. Spre exemplu, cu ajutorul lui Marcus Licinius Crassus. Ăsta l-a scos din… belele, în 61 î.Hr., atunci când Cezar a devenit guvernator în Hispania. Crassus i-a achitat datoriile plătind circa 830 de talanți de argint. Ce însemna asta? Însemna circa 24 de milioane de dolari în banii de azi. Noroc că Marcus Crassus era cel mai bogat om din Roma, avea de unde. Și, apropo, ăla nu dăduse banii pe ochi frumoși. Trebuia să îi iasă și lui ceva. Ce îi ieșea? Păi, Cezar i-a promis că dacă ajunge consul, un fel de prim ministru pe vremea aia, îl ajută cu niște scăderi sau chiar anulări de taxe. Fix ca azi. Hai că ați prins-o! Ban la ban și păduche la golan.

Până la funcția aia de guvernator însă, Cezar plecase de foarte de jos. Inițial avocat, a intrat apoi în politică, a devenit tribun militar în 73 î.Hr., chestor în 69, curator în 66, edil în 65, pontifex maximus în 63, pretor în 62 și toate astea costau, taică. Nu erau de colo. Unde mai pui că Iulică era și mână largă, și când organiza niște jocuri pentru prostime, li se ducea vestea în toată Republica.

Ah, să nu uităm! Când a candidat pentru funcția de pontifex maximus, al nostru băgase atât de mulți bani în mite și atenții că deja li se făcuse greață senatorilor. Avea o gaură în buget cât Groapa Marianelor. I-a și zis maică`sii: ori mă întorc pontifex, ori nu mă mai întorc deloc! Ce poți să mai spui? Dacă trăia azi, sigur ar fi prins un post de primar de comună, inspector școlar, ba poate chiar deputat. Om se făcea.

Zice-se că inclusiv războiul de cucerire a Galiei a avut, printre altele, și disperarea după bani a lui Cezar. Mă rog, a fost un fel de investiție care a scos profit frumos rău de tot. Cezar ar fi câștigat din jefuirea Galiei, în cei opt ani în care a fost guvernator, cam cât au câștigat alții din jefuirea unor provincii, ceva mai la est și ceva mai târziu, în 30 de ani de tranziție la capitalism. În cazul lui, comerțul cu sclavi, aur și vin ar fi fost baza. La ăilalți nu ne băgăm că noi suntem cu alt departament de studiu.

La final, vom spune că i-a ieșit pasența omului, măcar în ce privește banii. În testament lui ar fi lăsat fiecărui cetățean roman suma de 300 de sesterți, grosso modo ca la vreo 150 de dolari. Nu e mult per cap de vită, dar dacă stai să aduni și să socotești, că erau ca la vreo 3-4 milioane de cetățeni romani la vremea aia… you do the math! Și asta a fost doar pentru cetățeni. Avea și el familie, un fiu adoptiv de perspectivă… cheltuieli peste cheltuieli, neică! Altfel, n-ai bani, nu te știe nimeni!

Sursa foto: pixabay

0 comments on “Iulius Cezar ar fi ajuns măcar primar dacă trăia aziAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *